La Cambridge plouă mărunt, ca într-un roman de C. Dickens. E atmosfera perfectă de studiu.
Dacă vremea ploiasă vă „desprimă”, zic să vă animați cu o vioară săltăreață plus alte câteva ‘strumente însoțitoare.
O execuție mai nouă, cu un Wynton Marsalis mai „supărat” ca niciodată. 
25 septembrie 2012 at 9:11 pm
L-am descoperit pe Django ieri odată cu apariția articolului tău. E coincidență sau un mesaj de dincolo?
Ce-i drept am ascultat alte producții ale domnului (cu d mic)
25 septembrie 2012 at 10:17 pm
Ha, ha. Asta chiar coincidență. Eu iau ca pe un semn că trebuie să citești blogul meu mai des.
))
(Asta apropo de un comentariul pe care mi l-ai lăsat recent pe FB).
25 septembrie 2012 at 10:27 pm
Păi mai des decât scrii pe el nu pot.
Apropo de mesaj: e mai ferice să dai sau să primești (like-uri) ?