Un week-end învăluit în melancolii de toamnă umedă şi un videoclip splendid, pentru cei care nu se vor lăsa intimidaţi de cadrul cam strident pentru gusturile mele puritane (în accepţiunea istorică a termenului).
P.S. Un fost student de-al meu e de părere că sunt niţel criptocatolic. Nu ştiu de unde a dedus asta (poate oi fi vorbit cândva cu excesivă admiraţie faţă de vreun sfânt “catolic”). În orice caz, în lumina apetenţelor mele muzicale, s-ar spune că nu mă dezmint. (Cine se poticneşte în decorul baroc, să închidă ochii. 
)
7 noiembrie 2009 at 8:37 pm
foarte frumos. picura cu liniste.
7 noiembrie 2009 at 9:46 pm
Au si niste albume de Craciun foarte frumoase.
8 noiembrie 2009 at 1:32 pm
Din cite imi amintesc eu, Chanticleer era un cocos poznas din “Roman de Renart”.
Well, da, stiu, e o remarca prozaico-iconoclasta. Criptomedievista.
8 noiembrie 2009 at 1:52 pm
Tocmai mi-ai intrerupt achizitionarea a doua albume mp3, de pe site-ul lor.
Dar sa raspund:
Numele corului face trimitere la cocoşul descris de Chaucer în “Povestirile din Canterbury” (In all the land for crowing he’d no peer / His voice was jollier than the organ blowing).
8 noiembrie 2009 at 2:46 pm
Am uitat sa zic că,da, Chanticleer apare si in scrierea explicitvulpească mentionată de tine…
8 noiembrie 2009 at 3:35 pm
Da, asa e. Chaucer s-a inspirat din “Roman de Renart”. Chiar si “Ursul pacalit de vulpe”, a lui Creanga, e o poveste din “Roman de Renart” (nu stiu cum e cu cocosul din “Punguta cu doi bani”). Ehei, oare ce stiau Chaucer si Creanga despre proprietatea intelectuala? Alte vremi… Pe vremea aceea, “copyright” insemna, probabil, “dreptul de copiere”
.
8 noiembrie 2009 at 3:46 pm
Ei, una e circulatia motivelor si alta e preluarea cu toptanul…
Nu ştiam că ursul păcălici apare mai întâi în “romanul” cu pricina.