De-o vreme încerc să-i conving pe colegii mei hirotoniţi să accepte că în actele oficiale (birocratice) se cuvine să scriem „pastori”, nu „păstori”.

Nu cred că arată prea bine să pui pe cartea de vizită sau în documentele oficiale metafora „păstor”.

De altfel, hirotonirea ca rânduială de cult îi face „pastori”, nu „păstori”. E de dorit ca „păstori” să fi fost şi înainte de a ajunge pastori (cu patalama).

„Păstor” este o metaforă. Pastorii noştri sunt „păstori” de suflete. În orice caz, cei mai mulţi dintre ei.
Cred.
Sper.

Dar poţi fi „păstor” şi fără să fii pastor. A „păstori” suflete e parte din pastoraţie, dar pastoraţia ca ansamblu de activităţi înseamnă mai mult decât „păstorire”.

Aş fi tare curios să aflu ce spun pastorii despre ei înşişi. Câţi dintre ei trec metafora pe cartea de vizită?

Presupun că păstoresc „oiţe”, dar că în catastiful oficial acestea sunt totuşi trecute ca „membri”.

Semnează:
O „oiţă” ascultătoare.
:)

About these ads