Jurnalul de bac continuă (cam dezordonat) cu o postare despre proba de limba românik (oral), din 23 iunie.
“Intru în examen la ora 6 după-amiază. Extrag biletul, iau loc în bancă şi încep să scriu. Nu prea mă pot concentra. În faţă o duduie turuie rezolvarea. Turuie între ele şi doamnele examinatoare, dând impresia că eleva pe care ar trebui să o asculte nu prea există.
Urmează o altă fată. Între altele, trebuie să vorbească despre „retragerea aureliană” şi formarea poporului român. Mai exact, să „sustragă” vreo două idei din text. Din păcate pentru Aurelian, candidata nu auzise niciodată la viaţa ei despre retragerea lui de pe meleagurile de la nord de Dunăre. Nu ştia cum s-a format poporul român. A primit nota 8! Asta fiindcă schimbase biletul de 2 ori şi intrase în prelungiri!
Îmi vine rândul. [Cu ceva timp înainte, o evaluatoare plecase din clasă.] Îmi expun rezolvarea şi primesc nota. Mi se spune să aştept să vină şi cealaltă profesoară să-mi semneze nota (un 10). Aştept! De bună seamă că madama nu plecase pentru o „treabă măruntă”, fiindcă a lipsit mai bine de 30 de minute (Protocolul, bată-l vina. Dar ce gustos a fost!). N-ar fi singura dată când un evaluator pleacă din clasă. E cu schimbul. Un coleg de-al meu a fost evaluat de un singur profesor şi a primit nota 9,50. Celălalt doar a venit şi a semnat.
Ajung acasă şi trag concluziile:
Probele orale de la bacaloriat sunt de o subiectivitate ireproşabilă. Nota depinde de exigenţele profesorilor (sau ale profesorului), de dispoziţia ta şi de alţi factori (rezistenţa la stres, emotivitate, „tupeu”). Evident, în anumite situaţii nota depinde exclusiv de banul dat. Duduia care a luat 8 pe ce criterii a fost evaluată? Nu cred ca mai ştiau nici doamnele… Erau şase ceasuri trecute post meridian.”
Disclaimer:
Postarea de sus nu este oftica unei persoane tocilare faţă de subiectivitatea BAC-ului (în definitiv, o doză de subiectivitate face parte din normalitate), ci faţă de subiectivitatea EXCESIVĂ care îl caracterizează. E normal să existe subiectivitate. Nu e normal să existe ATÂTA subiectivitate!
3 iulie 2008 at 8:16 pm
la sfarsitul bac-ului se trag concluziile: romana a fost mai grea, s-a cerut 30euro, pe cand sportul s-a aflat pe locul 2 ca dificultate, doar 25 euro. In cazul asta, capsunarii sunt mai privilegiati. E un caz concret de spaga in masa la BAC in orasul Otelu-Rosu [directoarea are nevoie de tineri trecuti pentru a face din liceu - colegiu]. Spor la corectat, dna Ghiorghioni
4 iulie 2008 at 1:48 pm
Din seria culese…de la altii…
Perle de la BAC
Nichita Stanescu este un poet care se mira de faptul ca oamenii aud si au urechi. Lucru greu de inteles, doar are si el urechi, nu? Nu doar Stanescu era mai ciudatel, ci si Eminescu, poet care a scris despre un flacau, Luceafar pe numele sau. Era si el indragostit de o fata de imparat, pacat doar ca s-a nasolit treaba, fiindca tipa il iubea pe altul. Intelegeti de ce profesorii care au corectat lucrarile de limba romana de la bacalaureatul din acest an au iesit din sala cu lacrimi in ochi. De ras:)
Best of Perlele bacului 2008:
* “Ghilimelele apar numai atunci cand vorbeste cineva, chiar si in soapta”;
* “Adica Ion zacea atat de adanc incat nici nu si-a dat seama ca a uitat lumina aprinsa si era atat de lenes ca nici becul nu la mai sters de praf si de aceea lumina era murdara”; (n.n.: la acest subpunct de la Subiectul 1, cerinta era urmatoarea: Comenteaza in 6 – 10 randuri secventa descriptiva …. , evidentiind relatia dintre fondul de idei si mijloacele artistice);
* “Eminescu a scris Luceafarul pentru ca l-a vazut mai mare decat toate stelele si de aceea ia placut … Luceafarul s-a transformat intr-un flacau pentru ca altfel nu putea so iubeasca pe fata imparatului dar pe urma s-a nasolit treaba pentru ca fata aia iubea pe altul si Luceafarul s-a intors in cer de unde cazuse”;
* “Nichita Stanescu este un poet care se mira de orice. El se mira si de faptul ca oamenii aud si au urechi. Pai de ce? El n-a avut urechi? A vazut el vreun om fara urechi? Ma rog, da se zice ca asa este in poezie, sa te miri de toate si sa le pui pe toate unele subt altele, in randuri scurte, ca sa se vada ca sunt versuri”;
* “Basmul este o poveste mai lunga, poate fi chiar cat o carte groasa, si are atatea personaje ca nu le mai tii numarul dar trebuie sa fii atent la fabula ca te intalnesti cu ea si in final”;
* “Basmul studiat de noi este Harap Alb si este un basm cult pentru ca este scris de un om cult, Eminescu. Atunci cand cel care scrie basmul este incult si basmul este incult, adica opus basmului cult, dar amandoua basmele sunt frumoase, numai ca unul este scris intr-un fel si celalalt in alt fel”.
* Sunt studenti care au scris in lucrarea de licenta ca Lucian Blaga a candidat la primarie.
* la disciplina Radio, un reportaj despre intoarcerea echipei de fotbal a Romaniei pe aeroportul Otopeni incepea astfel: …i-am sustinut pe jucatorii nostrii romani in acet campionat care din nefericire pentru noi a durat foarte putin si din punctul meu de vedere putem spune ca suntem romani, traim in Romania si totodata trebuie sa sustinem atat achipa romana de fotbal cat si celelate sporturi, nu putem da vina pe nimeni, nici pe Mutu sau pe ceilalti jucatori, au dat tot ce au putut.”
* Studentii „generatiei messenger” au raspuns in stilul chat-ului sau al mirc-ului la licenta de la Jurnalism din iunie, cu bine-cunoscutele asl, pls. Titlul soc, despre care erau pusi sa povesteasca, a fost scris pe foaia de examen a „studentului messenger” TITLU SHOK. Stituatia era descrisa ca SITUATZIA. Nu mai amintesc despre subitilitati gramaticale ca substantive derivate din verbele care incep cu i din i scrise anapoda: reanceperea, reanscrierea, reantoarcerea – probabil regula e sa scrii tot ce e i in interiorul cuvintelor cu a.
5 iulie 2008 at 5:58 pm
Nu incetez sa ma uimesc citind, aici si in alta parte(Pasi), “Jurnalul de…” Orice lucru este util in masura in care contribuie la inlaturarea unor lucruri inutile, devenind astfel de folos. Asa gandind, care vedeti dumneavoastra ca este utilitatea “Jurnalului…”? Sigur, putem vorbi despre multe aberatii petrecute la “bac”, dar numai tot vorbind, ele tot aberatii vor ramane si la anul, si la multi ani… Socotesc ca acest site al dumneavoastra, ca si revista “Pasi” dealtfel, sunt prea serioase pentru astfel de articole. Ca am dreptate, o dovedesc multele comentarii ivite, unele sub nivelul atat-de-criticatului “bac”. Glumele, atunci cand nu te fac sa razi, devin ridicole, si ajungi sa razi de tine, ca le-ai ascultat. Adica, isi au si glumele utilitatea lor…
5 iulie 2008 at 6:20 pm
Care este utilitatea unui jurnal in general? Orice jurnal este o mărturie despre lucrurile consemnate în el. Este un martor în timp. Sunt multe lucruri neimportante pe care dvs. le-aţi arunca la gunoi fără rezerve, dar care peste mulţi ani ar fi de mare interes pentru un istoric.
Acest jurnal, cu toate polemicile stârnite, este un stop-cadru despre corupţia care domneşte acum în învăţământ.
Dacă revista Paşi a preluat această serie de postări, e problema redacţiei. Eu unul nu sunt o persoană prea serioasă pentru a comenta injustiţiile, indiferent din ce domeniu ar fi ele.
Când nici măcar nu mai ajungi să vorbeşti despre nedreptate, e semn că sistemul e putregăit până în măduva oaselor…
Eu unul vreau încă să vorbesc…
5 iulie 2008 at 7:52 pm
…parole,parole,parole… cu alte cuvinte:”ziceti, baieti ziceti, ca tot se va alege ceva…”, dar va asigur eu, nu se va alege nimic! De unde si zicerea cu vorba multa… Stiu ce insemna un ‘jurnal’, am citit si recitit multe jurnale (Anna Frank de ex.?) minunate, dar pentru ca ele sa devina minunate trebuie sa consemneze lucruri serioase, si, mai ales, lucruri adevarate, si cu adevarat importante. Nu o sa ma puteti niciodata convinge ca publicarea parerii unora sau altora, pareri cu pretentii de ‘jurnal’, poate inlatura coruptia unui sistem sistematic corupt. E nevoie de mult mai mult… Apoi, seriozitatea unei persoane nu sta in faptul daca persoana respectiva comenteaza sau nu injustitiile oricarui domeniu de la noi, imi place si mie s-o fac, ci din argumentele pe care le aduce atunci cand comenteaza. Dezvaluirea unor intamplari ( pe net. gasesc acum mii de astfel de ‘dezvaluiri’) nu este un bun argument, eu spun ca nu este nici macar o gluma buna… Sunt de acord cu dumneavoastra, invatamantul la noi este putred pana in maduva oaselor, tocmai de aceea, haideti sa-l curatim. Nu cred ca numai cu vorbe o vom putea-o face!
5 iulie 2008 at 8:32 pm
Jurnalul de fata nu e nimic din gama “Anne Frank”, dupa cum se poate vedea…
Nu cred ca puteti avea o pretentie atat de nerezonabila: ori scrii un jurnal “Anne Frank”, ori nu mai ai dreptul sa scrii jurnal. Fiecare scrie ce vrea si ce poate…
Nu are nimeni pretentia ca se inlatura coruptia prin publicarea unui jurnal. Aceste intamplari sunt menite sa arunce un pic de lumina asupra bac-ului romanesc.
In definitiv, si blogul acesta e tot un fel de jurnal si public ceea ce socotesc ca merita publicat. Nimeni nu ma poate convinge ca jurnalul acesta nu merita publicat.
Dvs. ce solutii propuneti pentru curatarea invatamantului romanesc? Ce ati fi facut in locul acestei eleve? V-ati fi dus sa reclamati pe supraveghetori?
6 iulie 2008 at 8:00 am
N-am contestat in niciun fel dreptul cuiva de a scrie un jurnal, am scris si eu unul, care a ramas al meu (nu va ascund ca, de multe ori cand sunt ‘la pamant cu moralul’, citesc Biblia si citesc cateva randuri din acel jurnal) si al celor foarte putini carora vreau eu sa il arat, am contestat iesirea in public a unor pagini care ar trebui mai degraba ascunse. Sunt un admirator al blogului dumneavoastra, motiv pentru care, iata, din nou va multumesc ca existati, dar nu trebuie sa va ascund ca unele postari, de cele mai multe ori generatoare de comentarii submediocre, ma dezamagesc. Consider ca tematica de baza pe care vreti sa o aveti, nu ar trebui sa lase loc unor astfel de ‘chitibusarii’. Eu in locul dumneavoastra asa as face…
Solutii pentru curatirea invatamantului romanesc? Sunt multe, care, din pacate, datorita nehotararii noastre, a tuturor acelora care ar trebui sa fim mai hotarati, dar nu numai referitor la invatamant, par a nu exista. Pe dedesupturi, fara niciun rost deci, se discuta mult, dar cand ajungem la un nivel cat de cat mai oficial, parem a ne schimba argumentele. De aceea cei implicati direct in acesta putreziciune, zambesc ‘compatimitor’ atunci cand noi, ceilalti, abordam subiectul.(a propos, parca ii vad zambind si in timp ce citesc ,jurnalul’ despre care vorbim) Eu, daca as fi fost elev intr-o sala in care se copia, as fi zis supraveghetorilor “in aceasta sala se copiaza, va rog sa luati masuri!” Va dati seama ca daca ar fi fost un singur caz de acest fel in tara, ar fi generat, pana la nivel oficial, discutii care ar fi putut fi inceputul unei normalizari. Acesta e doar un exemplu… Consider deci ca ar trebui sa actionam concret, fiecare, si de fiecare data in mod hotarat. Acum, o tara mai democrata fiind totusi, avem, ca si cetateni, atatea organe care, daca ne-am adresa cu potop de petitii, ar fi oligate sa muncesca. Haideti sa le dam de lucru…
6 iulie 2008 at 12:38 pm
Domnule Teodor,
Se pare ca nu intelegeti.
Sa spun: “in aceasta sala se copiaza, va rog sa luati masuri!” ?
Cui sa spun? Supraveghetorilor?
Pai, ei au luat mita de la colegii mei inainte de inceperea examenului.
(200-500 RON)
Ceea ce nu ati retinut este ca elevii copiaza cu sprijinul profesorilor.
Comisia intreaga primeste bani, totul este o frauda.
Singura solutie a fost sa nu dau bani si sa imi vad de treaba.
La varsta mea de 19 ani, jurnalul este o forma de manifestare.
Stiti de ce?
Pentru ca a fost prima mea confruntare directa cu un sistem corupt.
As vrea sa luati in considerare faptul ca “stati de vorba” cu un cineva abia iesit din adolescenta, care este in formare, de multe ori fragil si usor influentabil.
“Consider deci ca ar trebui sa actionam concret…”
Nu imi cereti sa fiu mai eroina decat ati fi fost dumneavoastra la varsta mea.
6 iulie 2008 at 9:18 pm
# 7 “Am contestat ieşirea în public a unor pagini care ar trebui mai degrabă ascunse.”
Reuşiţi să mă surprindeţi într-un mod nu foarte plăcut. Mă mir că nu contestaţi şi faptul că în Biblie sunt atât de multe proteste gratuite ale profeţilor (care n-au schimbat cu nimic soarta poporului Israel). Nu vă deranjează că în VT sunt atât de mulţi profeţi care “îşi bat gura degeaba” (Ieremia e un exemplu tipic), fiindcă avertismentele lor nu sunt luate în serios?
Eu nu scriu aici ca să generez comentarii savante şi elevate. Scriu ce mi se pare că trebuie auzit. Facts are sacred! Comments are free! (Comentariile pot să fie submediocre, după cum şi sunt. Nu asta contează! Contează că ceea ce trebuie spus trebuie spus!)
Vreţi probabil să spuneţi: “Nu mai pălăvrăgi despre subiect, dacă tot nu faci nimic la modul practic!”
Nu ştiu ce aş putea face la modul practic. Oricum, soluţia propusă de dvs. este inaplicabilă. Ar fi ca şi când, atunci când lupul e paznic la oi, te-ai duce să-i reclami lui că “un lup a păpat o oaie din turmă”.
7 iulie 2008 at 10:23 am
…deci sa nu ne mai miram ca lucrurile merg inainte precum merg, si, nemirandu-ne, sa nu mai facem acuzatii…
Domnisoara D.- vreau sa va spun ca, anul acesta am fost direct “implicat” in ‘bac’, avand pe cineva foarte apropiat care a participat la acest inutil “test”, deci, credeti-ma, stiu despre ce este vorba. Lucrurile au fost(si vor continua sa fie) inspaimantatoare, iar primii care sufera sunteti chiar voi, absolventii, in schimb primii care ‘beneficiaza’ sunt cei de prin comisii, pe care vaisamar ii aseamana cu niste lupi, si chiar asa sunt. Dar noi am putea striga “lupii”, adresandu-ne vanatorilor. Ceea ce ati facut dumneavoastra publicand jurnalul este insa un strigat “lupii” pe care il aude numai haita, haita care ululuie si-si vede de treaba… Oricum, ce a fost mai greu(cititi ‘ mai inspaimantator’) a trecut, desi, daca stau bine sa ma gandesc, acum, cand se discuta contestatiile, este loc de un alt circ, si un alt circ va fi… daca ne place postura de spectatori, atunci ramanem doar spectatori…in rest… Este minunat sa ai 19 ani, v-o spun din niste amintiri destul de indepartate, dar mai ales este minunat ca la aceasta varsta, plina de atata vigoare, sa imbini indrazneala cu romantismul, efervescenta cu determinarea etc. etc. Credeti-ma, voi, tinerii absolventi, sunteti cel putin la fel de importanti ca cei de prin comisii. Deci, indrazniti!
Domnule visamar – haideti ca, asa cum nu trebuie sa comparam jurnalul publicat, cu acela al Annei Frank, sa nu comparam nici niste contestatii facute unui act lumesc cu contestatiile facute actului divin…in rest… Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa fim drepti, asa cum El doreste sa fim…
7 iulie 2008 at 12:43 pm
Da, ce propuneţi dvs. în esenţă este ca D. (de una singură) să fi denunţat corupţia generalizată din liceul ei (sau altfel să nu mai vorbească despre ea.)
Asta înţelegeţi când vorbiţi (metaforic) despre vânători, nu? Adică să fi mers la poliţie să denunţe frauda şi să se plaseze în plin scandal mediatic.
Ce am vrut să spun într-o postare anterioară este că profeţii lui Dumnezeu adesea doar au denunţat nedreptatea şi corupţia. Nu s-au dus să-i dea în judecată pe cei vizaţi. Dacă dvs. contestaţi dreptul cuiva de a denunţa nedreptăţile acestea (prezentate în jurnal), atunci ar trebui (ca să fiţi consecvenţi cu dvs.) să contestaţi şi dreptul profeţilor de a denunţa nedreptăţile (fără a mai face şi altceva pentru îndreptarea lor).
Aţi înţeles desigur că păstrăm proporţiile între cele două situaţii. D. nu este Amos, după cum nici România cu bacul ei nu este Israelul sec. 8 î.Hr.
8 iulie 2008 at 8:39 am
La sfarsit m-ati “citit” bine: exista niste realitati acum, la noi, care ar putea fi remediate numai prin indrazneala unora, si anume, a celor direct implicati, de a face sa izbucneasca scandaluri. Se pare insa ca suntem, ca societate, prea putin ‘antrenati’ in aceasta directie. Sunt sigur ca intr-o societate cat de cat mai normala, ceea ce se intampla la noi la bac. nu s-ar putea intampla. La bac. dar, din pacate pentru noi, si in multe alte domenii. Dar, dupa ce am dat cezarului ce este al cezarului, haideti sa ne intoarcem la Dumnezeu…