Relația dintre versiunea Cornilescu și versiunea Segond se vede în unele versete în care, o mică abatere (interpretativă) a lui Segond de la textul grec se regăsește și la Cornilescu.
Un exemplu mai proaspăt:
ἐὰν μὴ λάβῃ ἑκατονταπλασίονα νῦν ἐν τῷ καιρῷ τούτῳ οἰκίας καὶ ἀδελφοὺς καὶ ἀδελφὰς καὶ μητέρας καὶ τέκνα καὶ ἀγροὺς μετὰ διωγμῶν, καὶ ἐν τῷ αἰῶνι τῷ ἐρχομένῳ ζωὴν αἰώνιον.
ne reçoive au centuple, présentement dans ce siècle-ci, des maisons, des frères, des soeurs, des mères, des enfants, et des terres, avec des persécutions, et, dans le siècle à venir, la vie éternelle.
şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri; iar în veacul viitor, viaţa vecinică.
Da, termenul kairos („vreme”) este, în context, un sinonim al lui aion („veac”), dar dacă îl putem traduce diferențiat, de ce să nu păstrăm nuanța?
8 august 2012 at 5:16 pm
După Wm. Vine, ar fi vorba despre un contrast între timpul acesta (limitat, predeterminat) şi veacul viitor (sau, “venind”, dacă dorim păstrarea nuanţelor), care este nesfârşit.
BERAĦOTH/BINECUVÂNTĂRI!
8 august 2012 at 11:08 pm
Marcu 10:30 ar putea fi completat ca înţeles de Faptele Apostolilor 17:26
“26. El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor, ”
Şi în greacă…
26 εποιησεν τε εξ ενος αιματος παν εθνος ανθρωπων κατοικειν επι παν το προσωπον της γης ορισας προτεταγμενους καιρους και τας οροθεσιας της κατοικιας αυτων
Astfel “în veacul acesta” ar deveni “în vremurile noastre”, respectiv “în prezent”.
Sensul cel mai des folosit în Biblie este “timpul potrivit pentru”… de exemplu “vremea recoltei” (καιροις αυτων).
Matei 21:41
λέγουσιν αὐτῷ· Κακοὺς κακῶς ἀπολέσει αὐτούς, καὶ τὸν ἀμπελῶνα ἐκδώσεται ἄλλοις γεωργοῖς, οἵτινες ἀποδώσουσιν αὐτῷ τοὺς καρποὺς ἐν τοῖς καιροῖς αὐτῶν.
9 august 2012 at 10:51 am
Termenul vetero-testamentar, mo’ed, tradus în cărţile “Legământului Înnoit” drept kairos, are o sferă semantică mult mai bogată: el înseamnă o întâlnire stabilită de o persoană cu alta sau mai multe (adunare), întâlnire care se desfăşoară într-un loc stabilit, la un timp stabilit, având un scop definit.
Mai concret, mo’ed semnifica adunarea poporului israelit, care se întruneşte într-un loc stabilit, anume Yeruşalayim, la un timp stabilit – Praznicele – pentru a se întâlni cu YHWH, având un scop clar definit: reconsolidarea relaţiei cu YHWH prin ispăşire şi închinare.
Această afirmaţie neagă orice i-ar fi contrar: aşadar israeliţii (şi nu păgânii) se întâlneau la Yeruşalayim (şi nu în crânguri sau sub orice copac verde) la Praznicele stabilite de YHWH (şi nu stabilite de calculele sau interesele omeneşti, religioase sau politice) pentru a-şi reîncălzi relaţia cu YHWH (şi nu cu alte zeităţi, şi nici măcar unii cu ceilalţi).
9 august 2012 at 6:33 pm
Deci am intuit bine sensul…