Am rămas dator cu jurnalul pe ziua de joi, în care am evadat nițel din rutină prin Cambridge și pe la Catedrala din Ely, un orășel de vreo 15.000 de locuitori, la 15 minute distanță cu trenul.
La catedrală au loc 3 slujbe zilnic. Cea de evensong se ține la ora 17.00 în timpul săptămânii și la 16.00 duminica.
Pentru cei care nu sunt familiarizați cu tipicul anglican, precizez că evensong este o slujbă de seară (i.e. vecernie) care se desfășoară după o anumită rânduială, prezentată în The Book of Common Prayer.
Ce conține o slujbă de evensong?
Două lecturi din Sfânta Scriptură (una din VT și alta din NT), Psalmi, câteva imnuri (Magnificat, Nunc dimittis), rugăciunea „Tatăl nostru” și crezul de la Niceea-Constantinopol. Așadar, fără predică. 
La Ely există un așezământ monahal de prin sec. VII (din 673, mai exact).
Catedrala a fost ridicată în perioada normandă (începând cu 1083, așadar la scurt timp după invazia lui Wilhelm Cuceritorul).
Evident, construcția a continuat în secolele următoare, de aceea actuala clădire e un amestec de stiluri (romanic, gotic timpuriu, gotic târziu).
La evensong vine surprinzător de puțină lume. Cred că am fost de toți vreo 30 de persoane. Biserica Angliei are catedrale splendide, însă publicul vine în principal să le admire și să le fotografieze. Din acest punct de vedere, criza spirituală a Occidentului îmi pare destul de evidentă. Nu pot să nu remarc în trecere un paradox: acolo unde există biserici (în sensul de „clădiri”) pline, ele nu au prestigiul și splendoarea arhitectonică a celor „cu vechime”.
Am remarcat plăcut surprins că imnurile din hymnal-ul oficial sunt foarte diverse: unele coboară până la Ambrozie al Milanului, ceea ce înseamnă că sunt chiar mai vechi decât cele gregoriene.
Consider că un „plus” al serviciilor de evensong (sau al serviciilor anglicane în general) este rugăciunea pentru problemele din arena internațională. În mod cert, slujitorii din Biserica Angliei au antenele spirituale pe frecvențe la care cei din tradiții mai recente sunt de regulă insensibili. Ar fi ceva de învățat și în această privință.
Mai sunt vreo 10 minute până să înceapă slujba, de aceea turiștii încă se ațin în transept, sub cupola hexagonală, aproape de locul în care se fac repetițiile.
Dirijorul dă ultimele indicații.
Corul cântă superb. Prichindeii îmbrăcați în robe roșii, cu mantii albe deasupra, țin vajnic isonul coriștilor adulți.
Plecăm de la Ely încărcați de frumosul psalmodierii de evensong, având în spate soarele care și-a început coborâșul spre asfințit.
Un prichindel din cor se pregătește să stingă lumânările. Participanții la evensong stau și ei la cor, pe locurile unde nu sunt lumânări aprinse.
De revenit cu alt prilej pe aceste meleaguri liniștite.
16 septembrie 2012 at 3:08 pm
‘precizez că evensong este o slujbă de seară (i.e. vecernie)’. E o combinație de vespere ( vecernie ) și completoriu ( pavecerniță ) din ritul latin. Mai mult vespere, dar Nunc dimittis e luat din completoriu, precum și orice rugăciune pentru noaptea care vine.
‘crezul de la Niceea-Constantinopol. Așadar, fără predică.’ Eu unul am văzut doar cu Crezul apostolic, ești sigur că nu ăsta era ? Predica probabil e doar la zile mai importante, ex. la noi la John’s e sâmbăta, duminica și poate la sărbători foarte mari.
‘Consider că un „plus” al serviciilor de evensong (sau al serviciilor anglicane în general) este rugăciunea pentru problemele din arena internațională. În mod cert, slujitorii din Biserica Angliei au antenele spirituale pe frecvențe la care cei din tradiții mai recente sunt de regulă insensibili. Ar fi ceva de învățat și în această privință.’ E într’adevăr ceva ce nu prea se vede prin locuri precum România, dar personal nu sunt deloc impresionat de tendința asta ‘actualizantă’, și o să’ți spun și de ce. 1) Există o explicație teologică foarte neplăcută pentru asta, chiar dacă ei n’ar recunoaște’o în ruptul capului. Anume că atunci când nu mai ai nimic de spus despre Dumnezeu și credința creștină, nu’ți mai rămâne decât să comentezi situația din Orientul Mijlociu, criza economică sau problema anorexiei la femei. Am asistat odată la o ‘slujbă’ la care predica nu l’a pomenit pe Dumnezeu deloc și nu a conținut nici o referință religioasă în general. 2) Clerul anglican este foarte politizat, cel puțin o mare parte dintre ei se situează ferm la stânga. Referirile la probleme politice actuale, fie internaționale fie interne, pot fi adeseori foarte partizane, deși e clar că cei mai luminați dintre ei știu să folosească un anumit limbaj consensual-neutru. Eu unul îmi doresc întotdeauna să nu știu cu cine votează slujitorii cultului meu, pentru că nu asta ne aduce împreună, din contră.