România, ai cărei bravi ierarhi încearcă, de cam o sută de ani, să mântuiască neamul printr-o catedrală de proporţii, nu catadicseşte să salveze de la moarte un condamnat iranian creştin ameninţat cu pedeapsa capitală pentru renunţare la islam.

Citez (via R.G.) din ziarul Cotidianul.

Habib Bastam a fost condamnat la moarte în 2009. El s-a refugiat în România, soţia şi copilul său rămânând în Iran. Cât a stat în Rădăuţi, Bastam a frecventat biserica penticostală Betel, păstorită de Vasile Piscuc.

Habib Bastam, un iranian de 29 de ani, emigrant, a solicitat instituţiilor statului român azil, însă cererea sa fost respinsă.

Tot articolul AICI.

Dacă informaţiile sunt adevărate, atunci situaţia e pur şi simplu scandaloasă. Halal autorităţi şi instituţii, halal democraţie, halal drepturile omului, halal mântuirea neamului, halal creştinism „de două mii de ani” şi toată retorica gogonată de acest fel care nu face nici cât o ceapă degerată. Testul unei democraţii sănătoase este promptitudinea cu care diverse instituţii intervin pentru a apăra libertatea religioasă, care este un termometru exact pentru celelalte libertăţi.

Parlamentarii noştri şi-au atârnat o cruce mare în sala de şedinţe, în loc să o poarte cu discreţie în suflet şi să dovedească adeziunea la valorile creştine prin comportament. Singurul beneficiu pe care l-ar putea aduce crucea ar fi acesta: desprinzându-se de pe perete, le-ar putea cădea în cap câtorva dintre ei şi poate astfel i-ar mai deştepta.