Update 5 oct. 2012.

Ca urmare a comentariilor mele, pastorul Daniel Brânzei a modificat textul postării sale. Citatele preluate de mine reflectă postarea inițială a domniei sale.

***

Am citit cu mult interes, dar și cu mare stupoare, postarea pastorului Daniel Brânzei, „O nouă traducere a Bibliei”.

Cu interes, fiindcă sunt perfect de-acord că o nouă traducere a Bibliei ar fi binevenită.

Cu stupoare, fiindcă îmi vine greu să înțeleg mentalitatea care face posibilă următoarele afirmații cu care, aflat fiind la vârsta tinereții (iresponsabile), când încă mi se pot ierta multe, îmi permit să fiu în profund dezacord.

După Revoluție, cineva foarte șiret din biserica majoritară a încercat să cumpere și să îngroape apoi dreptul de a multiplica Biblia Cornilescu.

Ca cercetător (de câțiva ani buni) al istoriei Bibliei Cornilescu găsesc această afirmație foarte neverosimilă. Dacă aveți informații concrete, ar fi mai onest să le faceți publice, fiindcă altfel afirmația rămâne o acuză calomnioasă. Am scris eu însumi pe blog despre încercări ale BOR de a bloca difuzarea Bibliei Cornilescu la sate în anii ’30 și sunt convins că versiunea Cornilescu are mulți dușmani în câmpul ortodoxiei românești, dar înclin să iau cu un gram de sare informația că cineva ar fi încercat să cumpere copyrightul pentru Biblia Cornilescu.

Totuși, britanicii s-au trezit și vor acum să recupereze cheltuielile făcute cu Cornilescu, pretinzând taxe de preluare de la toți cei care vor să multiplice Biblia aceasta și să o folosească în România. Ne-am lovit de atacul lor la Christian Aid Ministries și la o altă Biblie cu explicații, făcută împreună cu frații pentecostali, care este acum blocată la tipar.

Știți prea bine că în lumea civilizată există de sute de ani ideea de copyright. A spune că acum „britanicii s-au trezit să pretindă taxe” denotă un mare și nejustificat dispreț față de Societatea Biblică Britanică, organizație care a dat românilor Biblia în tiraje de masă – zeci de mii de exemplare în interbelic – într-o vreme când nimeni nu catadicsea să o facă. A vorbi apoi despre „atacul” lor, într-o chestiune care ține de legalitate, legitimitate și, în ultimă instanță, bun simț, mi se pare de-a dreptul insultător pentru organizația respectivă. Vă puteți imagina un infractor care sparge casa unui om, încearcă să-l deposedeze de bunurile sale, iar când este prins asupra faptului se plânge că a fost „atacat”?!

La Biblioteca Universității din Cambridge am parcurs vreo 2000 de documente din arhiva SBB, inclusiv scrisori din sec. XIX, și am rămas uimit de tenacitatea acestei organizații, în încercarea de a face accesibilă Biblia în pofida prejudecăților, îngustimii și habotniciei autorităților bisericești și politice din România ori a disprețului românului de rând față de „bibliile britanice”. Că acum disprețul și insultele vin tocmai din partea celor care au beneficiat cândva de strădaniile neprecupețite ale SBB mi se pare dovada unei lipse de recunoștință stupefiante.

Comunismul ne-a nărăvit iremediabil cu ideea că Biblia ar trebui să pice din cer, gratis, pe post de pară mălăiață sau de posmagi gata „muiați”. Cumva, nu știm cum, Biblia se traduce și se multiplică singură, crește „la liber” în copaci și fiecare o poate lua și multiplica în șopronul propriu, după necesități.

Dvs. trăiți de mulți ani în lumea liberă și știți că nimic nu se face din nimic. Britanicii fac ceea ce face toată lumea normală: apără copyrightul unei ediții pe care au asumat-o la un moment dat și pe care au făcut-o să devină ceea ce este astăzi. Cine le reproșează (cu nedisimulat dispreț) acest gest, după eforturile extraordinare pe care le-a făcut SBB în teritoriile românești începând cu 1817, se descalifică în mod cât se poate de jenant.

Cred că după câțiva ani buni de studiere a istoriei versiunilor Cornilescu și după cercetarea atentă a sutelor de scrisori din arhiva SBB (pentru anii 1919-1937), am căderea să emit o părere autorizată asupra acestui subiect.

P.S. Nu sunt plătit de SBB, nu mi s-au făcut favoruri, nu primesc bani sau foloase materiale ca cercetător în arhivele ei. Am un creier propriu cu care judec (sper că echitabil) și mă pronunț ca atare. SBB a susținut și promovat traducerea Cornilescu într-o vreme când o parte dintre baptiștii și adventiștii români o criticau vehement (mâhnindu-l profund pe traducător). Precum se vede (în mod cât se poate de tragic), amnezia și miopia istorică nasc inevitabil monștrii lipsei de recunoștință.

About these ads