Credeam că inițiativa mea de a trimite o scrisoare către Academie, în chestiunea definiției termenului „penticostal” e o premieră.
Când colo, colegul meu Ciprian Bălăban îmi atrage atenția asupra unui document trimis de P. Bochian și A. Vamvu către Academie, în 1976.
Scrisoarea celor doi nu e atât de detaliată (și nici pe de-a-ntregul corectă) ca cea care urmează să fie trimisă, dar face referire la aceeași problemă.
Nu știu dacă Academia a dat vreun răspuns, dar știu că definiția a rămas aceeași!
Să sperăm că Academia Română a ieșit din comunism măcar atât cât să fie în stare să dea o explicație plauzibilă cu privire la motivele care au împiedicat Institutul de Lingvistică să modifice, într-un interval de 36 de ani, o definiție jignitoare pentru penticostalii români!
Mulțumesc colegului Ciprian Bălăban pentru documentul pe care cu generozitate mi l-a pus la dispoziție.
P.S. Termenul pentekostos înseamnă „al cincizecilea” (masculin). Ar fi fost mai firesc ca originea termenului penticostal să fie pusă în conexiune cu femininul pentekoste, „Cincizecime”. Iată un argument suplimentar că președinților de cult nu le-ar strica să se documenteze înainte de a lansa pe piață documente privitoare la mișcarea pe care o reprezintă!
21 ianuarie 2012 at 1:44 am
Acea perioda ITP-ul nu exista! Le putem ierta greseala ,si sa apreciem intentia lor buna – asa cum o putem face si in dreptul tau. Au incercat sa-si faca datoria la nivelul lor de competenta.
21 ianuarie 2012 at 10:57 am
Nu le pune nimeni la îndoială buna intenție. Dar dacă un om nu știe anumite lucruri, le poate afla. Refuz să cred că în 1976 Cultul Penticostal nu avea niciun om care să nu știe termenul grec „pentekoste”. A vorbi despre lucruri pe care nu le cunoști nu e corect. O greșeală de felul ăsta, într-o scrisoare către Academiei, e contraproductivă.
23 ianuarie 2012 at 10:35 pm
@ “Termenul pentekostos nu există”.
La intrarea G4005 din Strong’s Concordance se găseşte că “pentekoste” este femininul cuvântului “pentekostos”. Acum, nu au ales cei doi penticostali genul bine, sau nu există?
Merçi.
23 ianuarie 2012 at 11:08 pm
Trebuie să dau o dezmințire și să fac o penitență: există pentekostos. M-am înșelat fiindcă am căutat în fugă în baza de date cu texte grecești la termenul pentekoste, scris cu epsilon. Dar adjectivul (scris cu eta) există și în forma lui masculină. Explicații complete mâine.
24 ianuarie 2012 at 2:32 am
Cu riscul ca as putea fi subiectiv – tatal meu a fost pastor si bun prieten cu Bochian/Vamvu- noi , generatia tinara, avem nevoie de putina penitenta vis-a-vis de parinti nostri spirituali , Mi se pare ca dam dovada de narcisism intelectual fata de predecesori nostri – si cel mai bun exemplu poate fi cartea ” Rascumpararea Memoriei”
24 ianuarie 2012 at 9:10 am
Cum adică „avem nevoie de puțină penitență față de”? Credeam că de la Martin Luther încoace penitența nu mai e o necesitate. Mai ales când e făcută „față de” (?) oameni.
.
N-am înțeles cum stă treaba cu „narcisismul intelectual”. Fiți mai explicit, vă rog.
24 ianuarie 2012 at 8:53 pm
”Obsesie (ne)justificata de superioritate fata de cei cu nivel educational scazut”. Exemplu; Ion a absolvit 6 clase primare este un fact, dar cind spui; Ion are ” numai” 6 clase primare, cuvintul ”numai” poate fi interpretat ca si o desconsiderare a nivelului lui intelectual . E foarte usor sa aluneci in aceasta directie.
De aceia am postat la modul general , nicidecum sa te acuz pe tine.
Cuvintul’ ‘penitenta ” l-am imprumutat de la tine si i-am dat acelasi sens; o scuza, o parere de rau
24 ianuarie 2012 at 10:41 pm
Ati inteles gresit obiectia mea. Era o obiectie la formularea unor idei in absenta consultarii unor surse avizate, nu o obiectie fata de persoane cu un nivel educational scazut. Dar cand o persoana cu un nivel educational scazut are pretentia de a invata pe altul, obiectez, cu riscul de a trece drept narcisist intelectual etc.
24 ianuarie 2012 at 9:20 am
Am citit “Rascumpararea Memoriei” de la A la Z si nu mi s-a parut ca cineva a dat dovada de “narcisism intelectual”… din contra m-a ajutat sa inteleg mai bine istoria bisericii penticostale si “traditiile” ei… sper ca d-voastra v-ati spus parerea dupa ce ati citit cartea in intregime…
24 ianuarie 2012 at 9:00 pm
Gabriel,
Da , am citit cartea in intregime si a fost una din impresiile mele pesonale- fie ele si subiective. Fiecare din noi am simtit cartea si am judecat-o bazat pe experientele noastre personale din timpul comunismului. Asa ca nu ma mira faptul ca avem diferente de opinii.
24 ianuarie 2012 at 3:50 pm
@Dan Gaby Damian
E paradoxala invitatia in raport cu argumentatia.
Fara ”narcisismul intelectual” al lui Vasilica Croitor n-am fi aflat de “viata sfanta si tainica” ce au avut-o multi pastori penticostali dupa ce au fost botezati de catre ” neprihanita” Securitate. O viata “sfanta in ascuns”, recompensata cu prea putini arginti fata de sacrificiul de a nemarturisi nimanui acest lucru, nici macar familiei.
Numai datorita acestui “narcisism intelectual” am aflat lucrurile ce ne obliga la putina penitenta fata ( “vis-a-vis”, cum spuneati dumeavoasta, dar folosit incorect) de “sfintii” Luca-Lucescu, Scortaru, Olaru-Fagur Bucovineanu, Picu Emil-Popescu, etc., etc..
Paradoxala dumneavoastra invitatie aduce doar o reparatie partiala. Stabilirea in calendarul penticostal a unor zile de putina penitenta intru cinstirea fiecaruia dintre acesti sfinti ar face ca acest demers sa fie complet.
24 ianuarie 2012 at 5:02 pm
@Dan Gaby Damian
Inca o mostra de “narcisism intelectual” din partea lui Vailica Croitor care ne dezvaluie contribuitia de inestimabila valoare teoretica si practica a domnilor Bochian/Vamvu in deconspirarea actiunii unor elemente dusmanoase oranduirii socialiste de a tipari/introduce 100.000 de biblii in Romania.
Pentru aceasta contribuitie se impune un plus de “putina penitenta” pentru cei doi eroi, in ciuda faptului, Emanuel, ca aceasta practica e desueta inca de pe timpul lui Luther.
http://rascumparareamemoriei.wordpress.com/2010/07/23/de-ce-nu-au-fost-biblii-in-romania/
25 ianuarie 2012 at 5:58 am
Bochian/Vamvu
Conform doctrinei promovată de instituţia la care lucraţi, se poate ţine seamă de ideile unui arhicunoscut pastor ca să avem în vedere multiplele faţete ale vieţii omeneşti, atunci când judecăm morala celor doi? Sau morala noastră? Richard Wurmbrand, în meditaţia a 5-a dintre cele 100 de meditaţii din închisoare, prezintă argumente în favoarea minciunii. Zice dumnealui în această meditaţie:
“Cuvintele sunt spuse şi în alte scopuri, nu numai ca să comunice adevărul. Uneori ele folosesc ca autoapărare …
… acum era în pericol de moarte. În astfel de cazuri, în momente de criză, cuvintele trebuie să fie slujitorii altui stăpân decât cel al adevărului.
… Trebuie să avem în vedere multiplele faţete ale vieţii omeneşti, atunci când judecăm morala, atât a personalităţilor biblice, cât şi a semenilor noştri.”
25 ianuarie 2012 at 9:23 am
Fr. Bâle, dar de unde ştiţi la ce instituţie lucrează dl Vali Horlescu?
25 ianuarie 2012 at 5:30 pm
Va mulțumesc pentru interesantele întrebări.
Îmi desfășor activitatea la firma proprie, deci nu am o doctrina.
Dar, chiar și fără doctrina, găsesc foarte potrivite îndemnurile lui Richard Wurmbrand de a avea în vedere toate aspectele când analizam moral pe cineva.
Demersul meu tocmai asa ceva viza, si asta ca urmare a invitației domnului Dan Gaby Damian de a face penitenta fata de părintii spirituali Bochian/Vamvu și a atacului fata de Vasilica Croitor, sa prezint și alte aspecte din viata respectivilor tovarăși.
O întreaga pleiada de pastori penticostali au plecat dincolo doar cu aureola de părinti spirituali, partea întunecata au lăsat-o aici, în dosarele securității și în documentele de la Departamentul Cultelor, sa fi povara pentru familiile lor și Cultul Penticostal.
As aștepta ca și conducerea Cultului Penticostal din România sa răspundă pozitiv la întrebările dumneavoastră. Au trecut 22 ani și încă mai tăinuiesc.
26 ianuarie 2012 at 7:12 am
@ „foarte potrivite îndemnurile lui Richard Wurmbrand”
Îndemnurile dumnealui, prin care unii pot instituţionaliza minciuna, produc un relativism absolut (iertaţi-mi acest oximorom).
La începuturile creştinismului se manifestau câteva pasiuni esenţiale: pentru unitate (reprezentată prin Ignaţiu de Antiohia), pentru adevăr (reprezentată prin Iustin), pentru om (Ireneu de Lyon) şi pentru absolut (Tertulian). Relativismul contemporan ne plonjează însă în cultivarea îngăduinţei spre neadevăr.
26 ianuarie 2012 at 9:08 am
Eu unul n-am înțeles din ce spune Wurmbrand că minciuna poate fi instituționalizată. În niciun caz nu asta putem înțelege, când ne dăm seama că Wurmbrand scris lucrurile respective tocmai fiindcă avea de-a face cu un regim criminal, în care minciuna fusese instituționalizată!
26 ianuarie 2012 at 4:39 pm
După ce sunt nominalizate 6 persoane (Rebeca, Iacov, Laban, Lea, Pavel, Iosif din Vechiul Testament ) care au recurs la minciună, avem şi o întrebare retorică, în scurta meditaţie nr. 5: Poate un creştin să fie un inspector de poliţie, un agent secret, un diplomat sau un ofiţer de război, fără a recurge la viclenii?
25 ianuarie 2012 at 7:00 pm
[...] Posted by Vaisamar under Hear ye! Hear ye! Leave a Comment Pe 20 ianuarie scriam într-o postare (cam mânioasă şi grabnică a vărsa sânge nevinovat) că nu există termenul pentekostos în greacă. Un cititor vigilent (asemenea celor din Berea) [...]
26 ianuarie 2012 at 1:01 pm
Tot respectul pentru Emanuel Conţac! Poate să recunoască când greşeşte! Parcă nu îmi vine să cred, pentru că nu a greşit aşa de grav. În situaţia aceasta putea să se “scoată” uşor şi totuşi a ales varianta penintenţei. Frumos!