Sa nu te temi de ridicol, sa te joci cu comparatiile istorice, sa nu ai nici un fel de mustrari de constiinta pentru ca ai fost dovedit un plagiator de ultima speta, sa rastorni institutii numai pentru a-ti asigura impunitatea, sa batjocoresti ranjind statul de drept, sa ameninti Curtea Constitutionala, sa incerci sa tragi pe sfoara institutiile europene, cam acestea ar fi caracteristicile pontocratiei.
„Pontocrația” sună a „poantă”, dar sub veșnicul surâs de înger bucălat al lui Victor Ponta se ascunde o specie de tupeu cum România nu a mai văzut de la zâmbetul inubliabil al lui Ion Iliescu.
27 iulie 2012 at 8:59 pm
Imi pare rau sa iti spun,dar miroase tare de tot a basism pe blogul tau,in loc sa fie inodor totul.Lasa comentariile in seama altora sau macar fii impartial,te rog!Mare,mare pacat!
28 iulie 2012 at 1:57 am
Nu înțeleg ce e „băsist” pe blogul meu. E vorba de postările cu plagiatul lui Ponta? Să fim serioși!
28 iulie 2012 at 3:13 pm
Pai, fiecare blog are dreptul sa aiba propriul miros, propriul gust si propria culoare. Altfel ai fi zis ca e un blog incolor, insipid si inodor. Iar stapanul blogului un tip fara identitate, personalitate, atitudine si decizie.
Blogul este un spatiu de exprimare a opiniilor, tu ce credeai?
Asa ca: ”nu-ti place, nu gusta!”
29 iulie 2012 at 8:29 am
Nu vorbesc în numele autorului blogului, dar găsesc de-a dreptul enervantă dihotomia asta falsă “băsist” sau “uselist”. Adică dacă spui ceva contra Ponta/Antonescu ești automat băsist și vice versa.
Mai sunt oameni în țara asta (puțini, se pare, ce-i drept) care condamnă mizeriile nerușinate din societatea noastră datorită faptului că sunt mizerii, indiferent de cine le comite. (Și nici nu votează cu DD!)
29 iulie 2012 at 11:54 am
@ Dan B.
Expuneţi o părere interesantă. Dar există un lucru şi mai interesant de investigat… de ce există “mizerii”.
Iată, avem o “clasă politică” (pun ghilimele pentru că din teorie cunoaştem că politicienii nu ar trebui să constituie o clasă socială, dar asta nu-i împiedică să o constituie) care este determinată nu se servească poporul, nu să servească ţara, ci să CÂŞTIGE alegeri. Avem politicieni dispuşi să treacă dincolo de limitele celui mai inept şi absurd act intelectual pentru a “demonstra” că nu ştiu ce principiu este totuşi corect, constituţional, democratic… deşi se vede şi din spaţiu cosmic abuzul de raţiune şi logică. Avem comentatori ai blogosferei care în anumite momente (şi nu rare) par a fi dezindividualizaţi pentru că repetă, de parcă ar fi în transă, aceleaşi inepţii distribuite în blogosferă de partide.
Ştiţi ce am constatat eu?
Nimeni dintre cei care au umplut spaţiul media cu conceptul “lovituri de stat” şi “disoluţia statului de drept”… nu putea defini onorabil ceea ce este lovitura de stat şi statul de drept… astfel încât să se potrivească cu ceea ce spun domniile lor. Să nu credeţi că aici mă refer la “oameni de pe stradă”… mă refer exact la “intelectualii de partid”, cei care fabrică astfel de… hai să nu le numesc pentru că este un cuvânt prea aspru.
Ani de zile am întrebat preşedinţi de partid, vicepreşedinţi, “Intelectualii de partid”… unde aş putea să consult acea colecţie de cărţi numită “doctrina de partid”… Partidele însă nu au doctrine, se inspiră, “după ureche” după reacţiile de tip doctrinar al străinătăţii. Nişte parlamentari m-au trimis la programul de guvernare, semn că habar nu au ce este acela program politic… deşi teoretic ar fi trebuit să-l depună la Tribunal la înfiinţarea partidului (alături de statut) şi să-l cunoască pentru a intra în partid.
Dumneavoastră ce părere aveţi?
În aceste condiţii, de ce există mizeriile, de ce politicienii candidează să fie în serviciu poporului dacă nu vor să fie servitori ai poporului prin actul democraţiei? De ce eu văd mizeriile politicienilor şi nu pot să-i dau afară din serviciu, de ce sunt silit să asist neputincios la abuzul asupra sistemului instituţional… cât sunt eu de suveran alături de conaţionalii mei?
28 iulie 2012 at 9:10 am
28 iulie 2012 at 3:01 pm
“Termenul presbyteros, în primele secole creștine”
Am răsfoit un pic ca să văd şi nivelul de profunzime a cercetărilor domniei voastre. Nu mi-am dat seama din ce am reuşit să citesc dacă aţi sesizat că forma veche a cuvântului “preot” are sensul şi de “învăţător”.
De exemplu, în Paralipomena se spune (şi am să citesc din versiunea Cornilescu pentru că văd că vă este mai dragă):
“3. Multa vreme Israel a fost fara Dumnezeul cel adevarat, fara preot care sa invete pe oameni si fara Lege.”
Sesizaţi ambivalenţa preot-învăţător?
Înţelegeţi desigur importanţa, Iisus nu a fost considerat niciodată preot, dar lumea i se adresează cu termenul de învăţător.
Pentru că folosiţi ca sursă Septuagint,
3 καὶ ἡμέραι πολλαὶ τῷ ᾿Ισραὴλ ἐν οὐ θεῷ ἀληθινῷ καὶ οὐχ ἱερέως ὑποδεικνύοντος καὶ ἐν οὐ νόμῳ·
“ἱερέως” vine de la “ἱερός” care s-ar traduce drept sfânt, sacru, consacrat lui Dumnezeu, se referă şi la sacralitatea scripturilor ca urmare a inspirării lor de la Dumnezeu.
“ἱερέως” s-ar traduce deci drept preot oficiant, cel care păstrează nealterat şi execută ritualul sacru.
Vulgata spune aşa:
transibunt autem multi dies in Israhel absque Deo vero et absque sacerdote doctore et absque lege
Aici deja apare “în clar” forma “sacerdote doctore”.
Şi acum revin la limba română.
PRÉOT, preoți, s. m. Slujitor al unui cult religios, învestit cu dreptul de a oficia actele de cult; popă. ♦ Fig. Cel care slujește un ideal, o învățătură; apostol. ◊ Mare preot = conducătorul suprem al cultului (la vechii evrei, egipteni etc.). – Din lat. presbiterum.
Iată, vedem cu acest cuvânt preot păstrează în el înţelesul de învăţător al cuvântului venit pe calea latină. Interesant este că îl păstrează şi la cuvântul venit pe calea turcă…
HÓGE, hogi, s. m. Preot sau, p. ext., învățător, dascăl la mahomedani. [Var.: hógea s. m.] – Din tc. hoca
Chiar cuvântul dascăl formează complet ambivalenţa între preot şi învăţător.
DÁSCĂL, dascăli, s. m. 1. (Înv.) Învățător (la țară); p. ext. profesor. ♦ (Rar) Om de știință; învățat, savant. 2. Fig. Inițiator sau propagator al unei doctrine; îndrumător într-un anumit domeniu. 3. Cântăreț de biserică, diac, psalt, cantor. – Din bg., scr. daskal, Cf. ngr. didáskalos.
Traducerea cea mai potrivită cred că ar fi…
Chiar şi acea inversiune, “a fost Israel”… poetic.
“Multe zile a fost Israel fără Dumnezeul Cel adevărat şi fără de preot-învăţător şi fără de lege;”
Plecând deci de la motivele de mai sus…
noli neglegere gratiam quae in te est quae data est tibi per prophetiam cum inpositione manuum presbyterii
(I Timotheum 4:14 Biblia Sacra Vulgata)
… nu l-aş traduce altfel decât “sfatul bătrânilor”, pentru a capta conceptul de înţelepciune, îndrumător…
28 iulie 2012 at 3:03 pm
Se pare că am închis greşit un “bold”… sorry.
28 iulie 2012 at 3:06 pm
Ce inseamna ”inubliabil”? Nu ma trimite la DEX, pentru ca nu stie.
28 iulie 2012 at 5:24 pm
http://dictionary.reverso.net/french-english/inoubliable
28 iulie 2012 at 5:50 pm
Există şi într-un anumit DEX… ceva mai neoficial:
http://www.dexx.ro/index.php?a=term&d=Dictionar+explicativ+roman&t=inubliabil
Evident cuvântul este format din in-oublie-abil.
Desigur “inuitabil” face referire la verbul tranzitiv oublier. Totuşi aici limba franceză pregăteşte o mică surpriză, asta pentru că există şi substantivul feminin “oublie”… care înseamnă prescură. În acest context, nu-i aşa, inubliabil ar avea un context sensibil diferit.