Comentarii pentru: Se adunau corintenii „ca să se facă mai răi”? (1 Cor. 11:17)

de: vaisamar

vaisamar — Mon, 16 Jun 2008 08:47:31 +0000

Cunosc interpretarea. Pare fundamentată oarecum, dar are şi puncte vulnerabile. Din nefericire, nu am acum timp să mă opresc asupra ei pentru o cercetare mai temeinică. Am deja făcută “agenda”. Cu vremea va veni şi rândul ei.

de: Chioreanu Teodor

Chioreanu Teodor — Mon, 16 Jun 2008 08:09:20 +0000

Din nou vreau sa va rog sa va spuneti parerea, stiind ca ma pot baza pe ea, referitor la o sustinere pe care am intalnit-o la “United Church of God.” Iata despre ce este vorba: bazandu-se pe Marcu 16:1 si pe Luca 23:56, aceasta biserica sustine ca, de fapt, Isus a fost rastignit intr-o dupa-amiaza de miercuri, si ca a inviat intr-o sambata, dupa apusul soarelui, deci pentru evreii de atunci, in prima zi a saptamanii, implinindu-se, in acest fel cele trei zile si trei nopti de care a vorbit Cristos. United Church sustine ca au existat in acea saptamana a patimilor doua sabate, un sabat sarbatoare anuala (Levitic 23:4-7; Ioan 19:31), si sabatul saptamanal. Tare m-ar interesa parerea dumneavoastra, mai ales ca problema celor trei zile si trei nopti ma framanta de mai multa vreme. Va multumesc!

de: vaisamar

vaisamar — Mon, 09 Jun 2008 06:59:52 +0000

Totul vine împotriva celor susţinute de Martori: teologia biblică, istoria Bisericii, filologia, gramatica, neîmplinirea profeţiilor făcute, schimbările dese în sistemul de convingeri… Şi totuşi, sunt (aproape) “inamovibili” în convingerile lor…

de: Chioreanu Teodor

Chioreanu Teodor — Mon, 09 Jun 2008 06:52:13 +0000

Mi-ati intarit convingerile. Intr-adevar, Martorii au multe interpretari gresite, unele dintre ele atat de gresite incat devin blasfemie la adresa Duhului Sfant. Nu ascund ca le admir deteminarea cu care isi propovaduiesc sustinerile; dar poate tocmai de aceea devin mai periculosi? Si iata ca, in cele din urma, ma pot incadra si in articolul de deasupra, citandu-va, referindu-ma eu la Martori, un citat pe care il dati: “… nu va laud, caci va adunati nu spre binele, ci spre dauna voastra.”

de: vaisamar

vaisamar — Sun, 08 Jun 2008 13:58:37 +0000

Impresia mea este că Martorii fac această diferenţiere între închinarea cu referire la Isus şi închinarea cu referire la Dumnezeu-Tatăl.
În orice caz, asta ar fi una dintre numeroasele interpretări greşite la care au ajuns.

de: Chioreanu Teodor

Chioreanu Teodor — Sun, 08 Jun 2008 06:55:14 +0000

Multumesc mult pentru lamuriri.Citindu-le si recitindu-le, documentandu-ma si din alte parti, am ajus acum sa inteleg ca de fapt nu aceea era problema mea, originalul grecesc pentru ‘inchinare’, problema mea erau cuvintele romanesti folosite pentru redarea acelui original, folosite de unii si de altii vreau sa zic. Tot cautand eu explicatii, mi-am dat seama ca am dat de o problema mult mai complicata: manipularea cititorilor prin cuvintele citite, cuvinte puse in fata lor de acei “unii sau altii”, pornind de la un singur cuvant. Iata, un singur Cuvant. Sunt crestini care sustin ca acest unic Cuvant nu este Dumnezeu, deci nu ne putem inchina Lui cum ne inchinam Tatalui Lui, care este Tatal nostru. Si, deci, folosesc doua cuvinte diferite, pentru ca nu ne putem inchina la doi Dumnezei. Cuvintele Bibliei au devenit, poate este bine, poate este rau, ceea ce sunt icoanele standardizate. Este bine, pentru ca ele trebuiesc bine intelese de catre cei care le citesc, dar este rau pentru ca acei “unii si altii” nu pot cadea de acord nici macar referitor la transformarea cuvintelor Bibliei intr-o singura icoana. Am rasfoit si istoria traducerilor Bibliei in diferite limbi, si mirarea mea a crescut. Ma mir, dar in acelasi timp ma bucur ca o Carte tradusa in atatea si atatea variante, ramane, totusi, unica. Sta in puterea noastra, ajutati din plin de Pronia cereasca, sa deslusim intelesul tuturor cuvintelor, care se reduc la un singur Cuvant…

de: vaisamar

vaisamar — Sat, 07 Jun 2008 15:34:08 +0000

În original verbul grecesc este “prosykneo” in toate versetele menţionate de dvs. El denumeşte acţiunea unui om de a se pleca în semn de respect, de închinare, de adorare.

Românescul “închinare” vine de la latinescul “inclinare” (de unde avem şi termenul modern “a se înclina/apleca”.

Contextul ne spune adesea care este conotaţia gestului: dacă persoana respectivă o face “nereligios” sau “religios”.

Cineva care făcea temenele unui suveran (sultan) nu se “închina” acestuia în acelaşi sens în care i se închină lui Dumnezeu.

Apoc. 3:9 Iatã cã îţi dau din ceice sînt în sinagoga Satanei, cari zic cã sînt Iudei şi nu sînt, ci mint; iatã cã îi voi face sã vinã sã se închine la picioarele tale, şi sã ştie cã te-am iubit.

În acest pasaj, e clar că e verbul are sensul de “a se pleca în semn de omagiu”.

În cazul lui Isus numai unii dintre cei care “i s-au închinat” îl considerau Mesia. Probabil unii o făceau fiindcă îl considerau un profet important.

de: Chioreanu Teodor

Chioreanu Teodor — Sat, 07 Jun 2008 14:57:31 +0000

Veau sa intervin cu ceva inafara articolului, rugandu-va sa ma ajutati in a-mi lamuri inca o neclaritate pe care o am. Citind una dintre traducerile Noului Testament, am observat ca de cate ori este vorba despre inchinarea la Dumnezeu Tatal(Iehova) se foloseste chiar acest cuvant “inchinare”, dar de cate ori este vorba despre inchinarea la Isus Cristos (de ex. Mat.8:2;9:18 compara cu Apoc. 22:8-9) se foloseste sintagma “a aduce omagiu”. M-ar interesa daca in original exista aceasta diferentiere. Va multumesc!