Citesc acum o colecţie de eseuri teologice de C.S. Lewis. Unul dintre ele (“Membership”) comentează metafora eclesiologică a Trupului (Biserica văzută ca Trup al lui Hristos). Redau mai jos un fragment în traducere:

Foto: Figura bucălată a lui Jack Lewis. Fotografia trebuie să fi fost făcută prin 1903.

“Aţi auzit adesea că, deşi în lume deţinem poziţii sociale diferite, suntem totuşi egali cu toţii în ochii lui Dumnezeu. Desigur, afirmaţia este adevărată într-un anumit sens. Înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului:[1] dragostea lui pentru noi nu depinde de rangul nostru social sau de capacităţile intelectuale. Dar cred că există un sens în care acest principiu este opusul adevărului. Mă voi hazarda să afirm că egalitatea artificială este necesară în viaţa Statului, dar că în Biserică lepădăm acest travesti, recuperăm inegalităţile noastre reale şi prin urmare suntem revigoraţi şi pătrunşi de viaţă.

Cred în egalitate politică. Dar există două motive opuse pentru care poţi fi democrat. S-ar putea să fii de părere că toţi oamenii sunt atât de buni, încât merită să participe la guvernarea naţiunii şi atât de înţelepţi, încât naţiunea are nevoie de sfaturile lor. Aceasta este, în opinia mea, doctrina romantică falsă a democraţiei. Pe de altă parte, poţi fi de părere că oamenii căzuţi sunt atât de răi, încât niciunuia nu i se poate încredinţa vreo putere iresponsabilă asupra semenilor lor.”


[1] Cf. Fapte 10:34, Romani 2:11, Efeseni 6:9.