Modul în care unii autori (teologi sau neteologi) îşi tratează cititorii sugerează că fie insistă să jignească inteligenţa acestora, fie insistă să se facă de râs.

Citind din cartea profesorului Ioan Bunaciu (Concepţia baptistă despre lucrarea Duhului Sfânt), am început să mă întreb de unde şi-a luat anumite informaţii de la pagina 74. Cercetând problema în detaliu am descoperit că ele sunt plagiate inexact din Pulpit Commentary (Acts, vol. 2), venerabila colecţie de comentarii care a slujit veacului ei şi care încă mai poate fi citită şi citată cu folos (după cum şi este).

Înainte de pasajul copiat (fără atribuire), autorul scrie:

Vorbirea în limbi de la Corint este cu totul diferită de cea de la Rusalii şi oricum a încerca să o explicăm, ea rămâne o pseudoglosolalie şi credem că este o influenţă păgână în biserica creştină. Este adevărat că la păgâni găsim aşa-numită limbă a zeilor, o înşiruire de sunete neînţelese pe care le foloseau preoţii când pretindeau că vorbesc cu zeii sau magicienii şi vrăjitorii le întrebuinţau în farmecele lor.

Mă îndoiesc că există vreun comentator în sec. XX care să creadă asta ori să o scrie într-un comentariu exegetic serios. Dar acest aspect este irelevant în cazul de faţă. Partea mai interesantă urmează mai jos:

Hesechius ne dă sub numele de „Farmecele vechi efesene” cuvintele: Aschi, Kataschi, Lix, Petrax, care nici în greacă, nici în latină – limbi care se vorbeau atunci curent – nu aveau niciun înţeles…

În cele trei rânduri ale paragrafului de mai sus, profesorul Bunaciu reuşeşte performanţa de a introduce trei erori.

1) Secţiunea din Lexiconul lui Hesychius în care apar menţionate cuvintele respective nu se cheamă „Farmecele vechi efesene”, ci numai Ephesia grammata, „Formule efesene” (click pe imagine pentru a o mări).

2) Cuvintele sunt scrise incorect şi incomplet. Ele sunt askion (nu Aschi), kataskion (nu Kataschi), lix, tetrax (nu Petrax), damnameneus, aision.

3) Contrar celor afirmate, Hesychius ne dă şi echivalenţii acestor termeni: askion înseamnă skotos, („întuneric”), kataskion înseamnă phos („lumină”), lix înseamnă ghe („pământ”), tetrax înseamnă eniautos („an”), damnameneus înseamnă helios („soare”), iar aision înseamnă alethes („adevăr”).

Mă îndoiesc că autorul a ajuns la lexiconul lui Hesychius şi că şi-a luat informaţiile direct de la sursă. Mai probabil este că informaţia vine prin intermediar. O scotoceală pe internet m-a dus la Pulpit Commentary. E vorba de volumul II la Faptele Apostolilor (19:19). (Seria este pusă la dispoziţia publicului de Internet Archive).

Comparaţi cele două propoziţii şi îmi veţi da dreptate:

Hesychius gives as the names of the oldest Ephesian charms, Aski, Kataski, Lix, Petrax, etc.

Hesechius ne dă sub numele de „Farmecele vechi efesene” cuvintele: Aschi Kataschi, Lix, Petrax, etc.

În lexicon e vorba de tetrax, care a devenit Petrax în comentariul englez. De acolo, prin plagiat, a sfârşit în cartea profesorului Bunaciu.

Numai că nu văd ce legătură este între formulele magice păstrate în Lexiconul lui Hesychius şi glosolalia din Corint. Dacă profesorul Ioan Bunaciu vrea să comenteze 1 Corinteni 12–14 cu ajutorul seriei The Pulpit Commentary, mă tem că a cam încurcat volumele.