Punga mea cu Fornetti a rămas agăţată de uşa metroului.
M-am pornit astăzi dimineaţă către doamna F.B. pentru a-i înapoia nişte materiale împrumutate. La Armata Poporului mi-am cumpărat nişte “fornetti” (“expres cu mac”, ca să fiu precis).
În metrou urcă o tânără însoţită de 2 puradei, de vârstă incertă (ambii de vreo 5-6 ani). N-am să spun din ce etnie făceau parte, ca să nu-i discriminez. Fetiţa se postează în faţa mea, întinde mâna, face semnul crucii şi boscorodeşte ceva. Băiatul nu se complică. Alintă căţeluşul pe care îl ţine în braţe. (Diviziunea muncii începe de timpuriu, cum spunea şi manualul de istorie de clasa a V-a). Matriarha se ocupă şi ea cu ceva, nu-mi dau seama cu ce, fiindcă atenţie îmi e ocupată de zgâmboiul care se uită insistent la mine, printre “cruci”.
Sunt ferm în sinea mea: nu dau bani. Dar nici nu vreau s-o ignor. Deci, ce să dau? Dau punga cu “fornetti”, în care mai sunt vreo 4-5 expresuri cu mac. Copiliţa ia punga (în lipsă de altceva mai bun) şi pleacă. Trenul dă zor spre staţia următoare. O urmăresc cu privirea. Se furişează înspre uşa de la capătul vagonului. Moşmondeşte în secret, întoarsă cu spatele la mine.
Metroul ajunge la Politehnica. Înainte să se deschidă uşile, văd punga mea (de hârtie) agăţată de mâner. Trupa celor 3 coboară. Îmi spun: “Fetiţa are probabil alergie la mac.” Aş vrea să cred explicaţia asta, dar există o alta care îmi dă târcoale: gustul pentru parale a ajuns să-l elimine cu totul pe cel de foietaj.
P.S.
O întâmplare e prea puţin ca să-mi zguduie încrederea în semeni şi să-mi formeze prejudecăţi. Asta dacă nu putem la socoteală alt fapt. În timp ce mă pregăteam să intru la metrou (la A.P.), un alt membru al aceleiaşi etnii cu reputaţie deloc strălucită îmi oferea un chilipir: un telefon ultrasofisticat, cu 8 giga memorie şi alte capacităţi. Cu greu l-am convins că nu sunt omul în căutare de chilipiruri. Încrederea nu mi s-a zugudit, dar cred că au început să apară fisuri la temelie. Prejudecăţi tot n-am, dar mă întreb: de câte astfel de întâmplări e nevoie ca să ajungi la “postjudecăţi”?
3 iunie 2008 at 5:41 am
romanica tara mea, oriunde-as fi eu ma mandresc cu ea.blah blah. “din surse sigure pentru care nu bag mana-n foc” obisnuiam sa ma simt de-a Romaniei, da’ parca ar avea vreo vina tara pentru locuitori? ii intalnesc zilnic la metrou, vb,cersind etc(!) in rumaneste:biiiiteeeeeeee, tanti, biiiite, nenea. SI inca cateva blagosloviri:domnuisussvajuti! multam, si pe tine!(si-n gand, nu mai vorbi in romaneste, bre,ca-mi suna cunoscut…)hihi, mai auzi pe cate unul:(…) Rumäner!si te simti de-al casei.
PS:au program si duminica.
cu tot respectu’, fornetti cu mac nu-s de dat.
3 iunie 2008 at 7:30 am
La vila
pe care o aveau acasa crezi ca le ardea de Fornetti . Am invatat sa dau spre slava Domnului ! 2 Cor 9 .11-15 . In rest sunt zgarcit .
3 iunie 2008 at 8:46 am
# 1 Eram şi eu acum vreo 3 ani la Florenţa, aşteptând la coadă să mă urc în “campanilă” şi aud cerşindu-se vitejeşte într-o italiană cu accent “rumeno”. Tac chitic, mă fac a nu lua aminte şi îndes discret mai la subsuoară ghiul turistic român care m-ar putea trăda. Mi-a fost rushinik pentru ţara mea…
# 2 Nu cred că aveau vilă, dar nici nu păreau că mor de foame.
3 iunie 2008 at 12:30 pm
Pai astfel de oameni [cersetorii] primesc ajutor de la stat. Daca ii prind, le taie ajutorul. Insa jandarmii, comunitarii cand ii vad, se feresc de ei ca de drac.
WES ai dreptate, sunt toti la cersit [ca doar se castiga muuult mai bine decat muncind cu carte de munca [sigur fac peste 10Ron la fiecare ruta]] pentru a-si lua mobila in palatul cel nou [un fel de sistem piramidal].
Sunt de parere ca cei care doresc sa faca bine si le dau bani le fac mult mai rau lor si societatii.
3 iunie 2008 at 10:31 pm
Dar cu tanara cu o metoda mai neortodoxa de cersit in metrou – era un filmulet pe evz.ro – nu te-ai intalnit? Cred ca mi s-au format cateva postjudecati dupa imaginile alea
.
Cat despre mancare si bani, nu stiu. Intr-o dimineata in Gara de Nord un copilas de vreo 5-6 ani mi-a cerut bani. Avea punga in mana, evident. I-am spus ca ii iau ceva de mancare si ii dau si bani daca arunca punga. A aruncat-o imediat. Dupa care a aruncat si mancarea, a pastrat banii, si si-a recuperat zambitor punga din cosul de gunoi. Victorios, mi-a explicat ca punga aia l-a costat 60000 si ca ii tine si de foame si de cald si n-are nevoie de nimic.
Sa-l caut si pe copilul ala pe langa vreo vila?
3 iunie 2008 at 10:52 pm
Am auzit de tipa respectivă. La început mi s-a părut făcătură. Apoi am citit ştirea pe EVZ. Mi se pare că ceva e un pic dereglat în lumea noastră.
E incredibil că a ajuta un puşti de 6 ani a devenit aproape o imposibilitate.
Nu cunosc îndeajuns de bine fenomenul cerşitului, dar n-aş spune că cerceştorii pe care îi întâlnesc pe stradă sunt înstăriţi. Sunt înclinat să cred însă că mulţi dintre ei fac bani buni din cerşit. Tot recent am văzut o tânără îmbrăcată obişnuit şi cerşind. Dacă n-ar fi cerşit, nu mi-aş fi dat seama că se ocupă cu asta. La fel şi un tânăr pe care l-am văzut în metrou şi în autobuze la momente diferite (poate chiar 6 luni diferenţă). Arăta absolut normal. De fapt, întâlnesc o mulţime de oameni mai jegoşi decât el, dar care nu cerşesc.
4 iunie 2008 at 8:03 am
despre fenomenul cersitului si altele; postjudecata lui exupéry “de multe ori am vazut mila ratacindu-se[...]imi era mila de cersetori si de ranile lor(…)pana in ziua in care am inteles ca tineau la duhoarea lor ca la un lux rar” etc. in citadela.
ce ma impresioneaza e aviditatea unor oameni pe care-i consider intregi la cap pentru stirile de pe Aberanta TV si ce dependenti par cand li se administreaza intravenos ineptii la kg. asta era a propos de tipa de la evz.
4 iunie 2008 at 8:37 am
reconstructie: mes anterior nu avea destinatie speciala. suna de parca as fi vizat pe careva.no offense!
5 iunie 2008 at 10:32 am
şi El a zis:”oricui iti cere,da-i”.
5 iunie 2008 at 10:49 am
Da, dar tot El a spus: “Fiţi chibzuiţi ca şerpii şi inocenţi în a face răul, ca porumbeii”.
5 iunie 2008 at 8:16 pm
Pentru iamablessing4u
As avea nevoie de niste bani cat de repede… Ce zici?
P.s. Si nu cu imprumut,ca din astia gasesc si la BNR.
5 iunie 2008 at 8:30 pm
Pt.”D”: nu lua cuvantul Domnului in batjocura.
Ei(cersetorii),nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu si cum zice ap.Pavel: Cum vor crede in Acela, despre care n-au auzit? Si cum vor auzi despre El fara propovaduitor?
5 iunie 2008 at 8:48 pm
Iamablessing, cred că greşeşti. În primul rând cred că nu eşti atât de inconştientă ca să aplici versetul acela (Celui ce-ţi cere, dă-i) absolut în sens literal, ori de câte ori cineva îţi cere ceva, şi mă refer mai ales la oameni fără scrupule care vor profita fără niciun fel de jenă.
În al doilea rând, cred că eşti conştientă că mulţi cerşetori folosesc Cuvântul lui Dumnezeu ca să se asigure că te pot jumuli f. uşor. Cerşetorii pe care îi aud la metrou adesea rostesc rugăciuni şi-şi fac semnul crucii… Aia e “luarea Cuvântului lui Dumnezeu” în deşert. O rugăciune care ar trebui spusă cu recunoştinţă în inimă a devenit instrumentul prin care să-i sensibilizezi pe trecători să-ţi dea bani. A devenit instrument de manipulare.
5 iunie 2008 at 10:05 pm
Nu cred că Hristos a avut în vedere (cu acel verset) şi reţelele de cerşetorie care funcţionează în marile oraşe (cu zone bine delimitate, structuri etc.)
6 iunie 2008 at 10:20 am
Domnul sa ma ajute sa implinesc intr-u totul Cuvantul Lui!
Ne place sa luam din Cuvant ceea ce e favorabil doar pt noi,iar cand e vorba de ceva care ar fi in “paguba” noastra,lasam loc de interpretare.
ma-s mira sa stiti toate retelele de cersetorie din orase si cum functioneaza…pe mine una, nu ma intereseaza.Hrisos s-a oprit in dreptul fiecaruia care cerea ajutor si nu a contat cine era,cum arata si ce facea.
“Arunca-ti painea pe ape,si dupa multa vreme o vei gasi iaras!Imparte-o in sapte si chiar in opt, caci nu stii ce nenorocire poate da peste pamant”Ecl.11:1-2
6 iunie 2008 at 11:48 am
De ce nu împliniţi atunci şi “Du-te, vinde tot ce ai, dă la săraci şi urmează-mă!” Sau asta era numai pentru tânărul bogat?
V-a făcut vreodată ochiul să cădeţi în păcat? L-aţi scos? Aşa scrie Biblia. “Dacă ochiul te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine.” Ar fi o “pagubă”, nu?
Chiar credeţi că pierderea acelei pungi de Fornetti a fost ce m-a deranjat? De asta am fost supărat? Că am fost “păgubit” de 5 expresuri cu mac în valoare de 2 lei?
6 iunie 2008 at 12:13 pm
“Dar toti s-au ratacit, toti s-au stricat; nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar.”(Ps.53:3)
“Pasarea nu canta pt ca are un raspuns,canta pt ca are un cantec”:D
6 iunie 2008 at 12:16 pm
Da, îmi place declaraţia de la 2. Cu amendamentul că noile cercetări au arătat că pasărea nu cântă pentru că are un cântec, ci pentru că apără un teritoriu, pentru că vrea să-şi impresioneze rivalii sau o eventuală pereche.
Ah, cercetarea asta, cum distruge romantismul…
6 iunie 2008 at 1:22 pm
Pentru iamablessing4u:
Stii bine ca pe strada unii cersesc pentru a avea bani de alcool, tutun si chiar droguri.
Nu te-ai simti vinovata sa alimentezi viciile cuiva?
Cat despre acuza ca as lua Cuvantul Domnului in batjocura, ti-as sugera sa reconsideri afirmatia.
Poate fi jignitoare, avand in vedere ca nu imi aduc aminte sa fi studiat Biblia impreuna.
6 iunie 2008 at 3:49 pm
Daca chiar insisti… ma ofer eu sa-ti cumpar o alta punga cu Fornetti
6 iunie 2008 at 3:52 pm
Dacă chiar insişti, poate te oferi să cumperi 500 gr. pricomigdale în loc de Fornetti.
6 iunie 2008 at 4:18 pm
Daca e vorba de pricomigdale nu pot decat sa-ti trimit reteta
Timp de preparare:
30 min (complexitate redusa)
Ingrediente:
Ingrediente (pentru 6 persoane ): 1 ceasca zahar pudra,
1 ou batut,
2 cesti migdale macinate,
2 lingurite coaja rasa de lamaie,
1 lingurita esenta de vanilie,
1/4 lingurita scortisoara pisata,
zahar pentru pudrat
PS In cazul in care nu te descuri cere “un ajutor……”
6 iunie 2008 at 4:33 pm
Mulţam fain… Momentan mă descurc şi fără ajutor…
6 iunie 2008 at 4:44 pm
Momentan