Întrebarea pe care Isus o adresează mamei Sale la nunta din Cana i-a lăsat perplecşi pe mulţi interpreţi. În predicile sale inspirate din Evanghelia după Ioan, Sf. Augustin se întreba retoric: „A venit oare la nuntă cu scopul de a ne învăţa înjosirea mamelor?” Cu siguranţă, modul lui Isus de a i se adresa astfel Mariei este unic. În nicio carte contemporană cu NT (sau dinainte de el) nu întâlnim vreun fiu care să se adreseze mamei sale cu apelativul “femeie”. Prin urmare, care este semnificaţia acestui mod de a vorbi?

Construcţia grecească din Ioan 2:4 (ti emoi kai soi, literal, ce mie şi ţie) apare de 4 ori în VT (în traducerea greacă, Jud. 11:12; 1 Regi 17:18; 2 Regi 3:13 şi 2 Cron. 35:21) şi are sensul de: “Ce avem noi doi a face unul cu altul?”, exprimând distanţarea dintre vorbitor şi interlocutorul său, ori o intervenţie inoportună a interlocutorului. Variaţii ale acestei expresii (ce mie şi vouă) apar încă de 4 ori în VT grec şi de 5 ori în Evanghelii.

Revenind la textul din Ioan 2:4, devine clar că Hristos îi răspunde astfel mamei Sale din cel puţin două motive:

(1) pentru a-i arăta că socoteşte intervenţia ei inoportună în raport cu scopul pentru care a venit El. Cu alte cuvinte, îi spune: “Cât de diferite sunt aşteptările şi proiectele tale de ale mele!” Maria este preocupată de salvarea reputaţiei mirelui (lipsa vinului ar fi însemnat o ruşine teribilă, într-o cultură care punea atât de mare preţ pe menţinerea onoarei în comunitate) şi implicit îi cere lui Isus să facă ceva pentru preîntâmpinarea dezastrului. Dar pentru Isus nu a sosit încă “Ceasul” revelării Slavei Sale. Sau, în orice caz, manifestarea slavei n-ar trebui să se facă în vederea împlinirea unor scopuri atât de pământeşti. Şi totuşi, Isus va schimba radical semnificaţia unui gest “lumesc” (furnizarea de vin) într-un semn care va fi pe măsura misiunii Sale (revelarea slavei, pentru ca ucenicii să creadă în El). Punând la dispoziţia mesenilor peste 700 de litri de vin, Isus dovedeşte că El este adevăratul Mire (Ioan 3:29) care inaugurează ospăţul eshatologic promis de Dumnezeu prin profeţi (Is. 25:6; 55:1).

(2) pentru a-i spune clar că relaţia strict biologic-familială dintre El şi Maria a luat sfârşit. Până la această vârstă, Hristos le-a fost supus părinţilor (Luca 2:51), a trăit sub autoritatea lor şi le-a împlinit aşteptările. Acum a sosit vremea când “cordonul ombilical emoţional” să fie în sfârşit tăiat şi Hristos să păşească pe propriul drum, chiar dacă aceasta va atrage neînţelegeri radicale din partea familiei Sale (Marcu 3:21, Ioan 7:5). Familia lui Isus nu mai este familia bazată pe relaţii de sânge, ci pe credinţă. Familia biologică va fi înlocuită cu “familia eshatologică”. Din această familie fac parte acum ucenicii (numiţi “fraţi” în Mat. 28:10) şi în general toţi cei care “fac voia lui Dumnezeu” (Marcu 3:35). La cruce, unde se revelează slava lui Dumnezeu, Ucenicul Preaiubit Îi ia locul lui Isus ca “fiu” al Mariei, consfinţind astfel inaugurarea familiei eshatologice în care se intră exclusiv prin credinţă. În definitiv, toate cele relatate în Evanghelia după Ioan au fost scrise “pentru ca şi voi să credeţi” (Ioan 19:35).

About these ads