Fiindcă iar am de pregătit un studiu din 1 Corinteni, am sfârşit prin a face şi o traducere (oarecum liberă) a pasajului din 1 Corinteni 4:1-7.
1 Astfel, noi trebuie să fim consideraţi slujitori ai lui Hristos şi ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu. 2 În rest, de la ispravnici se cere să se dovedească loiali. 3 Pentru mine însă contează prea puţin dacă sunt judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc. Ba încă, nici eu nu mă mai judec, 4 căci nu ştiu să am ceva pe cuget, dar aceasta în sine nu mă face nevinovat; Cel care mă judecă este Domnul. 5 De aceea, nu judecaţi înainte de vreme, până nu va veni Domnul, care va aduce la lumină ceea ce este ascuns în întuneric şi va da la iveală motivaţiile din inimile oamenilor. Atunci fiecare îşi va primi aprecierea de la Dumnezeu. 6 Acestea, fraţi şi surori, le-am aplicat cu referire la mine şi la Apolo, spre binele vostru, ca prin noi să învăţaţi ce înseamnă „nimic dincolo de ce este scris”, ca să nu vă îngâmfaţi cu cineva în defavoarea altcuiva. 7 În definitiv, cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi, de parcă nu l-ai fi primit?
Cornilescu spune în 7:4a “Căci n-am nimic împotriva mea”, dar exprimarea nu este prea clară. În greacă textul spune: “ouden gar emautō sunoida” (i.e. nu sunt conştient de ceva împotriva mea, nu am nimic să-mi reproşez).
În partea a doua a aceluiaşi verset (7:4), Cornilescu traduce: “totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit”. Folosirea lui “neprihănit” aici îl trimite pe cititor pe o pistă greşită, pentru că verbul dikaioō nu vizează (aici) neprihănirea, ci înseamnă “a achita, a declara pe cineva nevinovat”. În plus, formularea “nu pentru aceasta” deformează sensul originalului (care spune: “dar nu sunt achitat în virtutea acestui fapt [că nu am nimic pe conştiinţă]“).
