În ciuda comentariilor negative exprimate de unii cititori aici sau în revista Paşi, continuăm cu publicarea jurnalului.
“Proba la engleză, care dovedeşte că se poate şi mai bine. Doamnele care m-au examinat au fost de o politeţe desăvârşită. M-au urmărit amândouă, au adus completări şi am reuşit să dezbatem împreună un subiect foarte interesant. Când un alt elev a intrat în clasă, m-au oprit aşteptând să se facă linişte.
Faptul că am fost ascultată mi-a adus împlinire! Felicitări tuturor profesorilor care nu „trec” prin elev cu privirea, grăbindu-l să termine, ci îi dau timp să se adune atunci când pierde firul argumentaţiei. Nu e puţin lucru sa fii dascăl!
***
În altă ordine de idei: Ema, dă-mi voie sa îmi amintesc de tine cu plăcere. Tu eşti a doua persoană pe care am auzit-o că nu vrea să copieze la bac. M-a frapat relaxarea ta. Mă bucur că suntem măcar doua nenormale. Şi mă bucur că o să fim în aceeaşi clasă la examenele scrise.
***
Un amic de-al meu, speriat de faptul că nu vreau să dau bani, m-a întrebat în seara asta pe internet: „Vreau să te întreb ceva. Dar nu pentru mine. Şi nu te supăra. Uite m-a întrebat cineva… deci am înţeles că tu nu dai şi nu copiezi, dar pe ceilalţi îi laşi?”
Ce straniu! Colegii mei de clasă se tem deja că o să încerc să le stric socotelile. Normalitatea a început să devină subversivă la casa omului. Oricine nu se conformează sistemului e un potenţial pericol. Desigur, n-am să stric afacerile nimănui. Nu sunt chiar aşa sadică. Dar episodul în sine ar trebui să-i pună şi pe alţi „normali” pe gânduri. Normalitatea a luat locul devianţei, iar devianţa a devenit normală!”
