Recent am avut un schimb de mesaje cu Florin Lăiu, cadru didactic la Institutul Teologic Adventist, pe marginea unui verset care de regulă, în traducere, este supus condiţionărilor teologice. Fiindcă acest gen de probleme mă interesează foarte mult (câteva dintre ele au făcut obiectul tezei mele de doctorat ce urmează a fi lansată la sfârşitul acestei luni), l-am rugat să scrie o postare despre acest verset, căruia să-i răspund în perioada care va urma. Nu am o concepţie fermă încă despre cum ar trebui înţeles acest verset şi care sunt implicaţiile dogmatice în funcţie de modul în care punem virgula. Îi mulţumesc pentru amabilitate şi pentru francheţea exegetică. După revenirea de la simpozionul de la Iaşi mă voi apleca asupra problemei.

Până atunci, rog cititorii blogului să comenteze civilizat şi informat. Dacă doriţi să vă isterizaţi gratuit şi fără temei, aveţi la dispoziţie alte bloguri evanghelice care vă vor găzdui generos. La mine în “muşuroi” primează “ordinea şi deciuplina”. :) Orice comentariu necivilizat va sfârşit de drept în rubrica “spam”. Să nu spuneţi că n-aţi ştiut…

Florin Lăiu:

Unul dintre prietenii mei, remarcabil teolog, comentând calitatea traducerii biblice a Martorilor lui Iehova (Traducerea Lumii Noi, TLN), se referea la exemplul din Lc 23:43: „Întâlnim, desigur, şi soluţii de traducere cerute de dogmele mişcării: … ‘adevărat îţi spun astăzi: Vei fi cu mine în Paradis!’ ” (Lc 23, 43).

Într-adevăr, Martorii lui Iehova (MI) nu acceptă dogma nemuririi naturale a sufletului, după cum se ştie. Dar mă întreb dacă trebuie blamaţi MI pentru aceasta, pentru că ei nu sunt singurii credincioşi care resping teoria imortalistă. Diverse curente, confesiuni şi personalităţi din trecut sau din prezent resping dogma nemuririi inerente a sufletului/spiritului: tnetopsihiţii sau hipnopsihiţii din primele secole, mortaliştii protestanţi (Wycliffe, Luther, Sattler, Tyndale, Milton, Locke, Newton,  Priestly), unitarienii, cristadelfienii, toate confesiunile de tradiţie adventist-millerită, enciclopedii şi dicţionare biblice moderne, nu puţini teologi (Bromiley, Pinnock,Cullman http://jbburnett.com/resources/cullmann_immort-res.pdf, etc.). Lipsa unei mărturisiri a credinţei spiritualiste în formulările Crezului creştin este de asemenea elocventă: se afirmă exclusiv „învierea şi viaţa cea de veci”!

Cu referire la textul TLN la Lc 23:43, eu cred că soluţia MI nu ar fi determinată de motive pur dogmatice, chiar dacă în alte locuri biblice se poate vorbi şi despre asemenea fixaţii.  Traduction Oecuménique de la Bible (TOB) redă acest text într-o formă care poate fi interpretată de unii ca intenţionat ambiguă, şi de alţii ca echivalentă cu traducerea MI : “Jésus lui répondit: «En vérité, je te le dis, aujourd’hui, tu seras avec moi dans le paradis.” TOB intră aici, probabil neintenţionat (dar reuşit), pe tărâmul poeziei populare:

„Jésus lui répondit:

‘En vérité, je te le dis, aujourd’hui,

tu seras avec moi dans le paradis.’”

Virgula de după „aujourd’hui” sugerează că acest complement de timp nu a fost înţeles ca aparţinând propoziţiei următoare, ci celei precedente. În orice caz, alte traduceri franceze nu au virgulă după „aujourd’hui”:

Je te le dis en vérité, aujourd’hui tu seras avec moi dans le paradis. (NEG)

En vérité, je te dis: Aujourd’hui tu seras avec moi dans le paradis. (DRB)

Je te le dis en vérité, aujourd’hui tu seras avec moi dans le paradis. (LSG)

En vérité, je te le dis, aujourd’hui tu seras avec moi dans le Paradis. (FBJ)

Je te le déclare, c’est la vérité: aujourd’hui tu seras avec moi dans le paradis. (BFC)

Problema reală a traducerii tradiţionale a acestui text este că, indiferent de opinia teologică sau dogma respectată de traducător, textul grecesc este ortografiat târziu de editori, cu virgulă după λέγω (spun), ceea ce reprezintă preferinţa editorilor – dogmatică, desigur, pentru că altminteri textul sau contextul nu-i obligă. Se ştie că în manuscrisele greceşti vechi ale NT nu apar nici spaţii între cuvinte, cu atât mai puţin semne de punctuaţie.

Această observaţie lasă posibilitatea ca textul să fie citit la fel de legitim într-un fel sau în altul, iar traducătorul (dacă nu este şi exeget), să menţioneze la subsol ambiguitatea. Probabil Biblia nu este singura carte pe care îndrăznim s-o „traducem” înainte de a înţelege bine subiectul, limba şi intenţiile autorului, şi nici singura unde se întâmplă să traducem aşa cum am fi dorit să spună autorii.

Dacă Luca (23:43) ar fi dorit să spună „astăzi vei fi cu mine în rai”, atunci ar fi spus mult mai natural pentru sintaxa greacă: ἀμήν σοι λέγω ὅτι σήμερον μετ᾽ ἐμοῦ ἔσῃ… (Amin îţi spun, că astăzi vei fi cu Mine…), aşa cum unele manuscrise târzii chiar o fac, şi după cum observăm în cazuri asemănătoare:

Mt 16:18: κἀγὼ δέ σοι λέγω ὅτι σὺ εἶ Πέτρος… (Iar Eu îţi spun, că tu eşti Petru…)

Mt 26:34 ἀμὴν λέγω σοι ὅτι ἐν ταύτῃ τῇ νυκτὶ …ἀπαρνήσῃ με (Amin îţi spun, că în noaptea aceasta…)

Mc 14:30 ἀμὴν λέγω σοι ὅτι σὺ σήμερον …με ἀπαρνήσῃ (Amin îţi spun că tu, astăzi…)

In 3:11 ἀμὴν ἀμὴν λέγω σοι ὅτι ὃ οἴδαμεν λαλοῦμεν… (Amin, amin îţi spun, că ceea ce ştim, aceea vorbim)

Fim 1:19 …ἵνα μὴ λέγω σοι ὅτι καὶ σεαυτόν μοι προσοφείλεις (… ca să nu-ţi mai spun, că şi tu însuţi îmi eşti dator).

Vechii scribi răsăriteni au simţit probabil aceasta nevoie ca textul să spună clar ceea ce doreau ei să spună şi, ca urmare, au inversat σοι λέγω → λέγω σοι, o formă sintactică mai uşor de manipulat. Legarea adverbului „astăzi” de predicatul anterior este mult mai naturală în LXX (cf. Dt 5:1; 30:18), ca imitaţie a sintaxei ebraice:

Dt 5:1 „…legile şi poruncile pe cari vi le SPUN ASTĂZI…”

Dt 30:18 „Vă SPUN ASTĂZI că veţ‏i pieri…”

Traducerile tradiţionale însă intră în conflict, în acest caz, nu doar cu filologia responsabilă, dar şi cu contextul literar şi istoric al Evangheliei. În dimineaţa învierii, Iisus se adresa Mariei (In 20:16-17): ,,Nu mă ţine pe loc, … căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu…” Dacă  este adevărat că în dimineaţa învierii Iisus încă nu se dusese în cer la Dumnezeu, înseamnă că atunci când Îşi dăduse duhul pe cruce, El nu se refugiase în rai. Şi nu se poate concepe raiul fără Dumnezeu. Logica replicii lui Iisus din Lc 23:43 ar fi: Îţi promit solemn, ASTĂZI (când plătesc pentru păcatul tău; când ai primit pocăinţa; când nimeni nu mai crede în Împărăţia Mea etc.): tu vei fi cu Mine în rai.

Este posibil ca adverbul „astăzi” să nu fi fost intenţionat cu încărcătură teologică, aici, ci ca un simplu echivalent pentru „acum”, aşa cum are tendinţa în ebraică, având doar rolul de a sublinia solemnitatea unei declaraţii. Oricare ar fi însă rolul lui, eu nu văd nici o altă justificare în ortografia şi traducerea tradiţională a acestui verset, decât dogma.

About these ads