Diverse şi foarte diverse



Fiindcă e săptămâna Patimilor, postez un detaliu din „Altarul Sf. Sânge”, panou sculptat de Tilman Riemenschneider, aflat în Biserica luterană „Sf. Iacov” din Rothenburg ob der Tauber.

Capture


Nota bene: this is sacred music, not secular. And the concern venue is a church.

Hopefully, by the time the concert is over, it will have dawned on the sopranos that in great haste they grabbed the accoutrements for Strauss’ Fledermaus  instead of the ones expected at an oratorio.

Anyway, let us focus on the music, not on the noise of the paraphernalia.


Strings of Spanish passion. :)


J. H. Adeney, al cărui nume l-am tot întâlnit în corespondența despre Cornilescu păstrată în arhivele Soc. Biblice Britanice, a jucat un rol foarte important în convertirea lui R. Wurmbrand.

Ar fi trebuit să bănuiesc acest lucru mai devreme, dar l-am descoperit abia acum, când am frunzărit cartea lui R. Wurmbrand, From Suffering to Triumph.

Adeney a coordonat misiunea anglicană între evreii din România. Sediul misiunii era pe str. Olteni, pe care încă n-am reușit să o vizitez. Luna care vine o să dau o raită pe acolo, cu aparatul de fotografiat, ca să văd ce a mai rămas după aplicarea proiectului de distrugere sistematică a Bucureștiului interbelic de către marele patriot Nicolae Ceaușescu, pe care unii români își imaginează că îl elogiază când spun, cu diavolească (dar neroadă) mândrie, că „nu putem noi vopsi cât a zidit Ceaușescu”. Mai pe limba poporului: „Un nebun aruncă piatra în apă și șapte înțelepți n-o pot scoate!”.

Fiindcă nu am la îndemână traducerea în română, postez fragmentul în limba engleză. Românii e deștepți și toți cunosc limba engleză (uneori chiar mai bine decât limba română. :) )

Wurmbrandt


Am ascultat fragmentar mesajul pastorului Iacob Coman care a încins recent dezbaterile în blogosfera evanghelică. Mărturisesc că n-am putut să-l ascult până la capăt. În parte, fiindcă o ureche obișnuită cu justa măsură nu suportă ca ariile pentru fluier sau flaut să fie cântate la trombon. Observ însă că între ascultătorii evanghelici există suficienți melomani dispuși să-l vadă pe Papageno exersându-și virtuozitatea muzicală pe un alt instrument decât cel din interpretările tradiționale.

Una peste alta, sunt convins că în România există sute de pastori care predică în mod onest cuvântul lui Dumnezeu și care nu merită să fie băgați în aceeași oală cu acei slujitorii lipsiți de integritate și dispuși la compromis.

Da, este nevoie de mesaje profetice și astăzi. Însă tonul profetic nu este incompatibil cu precizia chirurgicală sau cu nuanțele. Am îndoieli că lăturile turnate generos în capul tuturor slujitorilor bisericii sunt marca imbatabilă a spiritului profetic. S-ar putea să fie mai curând semn de miopie intelectuală sau de daltonism spiritual.

Mai observ că, după cum există ascultători care își caută învățători care să le dea învățături care să le gâdile urechile, există și ascultători care, dacă nu sunt biciuiți bine la fiecare predică, nu simt că trăiesc. Asemenea femelelor de cimpanzeu, obișnuite să fie bruftuluite periodic, se nevrozează când bărbătușul își iese din mână sau dă vreun semn de tandrețe.

În opinia mea, dacă judecăm spațiul evanghelic românesc, o problemă majoră ar fi nu așa-zisa „tagmă a mincinoșilor”, ci acea duzină de predicatori-vedete care, fiind invitați peste tot, fac sindrom de guru ori de primadonă, dezvoltă mici imperii mediatice, percep tarife, consideră că e sub demnitatea lor să conducă altceva decât Mercedes, promit mai mult decât e omenește posibil, mint pentru a-și justifica promisiunile neonorate, dau cu tifla pastorilor obișnuiți și în general trăiesc impenitent fiindcă „piața religioasă” e încă în expansiune, iar naivii dispuși să-i afișeze la butonieră alcătuiesc încă o proporție însemnată.

Dar ar trebui oare ca o mână de antimodéle care predică Evanghelia din slavă deșartă, pentru bani sau din alte scopuri să ne împiedice să vedem consecvența și sacrificiile sutelor de pastori ale căror predici nu fac valuri pe internet (și spume la gură), dar care își hrănesc congregațiile cu abnegație, după vocație și după puteri?

Mai jos, aria lui Papageno, cel fără trombon, dar foarte dornic să prindă în plasă vreo găinușă lesne crezătoare.


Dacă vă simțiți sufocați de mesajele toxice din balamucul politic autohton, de agresivitatea, grobianismul și țopenia din mass-media românești, aruncați gazetele și fițuicile, aruncați televizorul pe fereastră, luați o pauză de FB și mergeți la o conferință care să vă întremeze materia cenușie. Aud că neuronii din creierul uman nu se înmulțesc, ci „se ard” continuu. Dar dacă tot îi ardem, măcar să-i ardem cu folos.

***

În cadrul conferințelor pe teme patristice lunare,

Centrul Sfinții Petru și Andrei din București vă invită la o conferință pe tema:

Paradisul în Biblie:

puțin înainte…, puțin după…

În rândul reveriilor intime ale umanităţii, probabil cea mai frecventată este imaginea paradisului. Loc al protecţiei plenare, enclavă de pace eternă şi zonă de amenitate meteorologică, raiul nu încetează să fie obiectul meditaţiilor noastre celor mai profunde. Dovadă este abundenţa uluitoare a interpretărilor pe care cele câteva versete din Geneză ce vorbesc despre grădina Edenului le-au prilejuit de-a lungul vremii, în iudaism şi în creştinism. Istoria culturală a Europei  a învestit prima grădină din ordinea creaţiei cu o mulţime de funcţii simbolice, în care bate, fără încetare, inima largă a binelui suveran. În comunicarea sa, Ştefan Colceriu, clasicist, ne invită să vizităm conceptul biblic, cu antecedentele sale orientale şi câteva din dezvoltările lui ulterioare.

 MIERCURI, 26 martie, 2014, la 18h.

După conferință va avea loc un dialog cu participanții.

 CENTRUL SFINȚII PETRU ȘI ANDREI

Intrarea Christian Tell, Nr. 18B

INTRAREA LIBERĂ

Sector 1 – Bucureşti    (Metrou : Piaţa Romană)

Vă așteptăm cu drag!


Schweitzer’s book on Bach (which he first wrote in French and then rewrote and doubled in German) made him a lot of friends throughout the world.

My Romanian readers will be glad to find out that Queen Elisabeth (29 December 1843 – 3 March/2 November 1916), wife of our first king, Carol I, was among his numerous correspondents.

Carmen Sylva, Queen of Romania, wrote me a long letter because I had made her beloved Bach still dearer to her, and it was followed by a whole series of others. The latest of them, directed to Africa, was painfully written with a pencil because her hand, which suffered from rheumatism, could no longer hold a pen. I could not accept the frequently written invitation at her castle in Sinaya, which carried with it the obligation to play the organ for her two hours a day. In the last years before my departure for Africa I could not afford the time for a holiday. By the time I did return home she was no longer among the living.


Aflu de la prietenul meu Alin Cuc că revista Dilema a publicat recent un articol semnat de Gabriel Jarnea, cu privire la cartea Biserica prin pustiul roșu, a istoricului adventist Gheorghe Modoran. Găsiți articolul AICI.

Cel mai interesant paragraf este următorul.

„Lucrarea aceasta merită atenţia cititorului, indiferent de simpatiile şi antipatiile sale confesionale, cu atît mai mult cu cît în Biserica Ortodoxă Română, dar şi în alte confesiuni, o iniţiativă de anvergură similară întîrzie să apară. O lucrare comparabilă a apărut în 2010, Răscumpărarea memoriei: Cultul Penticostal în perioada comunistă, scrisă de un tînăr predicator penticostal, Vasilică Croitor. Imediat după apariţia acelei lucrări, în 2010, întreaga conducere a cultului penticostal a demisionat. Autorul avusese curajul de a trata unitar întreaga perioadă comunistă, fără menajamente faţă de conducătorii actuali ai cultului, al căror trecut obscur şi nedemn este depozitat, în mare parte, în Arhivele CNSAS.”

Nu știu de unde are domnul istoric informațiile. Dar n-ar strica să se documenteze, în conformitate cu uzanțele breaslei sale, mai de la sursă, adică de la autorul cărții Răscumpărarea memoriei și, eventual, de la „demisionari”.


Nu e vorba de primul milion de dolari (sau de lei), ci de primul milion de vizite.

Mă minunez că, deși blogul meu are o sumedenie de chestii tehnice și firoscoase, s-au adunat totuși un meleon de vizite.

Mai jos trebile care „ne roade”.

Precum se vede, există un interes remarcabil pentru CNSAS și istoria cuprinsă în acele dosare. Oare de ce?

statistici

Update. Și dacă tot ne frământă „milioanele”, să ne amintim de Tevye și de visurile lui de mărire. :)


Originally posted on Larry Hurtado's Blog:

Another feature of the “Bible Hunters” programme (part 2) that caught my attention was the reference to ancient “gnostic” Christians as “intellectuals.”  That was very funny, really.  Just read the relevant texts, which are readily available in English translation:  James M. Robinson (ed.), The Nag Hammadi Library in Englis h, 3rd rev. ed. (Leiden/New York: Brill, 1988)

It’s perhaps a natural mistake for people who haven’t read the texts, given that “gnostic” comes from the Greek word “gnosis”, which means “knowledge.”  But in the case of those called “gnostics,” the kind of “knowledge” that they sought wasn’t “intellectual,” but (to put it kindly) what we might term “esoteric,” secretive truths expressed typically in cryptic, riddling form, deliberately intended to make little sense as expressed.  Put unkindly, one might characterize it as a bunch of “mumbo-jumbo” with no attempt to present them reasonably and in terms of the intellectual climate of…

View original 678 more words


Pentru cei care învață limbile biblice (greacă și ebraică), există niște instrumente foarte utile de consolidare a lexicului: carduri cu vocabularul fundamental.

Aveam un astfel de set pentru limba greacă de la J.T., profesor de NT la ITP. Nu demult mi-am luat și un set pentru limba ebraică și mi se pare foarte util.

Poți lua oriunde un set de cartonașe pe care să le „ronțăi” în timpii morți (autobuz, tren, mergând pe jos etc.).

Zondervan a publicat două seturi foarte utile:

Basics of Biblical Greek Vocabulary Cards (The Zondervan Vocabulary Builder Series).

BBC

Old Testament Hebrew Vocabulary Cards (The Zondervan Vocabulary Builder Series)

OTC

Ambele conțin câte 1000 de cartonașe cu vocabularul fundamental pentru NT, respectiv VT.


La invitația părintelui Florescu, preiau această postare integral. WordPress segmentează postările preluate și nu se mai vede tocmai parte de final, mai importantă. Link-ul către postare originală: AICI.

***

În Biblia sinodală, tatăl spune despre fiul întors acasă (Luca 15,11-32): „mort era și a înviat, pierdut era și s-a aflat”. Mi-am întrebat fetele, ieri, după slujbă, ce înțeleg prin acest „s-a aflat”.

Una zice: „s-a aflat despre el”, adică s-a aflat unde era, ce făcea etc. :) Cealaltă, mai dotată cu agerime de psiholog, e de părere că fiul risipitor „s-a aflat (pe sine)”, s-a re-descoperit. Asta din urmă n-ar fi chiar rău, dacă o legăm de 15,17, unde se spune că „fiul și-a venit în sine” (apropo de acest „în sine”, parabola din Luca pare ecoul rugăciunii lui Solomon din 3Rg. 8,47-49: „Și când ei, în pământul în care se vor găsi în robie, îşi vor veni în sine şi se vor întoarce şi ţi se vor ruga în pământul celor ce i-au robit, zicând: «Am păcătuit, fărădelege am făcut, vinovaţi suntem», și se vor întoarce către Tine cu toată inima lor şi cu tot sufletul lor (…) atunci să asculţi din cer, din locul şederii Tale, rugăciunea şi cererea lor, făcându-le ceea ce este cu dreptate” etc. – exact ce se întâmplă în parabola fiului risipitor!).

În textul grecesc al Evangheliei însă, aoristul e la diateza pasivă, euréthē: ‘a fost aflat’. Nu e greșit nici ‘s-a aflat’ (dacă îl înțelegem ca pe ‘l-am aflat’, spus din partea tatălui), dar traducerea ‘a fost aflat’ e mai teologică: mort era și a înviat, pierdut era și a fost aflat. Ea se deschide în chip esențial spre imaginea Păstorului cel bun, care pleacă în căutarea oii pierdute și, după ce o află, o pune pe umeri, se întoarce cu ea acasă „și cheamă prietenii și vecinii, zicându-le: Bucurați-vă cu mine, căci am aflat oaia cea pierdută” (15,6). Oare nu acestea sunt și cuvintele Tatălui din parabolă? Mai ales că această pildă a oii aflate prefațează, în același capitol, parabola fiului care a fost aflat! Adânc pe adânc cheamă.

Nimeni nu „se află”, până nu este aflat.

Sau: m-am aflat, pentru că Tu, Doamne, m-ai aflat mai întâi.

Sau cum să vă mai spun, ca să mă credeți?

P.S. Ieri mă bucuram împreună cu voi că avem 1200 de cititori la povestea cu Belgia. Ei bine, azi au fost pe blog peste 3000 de vizitatori unici, iar petiția internațională a ajuns la 110.000 de semnături –, o creștere de 20.000 de semnături pe zi. Le mulțumesc tuturor celor care distribuie pe facebook „basmul” belgian (văd că sunt 1000 de „șeruri”).
Belgienii nu știu că le pregătesc lovitura de grație :) : dacă legea trece și de Rege, fetele mele vor să boicoteze ciocolata belgiană, în cadrul unei campanii la care vor fi chemați să se alăture toți copiii. O campanie profi, din aia cu pagină pe facebook, cu desene și texte faine. Numai închipuiți-vă o reclamă de genul: „Ciocolată belgiană. Acum și în formula cu sodium thiopental” sau „Ciocolată belgiană. Se eliberează numai de către farmacistul dvs și doar în faza terminală”. Particip și eu la campanie, că și mie îmi place ciocolata.

Vaisamar:

Preiau cu întârziere această poveste menită să pună în evidență efectele schimbării legislative care s-a pus recent la cale în Belgia.

N-ar fi rău dacă reprezentanții bisericilor din România și-ar exprima ferm îngrijorarea față de aplicarea eutanasiei la copii.

Originally posted on JURNAℓ SCOȚIAN:

A fost odată ca niciodată o fetiță din Belgia care avea un cățel. Într-o zi, fetița s-a îmbolnăvit foarte tare, iar părinții ei au dus-o la spital. După ce a consultat-o, doctorul a clătinat din cap.

– Îmi pare rău, le spuse el părinților, nu pot face nimic, fetița voastră are o boală incurabilă. Dar, dacă doriți, ați putea să o eutanasiați. Ne ocupăm noi, nu vă costă nimic.

Și privi spre fetița care se juca liniștită cu cățelul.

– Ce zici, puișor, ai fi de acord?

Copilul se uită bănuitor în ochii doctorului.

– Da’ nu mă doare?

– Nu, nici vorbă, spuse hotărât doctorul. O-nțepătură, uite-așa.

Și o ciupi ușor de mânuță, făcând din ochi părinților.

– Nu sunt de acord, interveni tatăl fetiței. Adică, vreau să spun, poate ar fi mai bine să-i prelevați organele sănătoase. Ar putea fi salvate alte vieți, nu-i așa, draga mea?

–…

View original 258 more words


Un videoclip lămuritor.

Semnează și tu.

Link-ul către petiție AICI.

On the 13th of February 2014, a frightening law that extends euthanasia to children was passed by the Belgian Parliament: Doctors are now permitted to kill children “under the age of 18” who are terminally ill and suffer from severe pain without any prospect of relief. In this new law, the decision to kill a child must be approved by the parents and the physicians in care. It is further necessary that the young patient is aware of the situation and understands what euthanasia means. One can only imagine what this means to a young child who sees their parents in despair over his or her suffering.

This law is unique and it serves as a signal to other leaders throughout Europe that it is permissible to introduce such laws in their countries. There are also frightening reports of lax or unregulated use of euthanasia not only in Holland, but to an increasing extent also in Belgium. Belgian pediatricians said that the law is not medically necessary as “palliative care teams for children are perfectly capable of achieving pain relief, both in hospital and at home”. Many members of the Parliamentary Assembly of the Council of Europe signed a declaration saying that this law “betrays some of the most vulnerable children in Belgium” and “promotes the unacceptable belief that a life can be unworthy of life which challenges the very basis of civilised society”.

After the Belgian Parliament adopted the law, it is now up to King Philippe of the Belgians to sign it. In theory, he can refuse his signature. This is, however, very uncommon and could stir up heated debates. But, this puts King Philippe in a position to make the strongest possible case for the dignity of every human person. His uncle, King Baudouin, had heroically not consented to a liberalisation of abortion in 1990.


I once wrote a paper on “parthenos” in 1 Cor. 7:36-38, in which, following the exegesis of Chrys Caragounis, I argue that it means “parthenia” (virginity).

I am intrigued to discover that Augustine (On Grace and Free Will, ch. VII) seems to understand the passage in a similar fashion. Doing his best to assert free will (against the view of the determinists), Augustine writes that many injunctions in the NT appeal to this human capacity.

Was it not to Timothy’s free will that the apostle appealed, when he exhorted him in these words: “Keep thyself continent”? He also explained the power of the will in this matter when he said, “Having no necessity, but possessing power over his own will, to keep his virgin.” And yet “all men do not receive this saying, except those to whom the power is given.”


Vaisamar:

Istoricul Dorin Dobrincu răspunde senatorului PNT Sorin Ilieșiu în chestiunea „adevăratei condamnări” a comunismului românesc.

Pesemne dl. Ilieșiu nu are un important simț (cel al ridicolului) când propune PSD-ului să condamne comunismul. Vi-l puteți imagina pe Victor Ponta dând impresia că partidul lui (cu certe năravuri de factură neocomunistă) nici usturoi n-a mâncat?

Originally posted on Memorie, libertate, moderaţie:

“Domnule Sorin Iliesiu,

Intrucat am primit de la dumneavoastra un email cu un text intitulat Declaraţie politică – apel moral…, adresat unor responsabili politici si/sau institutionali, as vrea sa ridic doar cateva probleme. In primul rand, nu pot uita ca dvs. ati fost membru al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania, calitate in care ati asumat Raportul final in integralitatea lui. Ba mai mult, l-ati sustinut in mod public, inclusiv in anii 2006-2009/2010 (daca memoria nu ma insala inclusiv in unele emisiuni ale unor televiziuni altfel deloc binevoitoare cu activitatea Comisiei amintite). Si nu v-ati dezis nici de actiunile dlui Vladimir Tismaneanu in acei ani. Si nu v-ati dezis nici de activitatea colegilor dvs., membri sau experti ai Comisiei. In eventualitatea in care ati uitat, precizez ca eu insumi am lucrat ca expert in cadrul Comisiei. Asadar, nu reusesc sa inteleg cum de o activitate buna timp…

View original 736 more words


Vaisamar:

O postare care mă pune pe gânduri.

Mă întreb dacă în Rom. 5:7 (μόλις γὰρ ὑπὲρ δικαίου τις ἀποθανεῖται· ὑπὲρ γὰρ τοῦ ἀγαθοῦ τάχα τις καὶ τολμᾷ ἀποθανεῖν Apostolul Pavel nu consideră cumva că de la „drept” la „bun” e o progresie.

Mă mai întreb (din curiozitate genuină, nu din împoncișare ori gicăcontrism) ce înțelege românul obișnuit când citește că „Vameșul e un hoț, dar astăzi s-a întors la casa sa ca un om îndreptat”. Ce sinonime ar da pentru „îndreptat”? În limba română curentă folosim acest verb la propriu („gardul a fost îndreptat”) sau la figurat („Vameșul și-a îndreptat apucăturile”).

Originally posted on JURNAℓ SCOȚIAN:

[traducere liberă dintr-o limbă moartă]

În ziua a zecea a lunii Tișrei, mă aflam la Templu împreună cu Învățătorul. Stăteam în umbra unei coloane și așteptam ca preotul de rând să tămâieze. Era încă devreme, poporul nu se adunase, numai un vameș fără somn se găsise să-și facă rugăciunile cu noaptea-n cap. L-am recunoscut de-ndată, chiar dacă el își ascundea fața. Un ticălos. Nu sunt nici câteva zile de când mi-a luat de două ori impozitul cuvenit pe turmele mele din Betabara.

View original 1,667 more words


Vaisamar:

Deși nu privește decât tangențial versiunea Cornilescu, preiau postarea.
Oare pe când vom putea citi o Biblie sinodală revizuită în mod temeinic? Unele greșeli sunt moștenire veche de aproape un secol.

Originally posted on JURNAℓ SCOȚIAN:

Am zis că nu mai scriu duminica, dar fac o excepție pentru o observație la cald, ca să spun așa. Am ascultat, la greci, Evanghelia zilei și (prin comparație cu textul românesc) am avut, încă o dată, revelația unei greșeli supărătoare care persistă în traducerea ortodoxă a Bibliei (și nu numai în cea ortodoxă, dar pe mine asta mă interesează). E vorba de versetul Luca 2,32, din celebrul pasaj al Dreptului Simeon, „Acum liberează”, care se cântă și la vecernie.

În ediția sinodală (inclusiv în ediția 2011 a Sfintei Evanghelii), versetul de care vorbesc e redat astfel: „Lumină spre descoperirea neamurilor și slavă poporului Tău, Israel.” Traducerea corectă este însă aceasta:

View original 553 more words


Scotocind zilele astea după informații despre Cornilescu, am descoperit în Noua Revistă Română (1911), condusă de Rădulescu-Motru, următorul articolaș, care m-a amuzat.

În 1911 Cornilescu era elev la Seminarul Central, dacă nu greșesc. Să-l fi ispitit tentația gloriolei? Sau traducătorul o fi uitat să spună că e vorba de un text tradus.

Motru


Recent am vorbit la Speranța TV despre Saul și despre episodul din 1 Sam. 28.

Aș fi curios să știu cum votează cititorii blogului meu la următoarea întrebare.

 

Pagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,615 other followers