Diverse şi foarte diverse



Postez mai jos un anunț privitor la o conferință care va avea loc la sfârșitul acestei luni.

***

Prima ediție a Conferinței Internaționale Creștine: „Puterea de a fi altfel” va avea loc la Universitatea de Vest din Timișoara. Evenimentul va începe pe data de 30 octombrie 2014, JOI dimineața de la orele 9.00, în Aula Magna a UVT, și se va încheia pe data de 31 octombrie 2014, VINERI, la orele 18.00.

La acest eveniment vor participa personalități din mediul universitar din țară și din străinătate, persoane din conducerea UVT, a Departamentului de Asistenţă Socială şi a Asociaţiei WORLDTEACH, precum și o parte dintre Partenerii Oficiali ai Conferinței PFA 2014 și reprezentanți ai autorității locale.

Deschiderea festivă, precum și celelalte cinci sesiuni plenare se vor desfășura în Aula Magna a Universității de Vest din Timișoara .

La acest eveniment sunt așteptate toate persoanele interesate să descopere, să experimenteze și să trăiască puterea de a fi altfel!

Intrarea este liberă, la toate sesiunile plenare și paralele ale Conferinței PFA 2014. Programul detaliat al conferinței poate fi studiat de pe site-ul conferinței: www.pfa.uvt.ro butonul PROGRAM.

Trăiește Puterea de a fi altfel”, în direct, în Aula Magna a UVT, pe 30-31 oct. 2014!

Organizatorii Conferinței PFA 2014


Vaisamar:

De citit.

Originally posted on Cu drezina:

Foto: Andrei Jităreanu (sursa) - folosită cu permisiunea autorului

Foto: Andrei Jităreanu ( sursa ) – folosită cu permisiunea autorului

Recenta vizită a premierului (și candidatului la președinție) Victor Ponta într-o biserică penticostală și în Universitatea Emanuel au stârnit reacții destul de vehemente (unele chiar agresive) în mediul on-line. În cursul unei discuții private, am încercat să sistematizez care cred eu că ar fi motivele ce au generat această reacție inclusiv printre oameni care nu disprețuiesc politica apriori.

Cred că nu greșesc foarte tare dacă afirm că (1) există o categorie – destul de semnificativă numeric – de oameni care s-au scârbit de politicieni în general; (2) evanghelicii cu prezență mai consistentă în spațiul virtual votează, în general, cu dreapta – în ciuda compromisului conjunctural și pasager generat de USL; (3) sunt destui cei care consideră că primirea unui astfel de candidat este un semnal dat celor cu discernământ politic mai redus, care ar înțelege că trebuie să…

View original 1,155 more words


Am dat ieri de o anecdotă pomenită de Seneca în tratatul său despre mânie. Episodul îmi pare o bună ilustrare a adevăratei prietenii. Uneori, ea înseamnă opoziție, mergând până la spargerea mult iubitelor cupe de cristal ale prietenului.

***

A mustra pe un om când este mânios și a deveni, la rându-ți, mânios, nu face decât să-i sporească mânia. Poți să-l iei cu felurite îndemnuri, în mod convingător, exceptând cazul în care ești o persoană suficient de importantă pentru a putea să-i potolești mânia prin aceleași mijloace pe care le-a folosit divinul Augustus când lua masa la Vedius Pollio. Când unul dintre sclavii săi a spart o cupă de cristal, Vedius a poruncit prinderea lui și l-a condamnat la moarte, dar într-un chip neobișnuit: a poruncit să fie aruncat la niște țipari uriași (murenis ingentis), pe care îi ținea într-un heleșteu. Cine n-ar fi bănuit că gestul era făcut din exces (luxuriae causa)? De fapt, izvora din sadism. Flăcăul s-a smuls din mâinile celor care îl prinseseră și s-a repezit la picioarele Cezarului, implorând numai să moară în alt chip. Orice altceva, numai să nu ajungă hrană la pești. Cezarul, șocat de o asemenea găselniță sadică, a poruncit ca băiatul să fie iertat. Mai mult, a cerut ca toate cupele de cristal să fie sparte sub ochii lui, iar eleșteul să fie umplut cu pământ. Așa s-a cuvenit Cezarului să-și mustre prietenul.


Vaisamar:

Iată o temă cu adevărat în importantă în această campanie.

Originally posted on :

Nu este vorba acum de jocurile din trecut ale lui Victor Ponta, ci de viitorul insusi al democrației romanesti. Este vorba de faptul ca dl Teodor Melescanu a refuzat sa raspunda onest cererii legitime a presedintelui tarii in legatura cu un ofiter acoperit aflat intr-o functie de varf in politica romaneasca. Este vorba de ceea ce se numeste credibilitatea democratica a unui candidat aflat, deocamdata, spun sondajele, pe primul loc in cursa pentru Cotroceni. Scandalul este imens si nu va putea fi musamalizat. Mi-e teama ca, din acest moment, putem vorbi despre candidatul PSD-SIE.

Deci, afirma presedintele Traian Basescu, dl Ponta a fost ofiter acoperit activ vreme de patru ani, intre 1997 si 2001. A fost la curent nasul sau politic si parintele sau doctoral, Adrian Nastase,  cu statutul protejatului sau? A contat legatura Ponta-SIE pentru avansarea sa in PSD si ascensiunea sa in procuratura? In mod cert, dl Ponta…

View original 177 more words


În urma unui recent schimb de mesaje pe FB am primit astăzi de la Dănuț Mănăstireanu vestea că prietenia noastră s-a încheiat definitiv. În comentariul care „a pus capac” prieteniei atrăgeam atenția asupra deciziei Word Vision din 24 martie 2014 potrivit căreia bordul organizației americane stabilea că persoanele căsătorite cu persoane de același sex pot deveni angajați ai organizației. Precum se știe, două zile mai târziu, în urma unor reacții foarte virulente venite mai ales din partea organizațiilor evanghelice americane, decizia a fost anulată și WV a revenit la o politică de tip conservator.

Nu știu ce crede Dănuț Mănăstireanu cu privire la piruetele făcute de conducerea World Vision în martie, dar pentru subiectul postării de față aceste chestiuni sunt adiaphora. În definitiv, comentariul meu, menit să pună în evidență dubla măsură aplicată de fostul meu prieten, viza politica organizației sub a cărei umbrelă lucrează, nu concepțiile lui intime. Nu i-am cerut să-și dea foc în piața publică ori să-și depună demisia de onoare. În atari chestiuni are de dat socoteală propriei conștiințe și lui Dumnezeu, nu mie sau celor care eventual s-ar erija în judecători.

Fiindcă în mediul virtual evanghelic s-a afirmat în repetate rânduri că eu aș fi „ucenicul lui Dănuț Mănăstireanu”, însuși Dănuț îmi scria la începutul verii că ar trebui să risipesc dezinformările pe acest subiect. Așadar, făcând abstracție de schimbul de mesaje care a dus la fracturarea relației noastre de prietenie, trebuie să afirm că, deși am unele vederi comune cu Dănuț Mănăstireanu pe anumite subiecte, am ajuns la ele pe căi diferite. M-am cunoscut cu el la ITP, în timpul mandatului conf. John Tipei, și am avut ocazia de a ne revedea la diverse simpozioane, fie în București, fie la Iași („Explorări în tradiția biblică românească”, „The Romantic Rationalist: Life, Joy & Imagination in the Work of C.S.Lewis”).

Chiar dacă nu am fost într-o relație de tip mentor-ucenic, am față de Dănuț o dublă datorie. Ideea publicării în volum a scrisorilor Cornilescu n-ar fi apărut probabil fără vizita mea la Cambridge, în februarie 2009. La vremea respectivă Dănuț îmi propusese să scriu capitolul despre Biblie în volumul Omul evanghelic (proiect rămas în suspensie de mai mulți ani) și, când i-am spus de corespondența din arhiva SBB, s-a oferit în mod generos să-mi cumpere biletele București-Londra, preluând astfel o mare parte din povara pentru această călătorie care s-a dovedit crucială. Tot el a fost cel care m-a pus în legătură cu prof. Eugen Munteanu, de la Iași, legând între noi o relație de colaborare care datează de prin 2008 (cel puțin).

Acum, la ceasul bilanțului, îi mulțumesc pentru generozitatea arătată și îl asigur că, oricare ar fi diferențele noastre „hermeneutice”, îi recunosc rolul providențial în evoluția intereselor mele cărturărești. Nu știu dacă ușa pe care mi-a trântit-o recent în nas este zăvorâtă pe dinăuntru, așa cum pare, sau dacă este numai expresia de moment a visceralului care animă (pentru bine și pentru rău) multe dintre acțiunile lui. Căci, trebuie spus, Dănuț își apără prietenii și își atacă dușmanii cu ferocitatea ursoaicei care și-a pierdut puii. Iar atâta patimă, chiar și când e pusă în slujba unor scopuri nobile, nu poate să nu creeze pagube (directe sau colaterale). Uneori iremediabil. Sunt tentat să-i prezic că sub presiunea acestor afecte totalitare („nu poți fi prietenul meu dacă nu gândești la fel ca mine”) și intolerante vor ceda, rând pe rând, și alte prietenii puse la grea încercare de stilistica și tonul de care se servește adesea în comentarii. În definitiv, nu poți turna la nesfârșit acid sulfuric peste armătura unei prietenii fără a-i surpa în final structura de rezistență.

Nu pot încheia acest text fără a-mi aminti că fiecare prietenie încheiată este un eșec care se decontează în ambele tabere. Căci, dacă am fi cu adevărat atât de plini de virtuțile pe care adesea le clamăm, nu am ajunge la punctul de ruptură.

 


Ieri la ITP au avut alegeri pentru desemnarea noului rector (vezi AICI). După cum probabil ştiu cei mai mulţi cititori, Corneliu Constantineanu a demisionat din funcția de rector pe data de 15 iunie, fapt de care Senatul ITP a luat notă în ședința din 25 iunie. Tot atunci a fost stabilit calendarul alegerilor pentru completarea locurilor libere din Senat și pentru desemnarea viitorului rector.

Prezint mai jos, selectiv, câteva informații din parcursul biografic al rectorului proaspăt ales. Ioan Brie a absolvit ITP în 1996, an în care a devenit pastor al Bisericii Penticostale „Emanuel” din Sibiu. Din 2005 este lector la ITPB, unde predă cursuri de teologie biblică, teologie morală și teologie pastorală.

În 2009 și-a susținut, la Institutul Teologic Protestant din Cluj-Napoca, teza de doctorat cu titlul Secretul mesianic în Evanghelia lui Marcu, realizată sub coordonarea prof. univ. dr. Hans Klein, decanul Departamentului de Teologie Protestantă – Universitatea Lucian Blaga din Sibiu. Teza lui de doctorat (Secretul mesianic în Evanghelia lui Marcu – Rezolvarea unei enigme biblice) a fost publicată în 2010 la Editura Universității din Oradea.

În cei aproape douăzeci de ani de activitate pastorală, Ioan Brie s-a remarcat ca excelent comunicator al adevărului biblic în bisericile penticostale din țară și din diaspora românească și ca autor a numeroase articole catehetice și pastorale publicate în Cuvântul Adevărului.

Ultimul său articol științific publicat se intitulează Învățătura despre botezul cu Duhul Sfânt (Plērōma, anul XVI, nr. 1, 2012, pp. 249-281).


I was listening recently to a broadcast about the Edict of Nantes (13 April 1598) and at some point this song was played. Of course, the events described in the song date from a few decades before the Edict. During those years, the soldiers of King Francis I launched harsh reprisals against the French Huguenots in Provence and beyond.

The recorded version contains fewer stanzas than the original one.

For background information about the song, see HERE.

Voyez la grande offense Faite par les méchants
Au pays de Provence Contre les innocents
Car ils mis à mort Les chrétiens à grand tort

Entrez dans Cabrières Pour la prendre et piller
Femme, fille et chambrière Pour forcer et violer
Et meurtrir les enfants Qui n’avoient pas trois ans

A mainte femme enceinte le ventre ils ont fendu
Sans avoir de Dieu crainte les enfants ont pendu
Qui n’avoient pas trois mois au bout de leurs harnois

Encore davantage enfans ont fait rotir
Disans par grand outrage il les faut trangloutir
Et si les ont mangez meurtriers enragez

Tout à la propre mode que fit le temps passé
Le malheureux Hérode ainsi ils ont pensé
Faire mourir Jésus et avoir le dessus

Ces malheureux infames plus que chiens enragez
Les hommes et les femmes tant les jeunes qu’agés
Ils les ont tous défaits ces malheureux infaicts

Pour les autres villages qui étoient de ce rang
Ont fait beaucoup d’outrages mettans à feu et sang
Ainsi que loup rabis meurtrissant les brebisd

Par bois monts et vallées plusieurs chrétiens ont pris
Et mené aux gallées sans avoir rien mespris
Aucuns sont morts de faim las ! Par faute de pain

Aux rives aquatiques demeurèrent assis
En chantant les cantiques de Dieu par ses rassis
Mais Dieu doux et humain prendra leur cause en main

Encore davantage sans ouyr leur raison
Les meschants plein de rage les meinent en prison
À Aix, à Cavaillon aussi en Avignon

Les langues ont coupées quand les menoient brusler
Pour couteaux ni espées ne cessent de parler
Soutenant toujours fort leur Dieu jusqu’à la mort

Hélas, hélas mes frères ne soyez esbahis
En voyant les affaires qu’ainsi sommes hais
Autant ont fait à Christ ainsi qu’il est escrit

Jésus Christ nous exhorte disant qui veux venir
Après moy faut qu’il porte sa croix pour m’ensuyvir
Ainsi seront reçus au Royaume là sus!

Pagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,828 other followers