Am văzut recent “Călăuza” de Tarkovski (Nu întrebaţi din câte “reprize”).
Călăuza, un individ visător, inadaptat la realităţile din jurul său, îi trece pe oameni din spaţiul cenuşiu al totalitarismului în cel al „Zonei”, domeniul libertăţii periculoase, în drum spre camera care împlineşte orice dorinţă şi-i face pe oameni fericiţi. Trecerea prin „Zonă” este extrem de complicată. Fiecare pas, în lipsa unei tatonări atente, poate fi fatal. Nu este de mirare că unii transfugi se opresc la jumătate drumului şi vor să se întoarcă. Libertatea e o condiţie împovărătoare. Până a ajunge în Ţara Promisă, deşertul e plin de pericole, iar trăirea în libertatea e adesea mai dificilă decât cea într-un regim orwellian.
Zona este numai pentru cei care sunt aproape distruşi, care nu mai au nimic de pierdut.
Zona este spaţiul culorilor, oaza care sfidează monotonia opresivă a deşertului de la marginile ei.
„Călăuza”, un film făcut în plin comunism sovietic, conţine un citat neaşteptat, din Apocalipsa, pe un fond muzical tulburător: Împăraţii pămîntului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor. Şi ziceau munţilor şi stâncilor: ,,Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mînia Mielului”. Oare liderii sovietici erau conştienţi că versetul îi viza în mod direct pe ei?
P.S. La finalul filmului, o scenă stranie: o fetiţă deplasează cu puterea gândului un pahar aflat pe masă. Care o fi fost scopul urmărit de regizor prin acest exemplu de telechinezie? Nu cred că a avut în vedere ideea de “paranormal”, ci mai degrabă puterea gândului (i.e. a credinţei) asupra materiei (i.e. materialismului).
1 martie 2008 at 11:29 am
Mai Manu, am cautat mult filmul asta. L-am vazut la ITp, dar as vrea sa-l am personal. Te rog, spune-mi de unde il pot lua, sau daca mi-l poti da.
Is incantat de blogul tau. Voi incerca pe cat voi putea sa imi bag si eu creierul la discutii in functie de cum imi va permite timpul. Dar vreau sa o fac.
Mult succes.
1 martie 2008 at 12:22 pm
Îl am eu. O să fac cumva să ajungă la tine. Mi-a plăcut mult. Îţi mai aduci aminte de recomandarea făcută lui M. Petroesc?
1 martie 2008 at 3:57 pm
@ Chaos_and_Smiles, nu cred că e în regulă să faci reclamă pe blog la piraterie. Pirateria e şi aşa o problemă suficient de spinoasă, ca să nu trebuiască să o amplificăm cu recomandari.
Deci, cu regret, te-am cenzurat!
3 martie 2008 at 9:07 pm
Imi aduc aminte si ca Mihai s-a intors la scoala f. dezamagit, tinand cont ca atunci cand a plecat era incantat ca-i va duce sotiei un film super. Si era, dar nu asa cum ii placea lui.
M-as bucura mult daca mi l-ai da. Cand l-am vazut, era noaptea tarziu si am stat tarziu pana pe la 2. As vrea sa-l mai vad, intr-un moment mai bun.
Cred ca ar fi extraordinar daca am cunoaste cum sunt lucrurile pe care la cautam, inainte de a incepe cautarea. Asa am sti daca intr-adevar merita cautate. Am vazut in finalul filmului, daca imi aduc bine aminte, urme de dezamagire si regret ale celor care cautau libertatea. … Totusi cred ca trebuie neaparat sa-l mai vad cel putin o data, iar apoi mi-ar placea sa comentez asupra lui. Cred ca e un film bun de studiat de catre cine ar fi interesat. …
Domnul cu tine Manu.