Am citit recent pe un blog că Biserica Primară se întâlnea zilnic pentru comuniune.
Hm, așa să fie?
Cred că mai corect ar fi să spunem că Biserica din Ierusalim se întrunea zilnic. În primii ani ai activității sale.
În bisericile din Imperiul Roman din primul secol de existență obiceiurile sunt mai diverse. Întrunirea zilnică nu este o normă.
Găsim, într-adevăr, în primele capitole din Fapte, o fervoarea deosebită, care presupune nu doar întrunirile de zi cu zi, ci și vânzarea averilor. Evident, partea cu vânzarea este ignorată de cei care ne propun să luăm pildă în toate cele de la Biserica din Fapte. În mod foarte suspect, se trece cu vederea faptul că primii creștini luau euharistia acasă. Evident, între Biserica Primară din Fapte și biserica din zilele noastre intervine regulamentul confesiunii din care facem parte.
Iată mai jos cele două citate despre Biserica din Fapte.
Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă. (Fapte 2:46)
Şi în fiecare zi, în Templu şi acasă, nu încetau să înveţe pe oameni, şi să vestească Evanghelia lui Isus Hristos. (Fapte 5:42)
Ce ne spune apostolul Pavel despre adunările din vremea lui? Se întruneau creștinii din Corint zilnic?
Apostolul nu ne spune explicit. Le spune doar „când vă adunați…”
1 Co. 11:17f, 20, 33f; 14:23, 26
S-ar putea scrie multe pe acest subiect. Remarc doar că pe la anul 112, deci tot în perioada Bisericii Primare, avem mărturia lui Plinius cel Tânăr, care îi scrie lui Traian despre creștini că se adunau într-o zi stabilită, înainte de răsărit (stato die ante lucem).
Redau mai jos citatul relevant în engleză și apoi în latină.
They affirmed the whole of their guilt, or their error, was, that they met on a stated day before it was light, and addressed a form of prayer to Christ, as to a divinity, binding themselves by a solemn oath, not for the purposes of any wicked design, but never to commit any fraud, theft, or adultery, never to falsify their word, nor deny a trust when they should be called upon to deliver it up;
Adfirmabant autem hanc fuisse summam uel culpae suae uel erroris, quod essent soliti stato die ante lucem conuenire, carmenque Christo quasi deo dicere secum inuicem seque sacramento non in scelus aliquod obstringere, sed ne furta ne latrocinia ne adulteria committerent, ne fidem fallerent, ne depositum adpellati abnegarent.
27 ianuarie 2012 at 8:35 am
Capitolul… strecurând țânțarul!
E clar că Biserica Primară și Apostolică practica adunarea zilnic. Că au mai rărit-o e clar, doar așa s-a ajuns la frecvența de azi.
Ce mare scofală să despicăm firul de păr în patruzeci…
Vedeți de ce mă supără teologii?
27 ianuarie 2012 at 8:56 am
E la fel de clar că Biserica Primară și Apostolică a practicat vânzarea averilor și împărțirea lor „egalitaristă”, așa cum a practicat și Cina Domnului în case particulare. În această privință de ce nu vrem oare să luăm pildă? E clar că preluăm selectiv din Biblie ce ne place, după interesele noastre. Nu e nimic de despicat aici. E de împlinit, dacă vrem să fim în continuitate directă cu Biserica Primară.
.
Cei care vă supără sunt de fapt istoricii, nu teologii. Fiindcă istoricii ne spun cam de câte ori se întâlnea Biserica Primară și în ce condiții.
27 ianuarie 2012 at 12:44 pm
28 ianuarie 2012 at 10:26 am
Subscriu.
28 ianuarie 2012 at 9:24 pm
și eu sunt de acord cu tine. Când am citit prima dată despre asta, a fost în comentariul lui Gooding pe Fapte. Da, nu vedem numai lucrurile cerești, și uităm de certurile evreilor autohtoni cu cei elenizați la împărțeala bunurilor, Ana și Safira, materialismul și zgârcenia lor. Defapt a fost cum e și acum Biserica. Interesant cum decupăm din Cuvântul lui Dumnezeu, și ne amintim de lucrurile spirituale. Însă Duhul Sfânt a lăsat scris și pe celelalte.
30 ianuarie 2012 at 3:30 am
“mod foarte suspect, se trece cu vederea faptul că primii creștini luau euharistia acasă”
Versetul 46 spune:
” frângeau pâinea si luau hrana…”
Este fringerea painii egala cu euharista?
Clark’s commentaries says:
But κατ’ οικον, which we translate from house to house, is repeatedly used by the Greek writers for home, at home, for though they had all things in common, each person lived at his own table. Breaking bread is used to express the act of taking their meals. The bread of the Jews was thin, hard, and dry, and was never cut with the knife as ours is, but was simply broken by the hand.
Am I missing something ?
30 ianuarie 2012 at 10:18 am
Yes, you’re missing a good exegetical commentary!
.
Who’s this “Clark” anyway?
30 ianuarie 2012 at 11:19 am
Si fără ” Clark” , tot nu înțeleg de unde fringerea pâinii este egala cu euharista…
Cina mai are încă un element ( vinul) care nu este pomenit in acel verset
Eventual dacă spunea: ” frângeau pâinea si beau vinul..” poate…..
http://www.preteristarchive.com/Books/1810_clarke_commentary.html
30 ianuarie 2012 at 3:24 pm
Yes…Gabi you are missing the point. If you are going to read recent exegetical commentaries (that are not FREE) you are going to find out that the majority of New Testament scholars agree that in this verse Luke is speaking about the Eucharist (the Lord’s Supper)
30 ianuarie 2012 at 6:37 pm
Adrian Vlad
Calvin and few others have the same interpretation as Clark
You even used the word ” majority”
My point was that this verse can be interpreted both ways, we can not be dogmatic …
” the most recent exegetical commentaries “….
Since when ” most recent” = right ?
30 ianuarie 2012 at 6:42 pm
I think since Pentecostals emerged on the religious scene.
30 ianuarie 2012 at 6:52 pm
Calvin nu prea e consecvent în ce spune despre „frângerea pâinii”. Vezi bâlbâielile lui de la Fapte 2:42, unde recunoaște voalat că e vorba de Cina Domnului.
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în numeroase picnicuri (=frângerea pâinii), şi în rugăciuni. (Act 2:42 CNS)
.
În altă ordine de idei, propui să citim Fapte 2:42 astfel?
30 ianuarie 2012 at 6:55 pm
Înțeleg că și Fapte 20:7 ar trebui citit cam așa: În ziua dintîi a săptămînii, eram adunaţi laolaltă pentru un picnic (=ca să frîngem pâinea), Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi-a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii.
1 februarie 2012 at 8:48 pm
scrie te rog pe romaneste multumesc
30 ianuarie 2012 at 11:46 pm
I would add “since the ROMANIAN pentecostals emerged…”
I heard that some even believe that we are the lost tribe of Israel..
27 ianuarie 2012 at 12:29 pm
”E la fel de clar că Biserica Primară și Apostolică a practicat vânzarea averilor și împărțirea lor „egalitaristă”, așa cum a practicat și Cina Domnului în case particulare.”
Eu mă gândeam că este doar o formă datorată conjucturii. Deduc că nu aveau clădiri special amenajate pentru așa ceva de aceea se întânleau în case.
Mai deduc și faptul că cei mai mulți se așteptau ca Domnul Isus să vină în timpul vieții lor și nu luau în calcul că Domnul era foarte posibil să nu vină în generația lor și de aceea vindeau tot și trăiau împreună în așteptarea lui Cristos.
Forme care au fost schimbate ulterior datorită contextului – prigoană, epuizarea resurselor.. etc.
27 ianuarie 2012 at 12:39 pm
Exact. Plus că în bisericile pauline (astea or fi apostolice?) întâlnirile par mai flexibile. Dar nu, unii consideră că numai cele 2 versete cu întâlniri zilnice sunt normative pentru Biserica Primară și Apostolică! În opinia lor, de la Biserica din Fapte la Biserica din epistolele pauline avem deja de-a face cu o decădere! Iar la anul 112, pe vremea lui Pliniu, probabil decăderea e și mai avansată! Și tot așa, unii văd o perpetuă decădere până în sec. XXI.
27 ianuarie 2012 at 4:11 pm
Nu selectăm ce ne place, tema abordată era (dacă ați urmărit cu atenție postarea de pe nu știu ce blog
) legată de durata serviciilor divine și tendința de a le scurta. Haideți că sunteți teolog, păi în acest context de ce criticați faptul că am selectat doar acel aspect pertinent subiectului… Nicio grijă, le vine rândul și celorlalte.
Mi se pare că aici ați criticat doar să vă aflați în treabă. Se poate?
27 ianuarie 2012 at 4:56 pm
Orice blog e un fel de aflare în treabă, nu credeți?
27 ianuarie 2012 at 5:04 pm
Totusi se pare ca Pliniu raporta de la “radio santz” auzite: “they affirmed”! Deci, acesti ciripitori, spuneau ca crestinii se aduna inainte de rasarit sa se roage!? Mai exista informatia asta in vre-un alt izvor istoric? Deci veridicitatea raportului de aghiotant al lui Pliniu tine mai degraba de zvonistica decat de realitate.
Atunci, ce valoare mai are argumentul folosit, doar asa sa jucam ping-pong teologic cu America?
27 ianuarie 2012 at 6:36 pm
Aceștia nu sunt ciripitori. Sunt creștini pe care Pliniu i-a anchetat. Unii, de frică, au făcut declarații „comprehensive”. Citește toată epistola, dacă o găsești. E foarte interesantă! Nu văd ce motive ar fi să ne îndoim de autenticitatea declarațiilor.
27 ianuarie 2012 at 5:51 pm
Îmi amintesc bine cum în urmă cu cinci decenii, fiind în primii ani de şcoală, patru clase de elevi eram în aceeaşi sală (singura în sat la noi), iar învăţătoarea făcea lecţiile cu fiecare clasă la rând. În prima bancă erau elevii de clasa I-a, apoi cei din clasa a II-a, etc. Cât de plictisitor putea fi pentru elevul de clasa a IV-a ceea ce se făcea cu elevii din clasa a II-a!
Primii creştini se adunau în ziua de sabat respectând tradiţia iudaică, se adunau în plină noapte pentru rugăciune (Fapte 12:12), se adunau în timpul nopţii, probabil dintre sâmbătă şi duminică (Fapte 20:7), sau între alte ore (1 Corinteni 11:17-33). Cred că fiecare adunare avea specificul ei. Avem în atenţie adunări în care se predica pentru necredincioşi (kerigma), iar în alte întâlniri se dădea instrucţie pentru credincioşi, prin didahii şi paracleze (Fapte 14:22; 15:32), iar în altele se ţineau omilii, adică predici (Fapte 20:11). După timpul de instruire se desfăşura frângerea pâinii.
Privind la toate acestea şi la modul în care le facem noi acum, observ o asemănare (chiar dacă nu perfectă) cu şcoala mea primară. Creştinii de la început, deşi în condiţii mai delicate, se acomodau mai bine spre acoperirea nevoilor existente.
27 ianuarie 2012 at 5:57 pm
Ne dati si noua un raspuns la intrebarea din titlu?
sa cautam).
Ca nu toti avem acces la istoria Bisericii (sau nu ne pricepem, sau poate ne e lene
Ca vreau sa stim, intalnirile noastre sunt destul de dese, le mai rarim, le mai inmultim?
La noi la Biserica avem doar 3 intalniri pe saptamana, una miercuri si doua duminica, in total vreo 7-8 ore (in afara de repetitii, si intalniri de tineret, de comitet, etc.). II destul? Ii prea rar? Ii prea des?
27 ianuarie 2012 at 6:35 pm
Liviu, there are no easy answers. Practica din creștinismul timpuriu era diversă. Ar trebui să fac niște săpături mai amănunțite ca să dau răspunsul cerut. Eu aș spune că întâlnirile au fost create pentru oameni, nu oamenii pentru întâlniri.
27 ianuarie 2012 at 6:05 pm
Scurtarea programelor poate însemna și începutul reformei. De multe ori parcă se încearcă activități, în interiorul programului, de umplutură. Și odată curățenie făcută prin scurtare alfel merge treaba.
27 ianuarie 2012 at 7:31 pm
Obsesiile restaurationiste mi se par tragi-comice. Incercarea de a imita biserica primara este exact la fel de puerila ca incercarea unui adult de a trai ca un copil.
Mai intai ca nu stim exact cum era cu adevarat biserica primara. Informatiile pe care le avem pot fi “suspectate” de marketing, doar erau folosite la evanghelizare. Sa nu confundam kerigma cu istoria obiectiva.
Apoi, nimeni nu a zis ca biserica primara ar fi idealul si finalitatea pentru biserica inventata de Isus. Nici copilaria nu este idealul pentru un individ si aceia care incearca sa traiasca in felul asta, probabil au o dunga rosie pe buletin.
In plus, sa nu uitam ca biserica secolului I era tributara unei teologii (s-a amintit mai sus) si a unui mediu social. Contemporanii care idealizeaza si imita situatii si elemente ale bisericii sec I sunt anacronici iar bisericile lor au toate sansele sa fie retrograde si inapoiate.
Pot intelege de ce unii pastori recomanda enoriasilor sa fie prezenti zilnic la biserica (ma abtin sa comentez de ce unii le-ar recomanda sa isi doneze averile bisericii). Pentru pastor, ca si pentru pensionarii care nu au altceva de facut in viata, sa stea 2-3 ore la biserica, zilnic, e o normalitate. Am in familie 2 astfel de pensionari care merg intr-o biserica penti imitatoare a bisericii sec 1 de la Ierusalim
. Pentru ei, care stau si se cearta si se injura acasa cat e ziua de lunga, mersul la biserica e o treaba excelenta, la biserica se inteleg perfect, asezati fiecare in coloana genului sau
. Daca biserica s-ar moderniza iar familiile ar sta pe scaune ca si cupluri, probabil ca ar inceta sa mai mearga acolo.
28 ianuarie 2012 at 4:30 pm
Mai bine copiez pe Sf Petru si biserica primara, decat fanfaronada americana a asaziselor biserici evanghelice! Se pare ca fiecare da ce are!
28 ianuarie 2012 at 5:47 pm
Mai bine lași pe Dumnezeu să-ți dea viziune pentru lucrarea dintr-o biserică decât „îngustism așa-zis primar” sau fanfaronadă americană. Și mai bine aștepți activ (studiind problema) decât să te mulțumești cu lucrurile de suprafață.
28 ianuarie 2012 at 6:42 pm
Daniel G
Probabil confunzi biserica primara cu biserica medievala. Aia medievala avea un Sf Petru.
As fi curios sa stiu totusi ce anume ai copia de la biserica primara si care sunt sursele tale
28 ianuarie 2012 at 9:16 pm
E simplu, Domnul Isus nu “a inventat” biserica tip sala de spectacol. Apoi, avem o sumedenie de relatari despre cum se adunau si ce faceau primii crestini in primii 250 de ani pana aproape de institutionalizare. Nu stiu de ce voi confundati intoarcerea la origini cu ingustimea!? Voi va masurati cumva cuvintele cu ceva adevar si realitate?
Deci, decat americanii, (unde traiesc de o bucata de timp), mai bine biserica primara, care cel putin este descrisa in Faptele Apostolilor! Cealalta este pe youtube!
28 ianuarie 2012 at 10:57 pm
Poti da si niste referinte (mai suse cerusem deja referinte, vad ca trebuie sa ma repet) despre “sumedenia de relatari”, altele decat predicile auzite?
Discursul restaurationist seamana a tehnica a strutului. Nimeni nu stie exact cum era biserica primara (si nimeni nu spune ca existau diferite paradigme) dar toata lumea e de acord ca ea este modelul pentru secolul XIX. Situatie in care, biserica in loc sa fie relevanta, devine o colectie de ciudatenii si anacronicitati. Din motive masochiste, unii confunda asta cu misiunea.
28 ianuarie 2012 at 11:31 pm
Eu nu cred că Biserica din Fapte ar trebui să ne fie modelul. Defapt Luca ne zugrăvește o Biserică în tranziție. Ei erau evrei și totuși trebuia să se despartă de templu, de Ierusalim fiindcă erau adevărați evrei, care- l recunoscuseră și crezuseră în Iisus Mesia. Gooding afirmă că toată cartea Faptelor asta ne arată, despărțirea creștinilor de rădăcinile lor evreiești, și formarea unei noi comunități. Biserica este comunitatea lui Dumnezeu în lumea seculară. Trebuie să-i urmăm lui Iisus Hristos.
29 ianuarie 2012 at 1:36 am
Pt. Ianis
Prin definitie “eklesia” este adunarea separata de lume. Relevanta pe care o mentionezi inseamna cumva folosirea metodelor lumesti pentru a raspandi mesajul evangheliei si a fi primit?
Citeste izvoarele istorice de pana in sec 3, apoi citeste istoria miscarilor de trezire si reforma, oare ce paradigma au urmat?
Altceva, unde este spus ca biserica sufera metamorfoze!!!??? Cum adica, biserica din sec. XXI e diferita de cea din sec. I ??? Pe ce te bazezi, pe Biblie cumva!? Consideri ca circul charismatic american este o biserica relevanta pentru sec. XXI ?
Sa luam de exemplu principiul smereniei si al modestiei, foarte clar formulate in Noul Testament. Exista cumva smerenie de tip american si una de tip romanesc, evreiesc, african, sau chinezesc? Smerenia, ca virtute, este transculturala si ea este aceeasi in orice secol. Numai ca americanii smeriti arata astazi diferit, sfidind orice norma de bun simt! Deci de unde este chestia asta cu relevanta, cand Domnul Isus spune ca vom fi prigoniti cand vom fi diferiti de lume!?
Biserica, trupul lui Hristos, este aceeasi peste veacuri, ea nu sufera metamorfoze, este separata de lume, si intotdeauna va fi prigonita. Aceleasi principii spirituale de conduita si relatie cu Dumnezeu sunt universal valabile peste timp, “un singur Domn, o singura credinta, un singur botez “!
Se pare ca fiecare se adapa fiecare din sursa lui, eu vreau sa raman la Biblie. Cat despre altii sa argumenteze ceea ce spun, tot cu Biblia daca se poate, nu cu logica si sabloanele moderne!
29 ianuarie 2012 at 7:52 am
Frățiori dragi,
, ci doar să subliniez că există un trend al simplificării vieții noastre de adunare la părtășie, comparat cu ce era altă dată, bineînțeles, pe fondul sofisticării vieții sociale. Bine, rău, părerile pot fi împărțite și explicate.
Intenția mea nu a fost să provoc o revoluție restauraționistă, sau ceva de felul acesta
Atât…
30 ianuarie 2012 at 8:25 am
E clar ca cea mai mare si fierbinte trezire este cea din Fapt 2-5…cand ucenicii primisera Harul in plinatate si traiau in anticiparea venirii Imparatiei…In timp a decazut de la acest standard. Dar, ideea ramane ca Biserica trezita si anticipanta Venirii lui Isus, traieste cat de des in partasie si ruga, chiar zilnic, si da, isi vinde si tot ce are.
30 ianuarie 2012 at 8:29 am
Am fost martor ocular la 3 treziri secolul trecut–toate aveau intalniri zilnice—in unele locuri aveau cate 20 de intalniri pe sapt…Si asta pt ca era Har, nu pt ca li se impunea nici nu cautau sa imite Fapt 2-5…era ceva natural pt ei.