Călătorie Botoşani-Bucureşti. Compartimentul e aproape gol. Vagonul e aproape gol. Trenul e aproape gol. Depozitul de bun simţ a controlorilor CFR e aproape gol. De fapt, e complet gol.

“Biletele la control!”

…. (examinare tacită a biletului, ţăcăneala de compostare)

“Decontaţi cumva biletul?”

“Da!”

….

Ceasuri multe de călătorie. Către final, o nouă încercare:

“Aici s-a văzut biletul?”

“Da!”

“Dvs. aveţi bilet întreg de la Botoşani, nu? Îl decontaţi cumva?”

“Da! M-aţi mai întrebat o dată!”

“Da? Vă rog să mă scuzaţi!” (în traducere liberă: “Da, ştiu, dar ce să fac, pisez şi eu omul, doar-doar oi scoate ceva de la el.”)

P.S. Controlorii CFR nu se jenează să-ţi ceară biletul, la final de călătorie, pentru a-l folosi în vreo malversaţiune. Nenea controlor care m-a întrebat “dacă decontez” are ceva vechime în această practică. Îmi aduc aminte că mi-a tot pus această întrebare încă de acum 4 ani, când am început să nu mai folosesc bilete de student (care lui nu îi erau de folos, din păcate).