Studiind recent cap. 3 din Evrei, am dat peste un termen important folosit în epistolă: parrhesia, care înseamnă, între altele, „încredere” sau „îndrăzneală”. Termenul este folosit de 4x: Evr. 3:6; 4:16; 10:19 şi 10:35.
Cornilescu îl traduce, în cele patru versete, după cum urmează:
3:6 – încredere nezguduită
4:16 – deplină încredere
10:19 – [intrare] slobodă
10:35 – încredere
Mă opresc o secundă la Evrei 10:19. Adjectivul „slobod” nu e tocmai o traducere potrivită pentru a substantivul parrhesia, aşa că îmi pun imediat întrebarea cum a ajuns Cornilescu la acest echivalent. Când mă uit în Segond, găsesc o exprimare foarte apropiată: „une libre entrée”. Un nou argument că D. Cornilescu a folosit Segond pentru anumite versete din NT.
Revin la textul grecesc. Autorul cărţii Evrei spune, literal: Aşadar, fraţi [şi surori], având încredere [parrhesia] pentru a intra în Sanctuar, prin sângele lui Isus…
Accentul nu cade pe „slobod” versus „interzis” ci pe „îndrăzneală” versus „ruşine, sfială, teamă”.
Galaction: …având, întru sângele lui Iisus, îndrăzneală să intrăm în Sfânta Sfintelor…
Anania: …având noi îndrăznire să intrăm în altar prin sângele lui Hristos…
Note la ANANIA: Cred că e o „îndrăznire” cam mare din partea diortositorului să facă tot felul de „înlocuieli” în acest verset. În primul rând forma ciudată a îndrăznelii, iar apoi traducerea lui ta hagia [sanctuar] cu altar! În contextul în care scrie autorul cărţii Evrei, nu existau încăperi denumite „altar” (cum avem acum în context ortodox). Peste toate, revizorul mai foloseşte şi Hristos în loc de Isus (dar admit că această schimbare nu e esenţială).
5 martie 2009 at 12:09 pm
Ce-ar fi sa privim si spre Vulgata, noi, latinii? Deci:
Evr. 3:6 – … si fiduciam (et gloriam spei)
4:16- … fiducia
10:19- … fiduciam (in introitu sanctorum)
10:35- … confidentiam vestram
Referitor la cele ale lui Anania, da, aveti dreptate, si n-ar fi niciun bai daca n-ar face-o intentionat. Ce-o fi vrand sa dovedeasca? Anume cat de dreapta este ortodoxia? Dar are oare ea nevoie de dovedirile lui? Daca n-ar fi ridicol, am putea chiar zambi. Haideti s-o facem, totusi…
5 martie 2009 at 12:41 pm
Noi, latinii? Suntem daci+romani+slavi+cumani+greci+diverse. Purismele etnice şi religioase nu sunt niciodată de bun augur…
Poate că multe dintre schimbările operate de Anania nu sunt intenţionate. Adică nu făcute cu rea-voinţă. Cert este că se anunţă destul de multe. Nu e de mirare că Sinodul n-a vrut să-i publice Biblia decât ca “ediţie jubiliară”.
5 martie 2009 at 1:20 pm
Noi, latinii? Da, noi latinii! Vorbeam de limba … Dar, ajungand la ‘bobor’ din insiruirea Dvs. ce am ramas sa mai fim noi romanii? Iata cum, din aproape in aproape, am ajuns la rubrica “diverse”. Asa incat prefer sa spun ca, la nivel de individ, fiecare suntem ceea ce simtim ca suntem … eu ma simt latin, si ma bucur ca ma simt asa. Daca altii vor sa faca din mine un ‘puritan’ etnic sau religios, ignorandu-si propriul puritanism, este treaba lor, eu tot latin voi ramane.
Anania, in traducerea lui, are niste “gasiri” admirabile, care merita citite si recitite de multe ori. Numai ca ‘gaselnitile’ intentionate rapesc mult din farmecul Bibliei traduse de sf.-sa. “Poate ca…nu sunt intentionate.” Cred ca nici Dvs. nu credeti asa ceva, dle. E.vaisamar.
5 martie 2009 at 1:42 pm
Ok, poate nu sunt toate sunt “cu intenţie”. Şi poate că intenţia nu este de felul: “cine face o traducere, iese el în ea”, ci pur şi simplu limitări cauzate de apartenenţa la un spaţiu confesional.
5 martie 2009 at 4:59 pm
“Indraznire” este o forma mult mai obisnuita in cartile liturgice ortodoxe decat “indrazneala” si de aceea mie imi suna bine.
Exemplu din troparul unui mucenic:
“…surpat-ai si ale dracilor neputincioase INDRAZNIRI…”
5 martie 2009 at 5:18 pm
Personal, prefer sa-l traduc pe “parrhesia” mai degrabă cu “îndrăzneală”, decât cu încredere. Ma bazez, ce-i drept, pe un text din Efeseni, nu din Evrei. Este vorba de Ef 3.12: “În El avem, prin credinţa în El, slobozenia (parrhesia) şi apropierea de Dumnezeu cu încredere (pepoithesis).
Este clar că traducerea cu “slobozenie” nu este corecta, asa cu s-a demonstrat. Dar nici cu “încredere” nu l-as traduce, pentru ca aceasta notiune este exprimata de scriitor prin “pepoithesis” si am avea atunci o exprimare redundantă. Cred ca “îndrăzneală” ar fi un termen mai potrivit.
5 martie 2009 at 5:55 pm
Tot legat de preferinţa mea pt. traducerea lui “parresia” prin “îndrăzneală” ar mai fi de remarcat si faptul că în Fapte vb. “parresiazomai”, care apare mai des decat “parresia”, este tradus prin “a vorbi cu îndrăzneală”.
5 martie 2009 at 8:47 pm
#5 Nu uitaţi totuşi că troparele au apărut mai târziu decât textele biblice şi nu putem lua terminologia liturgică pentru a face din ea patul procustian pe care ajustăm Scriptura. Mai degrabă s-ar cuveni să fie invers: liturgia să fie modelată după Scriptură, iar limbajul Scripturii actualizat pentru fiecare epocă. În orice caz, eu pledez pentru ce spune Sf. Pavel: “mai bine cinci cuvinte înţelese decît 10.000 în altă limbă”.
#6 Şi eu aş prefera până la urmă “îndrăzneală”, fiindcă are un plus de sens şi mai ales pentru că aş rezerva “încredere” pentru “hypostasis” din Evr. 3:14. Mulţumesc de semnalarea versetului din Efeseni.
Probabil că în “parrhesia” intră şi o anumită “slobozenie” (spunem de unii oameni că sunt cam “slobozi la gură”, expresie care face trimitere şi la “îndrăzneală”).
5 martie 2009 at 11:09 pm
M-am bucurat de initiativa unora de a aduna la un loc putinii care se declara crestini si au blog din Botosani.
Eu cred ca prin aportul nostru in zile ca acestea putem aduce pentru unii speranta, pentru altii credina, iubire, iertare sau cate altele pe care le-a lasat Iisus pentru noi ca la randul nostru sa le dam la altii.
Dorinta si rugaciunea mea este ca din acest colt al tarii sa porneasca un vuiet care sa aduca in biserici mai multa dorinta de unitate in acest timp de criza spirituala, daca imi permiti asa.
Domnul sa fie cu tine si sa iti ofere cele mai … binecuvantari, asa cum stie El mai bine…
9 martie 2009 at 1:24 am
[...] Intrare slobodă? (Evr. 10:19) [...]