Postez mai jos traducerea cap. 11 din 1 Corinteni. Textul conţine vreo câteva dificultăţi exegetice şi de traducere, dar nu este locul să le discut aici.
Aşa cum am arătat în cap. 10, consider că 11:1 face parte integrantă din cap. 10 şi că în 11:2 începe o nouă secţiune.
Cap. 11 face referire la două probleme care afectau închinarea comună a bisericii din Corint: emanciparea femeilor (de o manieră radicală) prin lepădarea (ostentativă?) a “acoperământului” şi comportamentul nedemn la Masa Domnului (lipsa de consideraţie a unor membri faţă de alţii, lipsa de reverenţă faţă de evenimentul în sine, dezorganizare, uşurătate etc.).
Textul de mai jos nu este definitiv, ci doar „variantă de lucru”.
Precizez că traducerea nu poate fi copiată de pe blog fără permisiunea autorului.
1 Urmaţi pilda mea, precum şi eu o urmez pe a lui Hristos.
2 Vă laud, fraţilor, căci în toate vă aduceţi aminte de mine şi ţineţi tradiţiile precum vi le-am transmis.
3 Aş vrea să ştiţi că Hristos este capul oricărui bărbat, bărbatul este capul femeii, iar Dumnezeu este capul lui Hristos.
4 Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit îşi dezonorează capul. 5. Şi orice femeie care se roagă sau profeţeşte cu capul descoperit îşi dezonorează capul. Este ca şi când ar fi rasă. 6. Dacă o femeie nu se acoperă, să se şi tundă; dacă este ruşinos pentru o femeie să se tundă sau să se radă, să se acopere.
7. Bărbatul nu trebuie să-şi acopere capul, fiindcă este chipul şi slava lui Dumnezeu; în schimb, femeia este slava bărbatului. 8. Căci nu bărbatul este din femeie, ci femeia din bărbat 9. Şi nu a fost creat bărbatul pentru femeie, ci femeia pentru bărbat.
10 De aceea trebuie ca femeia să aibă autoritate asupra capului ei din pricina îngerilor.
11 Totuşi în Domnul nici bărbatul nu este fără femeie, nici femeia fără bărbat. 12 Căci după cum femeia [este] din bărbat, tot astfel şi bărbatul [se naşte] din femeie, însă toate [sunt] de la Dumnezeu.
13 Judecaţi în voi înşivă: este cuviincios ca o femeie să se roage lui Dumnezeu dezvelită? 14 Oare nu vă învaţă însăşi firea că, dacă bărbatul poartă părul lung, este o ruşine pentru el? 15 Dacă însă femeia poartă părul lung, este o slavă pentru ea. Căci părul [lung] îi este dat ca învelitoare.
16 Dacă cineva este pus pe ceartă, noi nu avem acest obicei, nici bisericile lui Dumnezeu.
17 În cele ce vă spun [acum] nu vă laud, căci nu vă adunaţi spre mai bine, ci spre mai rău. 18 Mai întâi, aud că există dezbinări între voi, atunci când vă adunaţi ca biserică, şi în parte cred. 19 (Căci trebuie să existe şi sciziuni între voi, ca astfel să iasă la iveală cei autentici.) 20 Aşadar, când vă adunaţi în acelaşi loc, nu Cina Domnului o mâncaţi. 21 Fiecare se grăbeşte să mănânce propriile bucate, iar unul este flămând, în vreme ce altul este beat. 22 Nu aveţi case ca să mâncaţi şi să beţi? Sau dispreţuiţi biserica lui Dumnezeu şi [vreţi să-i] faceţi de ruşine pe cei săraci? Ce să vă zic? Să vă laud în această privinţă? Nu vă laud!
23 Eu am primit de la Domnul ceea ce v-am şi transmis, că Domnul Isus, în noaptea în care a fost trădat, a luat o pâine, 24 iar după ce a mulţumit a frânt-o şi a zis: „Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Să faceţi aceasta spre pomenirea mea”. 25 La fel, după cină a luat potirul, zicând: „Acest potir este noul legământ în sângele meu; să faceţi aceasta ori de câte ori beţi [din el], spre pomenirea mea. 26 Ori de câte ori mâncaţi pâinea aceasta şi beţi potirul acesta, moartea Domnului o proclamaţi, până va veni [El].
27 Astfel, cine mănâncă pâinea aceasta sau bea potirul Domnului în chip nevrednic de Domnul, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului. 28 Să se cerceteze deci fiecare pe sine şi astfel să mănânce din pâine şi să bea din potir. 29 Căci cine mănâncă şi bea în chip nevrednic, osânda proprie îşi mănâncă şi bea, fiindcă nu deosebeşte trupul Domnului. 30 De aceea sunt între voi mulţi slabi şi bolnavi şi nu puţini mor.
31 Dacă ne-am cerceta singuri, nu am fi judecaţi. 32 Însă când suntem judecaţi de Domnul suntem disciplinaţi, ca să nu fim condamnaţi odată cu lumea.
33 De aceea, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi, aşteptaţi-vă unii pe alţii. 34 Dacă îi este foame cuiva, să mănânce acasă, ca să nu vă adunaţi spre osândă. Celelalte le voi rândui când voi veni [la voi].
30 aprilie 2011 at 12:34 pm
De ce potir?
NT. 1648 – păharul Domnului
Biblia 1688 – paharul Domnului
B. 1795 – păharul Domnului
NT- 1863 – păharulu Domnului
B. 1873 – potiru alu Domnului
Nitzulescu – 1913 –paharul Domnului
Gala Galaction – 1939- ‘”paharul Domnului”
Ortodoxa – 1982 paharul Domnului
NT pe intelesul tuturor – 1984- cupă a Domnului
GBV – 1990 – paharul Domnului
Catolic 1992 – cupa Domnului
Anania.- 2001 – paharul Domnului
Trinitarian 2002 – paharul Domnului
Traducerea lumii noi -2006 – paharul Domnului
NTR.-2007 – paharul Domnului
FIDELA -2010- paharul Domnului
30 aprilie 2011 at 12:58 pm
Da, ştiu că “pahar” domină tradiţia biblică românească (prin care înţeleg toate traducerile Bibliei în româneşte). E o preferinţă. Îmi place cum sună “potir”. Dar nu ţin cu dinţii de acest termen. Probabil că în varianta finală l-aş schimba cu “pahar”, dacă aş primi feedback că nu sună prea bine (e prea învechit).
30 aprilie 2011 at 3:59 pm
Si mie imi place mai bine potir.
Mirarea mea este de ce traducatorul ortodox nu l-a tradus potir?
Cuvintul in greaca se poate traduce prin: cupa, potir sau pahar?
La noi este o diferenta intre potir si pahar.
30 aprilie 2011 at 5:09 pm
“Potir” nu e mai ortodox. E o chestiune de preferinţă. “Potir” şi “pahar” sunt sinonime. Doar că “potir” e folosit pentru a denumi un tip de pahar mai special, mai mare.
.
Guvântul grec “poterion” poate fi tradus, într-adevăr, prin pahar, potir, cupă.
30 aprilie 2011 at 4:23 pm
Felicitari! Faina lucrare!
“Pahar” suna bine, “potir” suna mai bine. Consider ca un pahar nu este o cupa, dar potir mai seamana cu o cupa, un element cu greutate si o alta valoare istorica- si asta e doar o preferintza.
30 aprilie 2011 at 5:10 pm
Un pahar poate avea diferite forme, marimi, poate fi de lemn, sticlă, plastic, cristal. Am vrut să evit banalul, deşi se poate traduce la fel de bine şi prin “pahar”.
30 aprilie 2011 at 1:22 pm
Am citit cu interes toate traduceile pe care le-ati publicat pe acest blog. Faceti un lucru extrem de util si de mare valoare si va felicit.
As vrea sa va intreb, referitor la acoperirea femeii in timpul rugaciunii sau prorociei, exista undeva in text vreo indicatie ca aceasta ar trebui sa se faca doar atunci cand se roaga sau proroceste in public?
30 aprilie 2011 at 2:05 pm
Textul nu ne spune dacă doar în timp ce desfăşoară o anumită slujbă publică. Ce ne spune este că în timpul slujbei (rugăciune publică / profeţie) ea trebuie să aibă capul acoperit. Pentru apostol, părul lung lăsat pe spate este nepotrivit (indecent).
.
Din ce am studiat până acum (nu foarte în detaliu, deocamdată, dar e în plan), femeile din Grecia la vremea respectivă îşi purtau părul prins fie cu agrafe, fie cu nişte plase, adunat coc la spate. Mă refer la femeile din societate în general. Deci părul nu era lăsat lung pe spate nici în societatea păgână.
30 aprilie 2011 at 11:47 pm
O treaba foarte buna! Poate te va ajuta un pic articolul scris de unul dintre profesorii mei, Dr. Schreiner pe subiectul asta.
https://www.cbmw.org/images/onlinebooks/rbmw.pdf (capitolul 5). Spor la treaba si mult har in tot ceea ce faci!
1 mai 2011 at 8:40 pm
Mulţumesc. Mi-e cunoscută cartea, dar n-am studiat-o cu “aplicăţiune”.
30 aprilie 2011 at 2:50 pm
[...] http://vaisamar.wordpress.com [...]
30 aprilie 2011 at 10:40 pm
Am si eu doua intrebari:
V 14: la ce anume se refera termenul “firea”? Are aceeasi insemnatate ca si termenul din Galateni 5:16-23 cu referire stricta la carne, trup, fire pamanteasca sau se poate interpreta si in sens figurat ca educatie, cultura si alte influente?
v.30 – “bolnavi, slabi, si nu putini mor”. Termenii se referera la probleme spirituale sau probleme fizice? Adica cuvintul “mor” poate fi interpretat spiritual sau fizic?
Ma intereseaza daca termenii pot fi deosebiti atunci cand exista o vorbire figurata.
Multumesc
1 mai 2011 at 8:33 pm
Fire din v. 14 este physis, care înseamnă natură. “Firea pământească” din Gal. 5 este “sarx”, care e folosită pentru a face referire la natura umană slăbită de păcat, înclinată spre păcat, ale cărei fapte aduc moartea. “Sarx” ţine atât de fizic, cât şi de interiorul fiinţei, după cum se poate vedea în faptele descrise în Gal. 5..
.
Physis apare de 14 ori în NT.
Rom. 1:26
Rom. 2:14,27
Rom. 11:21,24 (3 ori)
1 Co. 11:14
Gal. 2:15
Gal. 4:8
Eph. 2:3
Jas. 3:7 (2 ori)
2 Pet. 1:4
.
Sarx apare de mult mai multe ori: 147. Nu dau aici toată lista cu referinţe. Dacă eşti interesat, ţi-o pot trimite prin email.
1 mai 2011 at 8:39 pm
Verbul koimao (a adormi / a muri) apare în următoarele versete. Uneori e folosit metaforic pentru “a muri”. Pavel spune că, din pricina participării la Cina Domnului în mod nevrednic, unii dintre membrii comunităţii creştine din Corint au murit. Legătura dintre păcat şi boală e destul de puternică în iudaism. Dar există şi perspectiva din Iov (nu doar păcatul atrage boala şi moartea; există suferinţe ale căror cauze nu trebuie căutate în păcat. Vezi şi cazul orbul din Ioan, care generează o “contrateologie”. Adică vine împotriva curentului de gândire domunant în vremea respectivă).
.
Versete în care apare “koimao” (uneori la popriu şi alteori la figurat, pentru “a muri”).
Matt. 27:52
Matt. 28:13
Lk. 22:45
Jn. 11:11f
Acts 7:60
Acts 12:6
Acts 13:36
1 Co. 7:39
1 Co. 11:30
1 Co. 15:6,18,20,51
1 Thess. 4:13ff
2 Pet. 3:4
1 mai 2011 at 2:23 pm
Citind si traducerea aceasta si a lui Cornilescu,dar si celé franceze am si eu cateva nelamuriri pe celé doua versete;14 si 15.Mai intai aici verbul’ vole”are o semnificatie mult mai profunda sunt azi de actualitate atitudinile pro si contra impotriva femeilor arabe care poarta voile.Si nu ai sentimentul ça este vorba de eternul batic penticostal,iar cealalta este o intrebare mai mult de cultura generala,de unde si de cand au aparut toate picturile cu Domnul Isus cu plete ?!!nu cunosteau acest verset si cum se face ça nu are o tinuta cel putin “juifs” este facuta intentionat sau in necunostinta de causa?
1 mai 2011 at 8:44 pm
Nu mi-e clar la care verb faci referire. Oricum, Pavel nu avea în minte eternul batic (de spumă, care oricum nu prea corespunde exigenţelor enunţate de apostol).
.
Problema reprezentării vizuale a lui Isus mă depăşeşte. E un subiect absolut fascinant, care ţine de iconografie, arta europeană, cinematografie, biblii ilustrate, cărţi pentru copii etc. dar cred că e mult de săpat pentru a identifica sursele acestei reprezentări. Se prea poate ca iudeii din Palestina să fi fost un pic mai hirsuţi (cu barbă şi plete).
1 mai 2011 at 8:57 pm
Verbul este”voiler” cu sens acoperit de un voile,sau alta traducere (devenit mai putin vizibil),ai senzatia ca duce in a-ti acoperi mai mult chipul decat capul.Oricum merci pt explicatii si à la prochain.
1 mai 2011 at 9:00 pm
Cred că franţuzescul “voiler” poate fi folosit şi pentru a desemna acoperirea completă a feţei (ceea ce nu e cazul cu termenul în greacă). Traducătorii francezi nu aveau cum să traducă avându-i în minte pe musulmani. Adică nu aveau cum să ştie ce turnură va lua dezbaterea cu privire la văl în Franţa laică. Acoperirea capului pe care o recomanda apostolul nu are de-a face nici cu baticul penticostal, nici cu vălul musulman (sau variantele acestuia).
1 mai 2011 at 5:52 pm
Intrebare: de ce ai ales sa traduci si la barbat si la femeie ca se roaga cu capul acoperit/descoperit (v.4, resp 5)din moment ce in limba greaca se pare ca, in versetul 4, literal este “avand ceva pe cap”?
Vorbesc de diferenta dintre kata kephale si akatakaluptos, neevidentiata nici de Cornilescu, nici de tine, dar care apare de pilda in GBV si NTR.
1 mai 2011 at 8:28 pm
Pentru că “având ceva pe cap” sună ambiguu şi nu prea literar. “Ceva” e folosit atât de mult în vorbirea curentă, încât nu l-aş pune într-o astfel de formulare. “Mă duc să iau ceva haine”. “Mi-ar trebui ceva bani” etc. Şi oricum, nici “având ceva pe cap” nu e traducere fidelă din greacă. În greacă la “ceva” se spune “ti” (Vezi Luca 7:40, Am să-ţi spun ceva). Din păcate nicio traducere nu poate fi 100% fidelă, în sensul păstrării unor subtilităţi sau nuanţe. Este de dorit ca o traducere să redea acelaşi termen uniform (dacă nu avem termeni polisemantici, care trebuie redaţi diferit, în funcţie de context).
2 mai 2011 at 12:24 pm
Inteleg motivatia literara. Totusi, dpdv teologic se pot clama anumite probleme. Cei care interpreteaza intreaga sectiune de la v.3 la v.13 ca fiind o ilustratie spirituala derivata prin cheia oferita de versetul trei (sunt foarte putini teologi pe linia asta, e adevarat), considera importanta diferentierea din cele doua expresii, pe care am semnalat-o mai sus. Ei merg cu acelasi inteles al cuvantului “cap” in intreg pasajul, inteles furnizat de versetul 3, evident metaforic. Intrebarea lor este de bun simt: de ce sa jonglam cu intelesul literal si figurat al cuvantului “cap” cand Pavel ne ofera el insusi dictionarul? (vad ca ai scris peste tot “cap” cu “c” mic, ceea ce este probabil cel mai corect; alti traducatori au oscilat in mod ciudat intre “Cap” si “cap” dupa bunul lor plac)
Adica: barbatul care se roaga avand ceva pe Cap, adica avandu-L pe Cristos acoperit, nevizibil in viata lui – din pricina de pacat, indoiala, necredinciosie etc – isi necinsteste Capul.
Femeia care se roaga cu capul descoperit – adica barbatul ei ramas de izbeliste, neveghiat, prada dusmanilor inimii sale (si ingerilor desigur) – si se avanta in lupta spirituala fara sa tina cont de situatia sotului, il necinsteste .
Din cate stiu, Beni Faragau a propus la noi aceasta interpretare, recunosc excentrica, dar nu lipsita de frumusete …
2 mai 2011 at 12:43 pm
Interpretarea propusă de Beni Fărăgău nu mă convinge. Există vreun comentator străin care susţine această interpretare? Nu cred că Pavel are în vedere ideea că bărbatul care are “ceva pe Cap = Hristos” are păcate etc. Interpretarea e cam trasă de păr, ca să mă păstrez în domeniu.
2 mai 2011 at 12:57 pm
Am gasit pe Net cativa pastori care o sustineau, dar nu dintre teologii mai de calibru.
Nu sunt un adept convins al acestei interpretari; totusi intreb, in conditiile in care nu exista o interpretare infailibila pe piata: in ce fel principiul hermeneutic pe care il sustine Beni – anume ca ar trebui sa urmam cheia textului in intelegerea cuvantului “cap” (data de v.3) – poate fi pus deoparte pentru a intelege in sens clasic ca este vorba in text despre căpăţânile noastre si nu despre altceva?
Oare folosirea lui exousia in v.10 (despre care am citit ca l-ar fi deranjat enorm pe Irineu, ca a si inlocuit in citatele sale cu kaluma …)nu ne lasa totusi sa privim la intreg pasajul dintr-o perspectivă metaforica?
2 mai 2011 at 1:10 pm
Cred că la mai mulţi Părinţi apare “kaluma”, dar la Irineu e în contextul dezbaterii cu gnosticii. Nu cred că l-a deranjat. Cred că a propus pur şi simplu o interpretare. Nu am timp acum să verific citatul în context.
5 mai 2011 at 9:39 am
4 Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte cu capul acoperit îşi dezonorează capul.
-de acord cu folosirea termenului “acoperit” in loc de litaralul “peste” din greaca dar ai lasat afara un verb important : “avand” l-ai inlocuit “cu”
cu tot cu verb ar suna asa:
4 Orice bărbat care se roagă sau profeţeşte având capul acoperit îşi dezonorează capul.
5 mai 2011 at 2:11 pm
O varianta interesanta; scoate in evidenta ca expresia este diferita de cea folosita in cazul femeii – nu este doar o exprimare negativa fata de ceea ce i sa spus barbatului.
2 mai 2011 at 3:14 pm
Din cate am cercetat, in versetul 20 expresia “kuriakon deipnon” se treduce cu “cina domneasca” nu “Cina Domnului”. Corectura nu e facuta din cauza istoriei traducerii si a largii folosiri intre crestini?
2 mai 2011 at 3:25 pm
Termenul “domnesc” în română nu s-a impus în mod curent. Sună ciudat să vorbeşti despre “cina domnească”. “Domnesc” a rămas în “rugăciunea domnească”. Şi cam atât. Aşa că nu aş traduce literal, cum n-aş traduce nici gr. τῇ κυριακῇ ἡμέρᾳ (Rev 1:10 BNT) prin “în ziua domnească”.