În circa o lună, biblişti şi filologi români din diverse şcoli teologice se vor reuni la Iaşi pentru un simpozion pe teme biblice.
Cu ajutorul Domnului, voi fi şi eu prezent, cu o comunicare despre relaţia dintre KJV şi versiunea Fidela, ajunsă, iată, la a treia ediţie. 
La momentul cuvenit, voi reveni cu programul detaliat al simpozionului.
Universitatea «Alexandru Ioan Cuza», Iaşi
Centrul de Studii Biblico‑Filologice «Monumenta linguae Dacoromanorum»
Institutul de Filologie Română «A. Philippide», Iaşi
Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România
organizează
Simpozionul Naţional
«Explorări în tradiţia biblică românească şi europeană»
Ediţia a II-a
Iaşi, 4‑6 noiembrie 2011
Organizatorii îşi propun ca lucrările Simpozionului să ofere un cadru de dezbatere multidisciplinară şi interdisciplinară în jurul problematicii complexe a editării, traducerii şi interpretării, circulaţiei şi receptării textelor sacre în limba română. Simpozionul se va desfăşura în cadru plenar şi pe secţiuni, după următoarele tematici generale:
1. Problematica filologică
– Editarea textelor biblice. Critică de text şi paleografie. Informatizare şi digitalizare a textelor sacre.
– Textul biblic ca reper în studiul diacronic al limbii. Lexicologie şi semantică biblică. Frazeologie biblică. Onomastică biblică.
– Traduceri parţiale ale Bibliei, mai puţin cunoscute: cărţi biblice şi fragmente păstrate în mss. miscelanee din secolele al XVI-lea – al XVII-lea şi raportul lor textual cu versiunile româneşti cunoscute.
– Interferenţe şi delimitări stilistice: varietăţile biblică, liturgică şi teologic‑sapienţială ale stilului bisericesc. Rolul Bibliei de la Bucureşti (1688) în crearea stilului bisericesc românesc în secolele al XVIII-lea – al XIX-lea.
2. Problematica traductologică
– Tipologia traducerilor biblice. Literalism şi interpretare liberă. Teorii ale traducerii şi aplicaţii ale acestora în traducerea textului sacru.
– Sursă unică vs. sursă multiplă. „Originalele” Bibliei – tradiţii textuale diferite reflectate în traducerile româneşti.
– Relaţii între versiuni biblice succesive: Tetraevanghelul de la Sibiu (1551-1553) şi Tetraevanghelul lui Coresi; Tetraevanghelul şi Praxiul coresian şi Noul Testament de la Bălgrad; Biblia de la Bucureşti şi Biblia de la Blaj; Biblia de la Blaj şi ediţiile Şaguna, Filotei şi Biblia de la 1914, versiunile Cornilescu etc.
– Instrumente de lucru ale traducătorilor Bibliei din toate epocile: lexicoane, dicţionare, concordanţe, ediţii critice, versiuni auxiliare etc.
3. Hermeneutică biblică
– Opţiuni şi condiţionări confesional‑teologice (dogmatice, canonice, eclesiologice, cultice etc.). Cenzură teologică, cenzură politică.
– Tradiţia patristică — reper şi criteriu de interpretare a textelor sacre.
– Biblia în cadrul polisistemului literar eclezial: relaţii şi determinări între textul sacru şi imnografia eclezială, literatura cultică, iconografie, literatura exegetică şi omiletică etc.
4. Istoria receptării textelor sacre
– Inserţia, prelucrarea şi stilizarea citatului biblic în literatura română sau universală.
– Circulaţia versiunilor româneşti ale Bibliei. Referiri şi evaluări istorice la textele principalelor versiuni biblice româneşti (Biblia de la Bucureşti, Biblia de la Blaj etc. Raporturi textuale (preluare, „diortosire“, adaptare etc.) între diferite versiuni biblice.
– Locul Bibliei în cultura română. Motive, simboluri, structuri şi personaje biblice.
– Interferenţe culturale şi mentalităţi în receptarea textelor sacre. Aspecte antropologice, sociologice, politice sau filosofice ale receptării textelor sacre.
P.S. Poate unii cititori se întreabă ce este tradiţia biblică românească. Reiau aici o definiţie a prof. Eugen Munteanu: “Tradiţia biblică românească include, fără excepţie, toate versiunile în limba română, parţiale sau integrale, manuscrise sau tipărite, indiferent de contextul politic, confesional sau cultural în care acestea au fost produse.”
