Versetul din 1 Cor. 15:45 este tradus astfel de către Cornilescu: De aceea este scris: ,,Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
Se impun câteva precizări. Verbul „a fost făcut” (egeneto) ar trebui tradus în acest caz cu „a devenit”.
În originalul grecesc nu întâlnim numeralul „al doilea” (deuteros), ci adjectivul eschatos, care înseamnă „cel de pe urmă”, „ultimul”. Nu mi-e clar cum a ajuns Cornilescu să folosească „al doilea”, dar Sf. Pavel vorbeşte în mod clar despre Isus ca fiind „ultimul Adam”. Dacă vorbim de „al doilea”, ce ce n-ar mai urma „al treilea”, „al patrulea” etc.?
Ultimul Adam a devenit un duh dătător de viaţă (nu „a fost făcut”).
Retradus, cu o punctuaţie actuală, versetul ar trebui să sune astfel:
Primul om – Adam – a devenit un suflet viu. Ultimul Adam a devenit un duh dătător de viaţă.
De altfel, în ediţia 1931 (revizuită), Cornilescu traduce astfel:
Cel dintâi om Adam s-a făcut un suflet viu; cel din urmă Adam, un duh dătător de viaţă.
