Eroarea cea de toate zilele



Update 08 dec. 2014

Observ că în urma acestei postări redacția Știri Creștine s-a sesizat și a decis retragerea materialului cu pricina. Le recomand membrilor redacției să ia ca model articole de analiză precum cel din The Christian Post sau Christianity Today. Departe de a fi o cauză pierdută, postări precum cea de față sunt necesare pentru asanarea blogosferei evanghelice românești, spațiu virtual în care nivelul de intoxicare, minciună și dezinformarea atinge cote îngrijorătoare.

Astăzi, în drum spre casă, după slujba de biserică, un student îmi spune că a citit pe internet vestea că pastorul Rick Warren le-ar fi cerut enoriașilor săi să se unească cu catolicii.

Știam că Rick Warren e o figură controversată în sânul mișcării evanghelice americane și că prin ieșirile sale din decor și-a creat dușmani gârlă. Nu sunt un fan al cărților sale și încă nu m-am învrednicit să i le citesc. Orice formulă de viață, orice rețetă vândută în milioane de exemplare mă lasă rece. Însă faptul că a ajuns să direcționeze în proiecte caritabile banii câștigați din drepturi de autor este admirabil. Fiindcă am oroare de scrobeli, de costume și de cravate îl admir și pentru că nu se ia (prea) în serios la nivel vestimentar.

Dar să revin la subiect: ideea că liderul american le-ar fi cerut enoriașilor săi să devină catolici mi s-a părut de-a dreptul năstrușnică. Dacă ținem seama de aversiunea viscerală a evanghelicilor americani (și nu numai) față de catolicism, ar fi fost necesar, în prealabil, ca Warren să fi căzut în idiotism sau în demență senilă pentru a ajunge să vânture o asemenea idee pe sub nasul enoriașilor săi.

Se pare că există însă suficienți oameni care să-l considere pe Rick Warren suficient de netot pentru a face propuneri de acest fel.

-Dar unde ai citit tu această informație? l-am întrebat nedumerit pe studentul care mi-a dat implauzibila veste.

-Pe site-ul Știri Creștine.

Nu citesc foarte des portalurile de știri evanghelice, însă în trecut am observat pe câteva dintre ele materiale care constituiau deformări ale realității. Am presupus deci că și în acest caz avem de-a face cu o răstălmăcire. Și nu m-am înșelat.

Titlul știrii („Rick Warren cere creștinilor să se unească cu catolicii”) se remarcă nu doar prin aglomerarea de cacofonii, ci și printr-un senzaționalism care miroase de la o poștă a declarație scoasă din context. Să vedem cum sună primul paragraf al știrii.

Într-o nouă filmare, liderul unei mega-biserici și autorul celebrei cărți „Viața condusă de scopuri”, Rick Warren, cere creștinilor să se unească cu romano-catolicii și cu „Papa Francis”, la care Warren face referire ca fiind „Părintele Sfânt”.  Aceasta este o mișcare care îngrijorează creștinii din toată lumea și care a rezultat în a i se cere lui Warren să se pocăiască.

Am făcut suficientă muncă de cercetare în ultimii cincisprezece ani cât să-mi dau seama că știrea este neverosimilă. Așa că am căutat înregistrarea în care vorbește cunoscutul pastor american.

Când urmărești clipul, realizezi că Warren spune altceva decât i se atribuie. El vorbește despre aspectele comune tuturor creștinilor (credința în Trinitate, Scriptură, înviere, mântuirea prin Isus Hristos), recunoaște că există diferențe și spune că unitatea care ar trebui căutată nu este una structurală (adică unirea care i se pune în cârcă), ci unitate în poziționarea față de următoarele subiecte: sanctity of life, sanctity of sex, sanctity of marriage.

Înregistrarea video e prea scurtă ca să ne dăm seama cum vede Warren felul în care s-ar putea colabora în cele trei domenii, însă în mod clar este vorba de conlucrări pe proiecte punctuale, nu de unirea sub aspect dogmatic și organizațional.

Mai observ că, în acord cu năravurile larg practicate în presa românească de orice orientare, site-ul Știri creștine preia cu toptanul un material (tendențios) scris în engleză (vezi AICI) pe care îl traduce (probabil fără permisiune) pentru a-i furaja pe cititorii români ușor de îmbrobodit.

Stimați redactori ai publicației Știri creștine, dacă tot plagiați grosier materiale scrise în limba engleză, aveți cel puțin decența de a prelua articole inteligente, de pe site-uri respectabile.

În orice caz, dacă articolul și-a propus să-i bage în sperieți pe cititori, a reușit cu brio. Unii dintre ei își smulg deja părul, de mare jale că trece Warren la catolici.

Un forumist care probabil a petrecut prea mult timp la lumina Flăcării Violet (cea care l-a învins și pe Geoană în 2009) scrie criptic:

„Urmariti Proiectul Raza Albastra si o sa cat e de pregatita lumea pentru al accepta pe orice hristos fals mai ales pe Papa care a primit toata puterea si tronul de la Diavolul conform Apoc.13:4. MARANATA”

Mă umple deznădejdea când văd persoane care nu știu bine unde să pună cratima, care nu pot să lege două vorbe într-un paragraf coerent și care pretind că au la degetul mic tainele din Apocalipsa.

P.S. Desigur, în acord cu uzanța instituită de George Bush, care i s-a adresat în repetate rânduri lui Benedict al XVI-lea cu „sir”, Rick Warren ar fi trebuit să facă referire la Papa Francisc nu cu apelativul „Holy Father”, ci cu „Mr. Pope”. :)


De la un student brazilian pe care l-am întâlnit la Link House, casa în care locuiesc la Cambridge, aflu ce năzbâtie au făcut recent penticostalii brazilieni.

De fapt, nici nu știu sigur dacă ar trebui să-i numesc penticostali, fiindcă în Brazilia termenul acoperă o realitate fără echivalent în România sau în alte țări foste comuniste.

Episcopul miliardar Edir Macedo, fondatorul Bisericii Universale, de factură penticostală, a trântit recent la São Paulo un ditamai templu, în valoare de 300 de milioane de dolari, cu zece mii de locuri, o măgăoaie arhitecturală care i-ar fi făcut pe Solomon și pe Irod să pălească de invidie.

După ce am citit un articol în New York Times pe acest subiect mă întreb dacă fondatorii acestei mișcări au trecut vreodată de primele cinci cărți ale Bibliei.

Pentru a da un plus de „autenticitate” acestei clădiri, liderul mișcării a dispus placarea la exterior a clădirii cu piatră comandată din Israel. De altfel, templul este decorat cu numeroase menore, iar în apropierea lui se află o grădină de măslini, importați ei tot din Țara Sfântă, pe post de „Grădină-Ghetsimani-pe-pământ-brazilian”.

“The monumental temple will be a powerful symbol both of Brazil as the epicenter of global Pentecostalism and of the Universal Church as the leading congregation challenging the Catholic Church in Brazil,” spune un analist citat de NYT.

Eu aș spune că în esență e vorba de un kitsch megaloman, izvorât probabil dintr-o criză de legitimitate istorică și teologică, maimuțărirea unei instituției veterotestamentare care nu mai are nicio însemnătate pentru cel care îl urmează pe Hristos. Noul Templu este Hristos însuși, iar credincioșii sunt chemați să fie pietre vii.

Mă întreb dacă simbolul creștin prin excelență, crucea care evocă, în manieră prescurtată, dar foarte grăitoare, istoria mântuirii răscumpărării realizate de Dumnezeu în Hristos este prezentă în această clădire.

Auzind cuvântul „cruce”, unii cititori ai blogului vor sări ca arși să-mi dea la cap cu versetul despre „închinarea în Duh și în adevăr”. Numai că, citit în context, acest verset critica voalat nu afișarea unui simbol creștin într-o biserică, ci pretenția femeii din Samaria (și a altora care gândesc ca ea) că pentru închinare e nevoie de un templu făcut de mâini omenești.

Un articol în NYT AICI. Un alt articol pe această temă în FORBES.

P.S. Se va obiecta că penticostalii din Brazilia nu sunt „penticostali adevărați” (ca cei din România) și că nu trebuie numiți astfel. Bun, dar atunci să nu ne lăudăm nici noi cu cei 600.000 de milioane de penticostali din toată lumea, atunci când ne umflăm mușchii numerici. Fiindcă între cei 600.000 de milioane intră și verișorii vitregi brazilieni.


Unul dintre poncifele pe care le întâlnesc constant în referatele sau materialele referitoare la Corint spune așa: pe vremea apostolului Pavel desfrâul la Corint era la culme nu doar în sens metaforic, ci la propriu, fiindcă pe acrocorint exista un templu dedicat Afroditei în care slujeau o mie de prostituate sacre. (Am mai scris cândva pe acest subiect AICI).

Chiar și surse „spălățele” (The Zondervan Encyclopedia of the Bible, ed. rev. 2009) dau această informație.

In Roman times the city was notorious as a place of wealth and indulgence. “To live as a Corinthian” meant to live in luxury and immorality. As a seaport it was a meeting place of all nationalities and it offered all of the attendant vices. The temple of Aphrodite on Acrocorinth was unique in Greece. Its priestesses were more than a thousand hierodouloi, “sacred slaves,” who engaged in prostitution.

 Când te duci pe urmele cercetătorilor, vezi că informația despre cele 1000 de „sclave sacre” e destul de șubredă. Hans Conzelmann a disecat chestiunea într-un articol fundamental care mi-a picat recent în mână.

Hans Conzelmann, “Korinth und die Mädchen der Aphrodite,” Nachrichten von der Akademie der Wissenschaften in Göttingen 8 (1967–68), p. 247–261.

Mai jos concluziile.

corint

1. Termenul-cheie hierodoulos trebuie folosit cu mari precauții în argumentații.

2. Afirmația lui Strabon despre templul Afroditei din Corint se referă în mod expres la trecutul îndepărtat și exclude prostituția de la templul din vremea sa.

3. În imaginea lui Strabon despre Corintul vechi sunt în mod evident amestecate mai multe surse: amintiri precum cele transmise de Pindar, cunoștințele lui Strabon despre Asia Mică, lecturile sale.

4. Nu există dovezi [despre prostituția sacră] în afara celei date de Strabon.

Fetele ospitaliere din Corint erau slujitoare voluntare ale Afroditei. Dar slujba lor era profană, ca în oricare alt oraș grec. Bordelul dedicat Afroditei, care nu se potrivește cu stilul religiei grecești, nu a existat niciodată.

 Autorul a reluat pe scurt ideea în comentariul său la 1 Corinteni.

The fable is based on Strabo, Geog. 8.378: the temple of Aphrodite, he says, was so rich that it had more than a thousand ἱεροδούλους ἑταίρας, “prostitutes in the temple service.” Strabo, however, is not speaking of the present, but of the city’s ancient golden period. As far as the present is concerned, he knows only of a “little temple” of the goddess on Acro-corinth. Pausanias knows nothing at all of the mater. As for the other passage which are used as evidence (esp. Pind., fr. 107; along with further information in Athen., Deipnosoph. 13.573f.), not a single one of them speaks of sacred prostitution, but only of the participation of the Corinthian courtesans in the service of their patron. Incidentally, Strabo’s assertion is not even true of the ancient Corinth. Reminiscences like the one that originated with Pindar have been mixed up in his mind with his own knowledge of the temple cities of Asia Minor (esp. Comana in Pontus).

 Concluzie: prostituția și imoralitatea din Corint trebuie să fi fost de același fel cu cea din Roma, Atena, Efes sau Alexandria. Natura umană e destul de previzibilă în acest sens, iar marile orașe (oricare ar fi ele) favorizează în egală măsură desfrâul.


Disclaimer.  Am stat pe gânduri întrebându-mă dacă e oportun să încep anul cu o interogație atât de negativistă și am ajuns la concluzia că e bine să scăpăm de la critici în prima parte a anului, ca să ne îndulcim în partea a doua. Medicamentul amar la început, ca să fie desertul cu atât mai dulce.

Nu știu pe cine am să supăr cu această postare (sper că în niciun caz pe coriștii din videoclip), dar cred că merită efortul. Nu scriu fiindcă mi-am propus să fiu scroafa snoabă cocoțată în copac, ci fiindcă sunt de părere că unele riscuri merită asumate. Poate că cititorii îmi vor da dreptate. Unii imediat, iar alții peste câțiva ani sau, cine știe, cu limbă de moarte.

Dacă autorul (necunoscut) al versurilor cântării Imponderabilitate mai este în viață, îl asigur că apreciez dorința lui de a-și pune energia creatoare în slujba lui Dumnezeu și a semenilor. Totodată, în lumina experienței mele de mânuitor al limbii române, îl rog stăruitor să revină asupra urgent textului, cerând ajutorul unui poet consacrat.

Subiectul postării de față este compoziția Imponderabilitate, pe care o ascultam vrăjit în vremea copilăriei mele botoșănene. Acum versurile mi se arată așa cum sunt: inacceptabile sub raport poetic și incorecte din punct de vedere biblic.

Cred că Imponderabilitate se voia un soi de Creația lui Haydn pe limba evanghelicului mediu binevoitor. De fapt, stau și mă întreb dacă imponderabila compoziție la care mă opresc acum, la mai bine de douăzeci de ani de la acele audiții, a depășit granițele confesionale penticostale și dacă e cântată în celelalte confesiuni evanghelice.

Principale păcate ale textului sunt următoarele două: (1) grava inadecvare stilistică și (2) duiumul de nonsensuri.

Redau versurile din primul minut al compoziției:

Imponderabilitate / Era stare de neant / Un colos de-aglomerate / Un noian interesant.

Fluvii de incandescență / Agregați fără lianți / Nicio interdependență / În ținutul penetrant.

Mă întreb cum poți să păstrezi o mină serioasă cântând despre „noianul interesant” din „ținutul penetrant”.

Am obiecții nu doar la gama de neologisme (imponderabilitate, aglomerate, incandescență, agregați, lianți, interdependență, penetrant, energii nucleare) care aruncă în aer poezia și pe care mă aștept să-i întâlnesc mai curând în manualul de utilizare a reactoarelor atomice de la Cernavodă, ci și la combinațiile de tip „stare de neant”, „noian interesant”, „agregați fără lianți” și „ținut penetrant”. „Starea de neant” mă duce cu gândul la construcții searbăd-administrative de tipul „stare de urgență”, „stare de necesitate” etc., „noianul interesant” este plat și absolut neinteresant, paradoxalii „agregați fără lianți” trădează o crasă lipsă de sensibilitate poetică, iar „ținutul penetrant” se dovedește, la o inspecție semantică mai temeinică, absolut impenetrabil.

Versurile citate sfârșesc într-o contradicție ireconciliabilă, fiindcă nu putem avea în același tablou atât „neantul”, cât și „colosul”, „noianul” și „agregații”. Ori e neant, ori e noian.

Mai trebuie spus că imaginea „neantului” este orice, numai biblică nu. Cine are dubii, să citească atent Geneza 1 (în ebraică) și se va lămuri.

Mă opresc aici cu analiza, ca să nu consum într-o singură postare toată rezerva de sodă caustică pe un an întreg. Cert este că, dacă vrem ceva poetic despre creație, să-l citim mai bine pe Eminescu (mijind desigur ochii, din respect pentru geniul său poetic, la abaterile de la dogma creștină din versurile binecunoscute).

Pe când luna străluceşte peste-a tomurilor bracuri,
Într-o clipă-l poartă gândul îndărăt cu mii de veacuri,
La-nceput, pe când fiinţă nu era, nici nefiinţă,
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voinţă,
Când nu s-ascundea nimica, deşi tot era ascuns…
Când pătruns de sine însuşi odihnea cel nepătruns.
Fu prăpastie? genune? Fu noian întins de apă?
N-a fost lume pricepută şi nici minte s-o priceapă,
Căci era un întuneric ca o mare făr-o rază,
Dar nici de văzut nu fuse şi nici ochi care s-o vază.
Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,
Şi în sine împăcată stăpânea eterna pace!…
Dar deodat-un punct se mişcă… cel întâi şi singur. Iată-l
Cum din chaos face mumă, iară el devine Tatăl!…
Punctu-acela de mişcare, mult mai slab ca boaba spumii,
E stăpânul fără margini peste marginile lumii…
De-atunci negura eternă se desface în făşii,
De atunci răsare lumea, lună, soare şi stihii…
De atunci şi până astăzi colonii de lumi pierdute
Vin din sure văi de chaos pe cărări necunoscute
Şi în roiuri luminoase izvorând din infinit,
Sunt atrase în viaţă de un dor nemărginit.

P.S. Imponderabilitatea foarte căutată, foarte gustată și foarte la modă în vremea vechiului regim ar trebui lăsată să moară de moarte bună și îngropată cu maximă discreție în cavoul istoriei evanghelice apuse. La vremuri noi „cântați Domnului o cântare nouă”. Pe cât posibil, fără imponderabilități!


My limited experience as a translator has taught me that one should acquaint oneself with a book before attempting to give an accurate translation of it.

The lack of familiarity with the content of the material can lead to errors.

Today I was skimming through the French translation of the commentary on Isaiah written by Theodoret of Cyrus.

It seems to me that by the festival τῶν ἑβδομάδων Theodoret means “the festival of the weeks”, not the Sabbath, as J.N. Guinot understands the text. It would make more sense to take τὴν τοῦ πάσχα, τὴν τῶν ἑβδομάδων, τὴν τῶν σκηνῶν as referring to the three big “pilgrimage festivals”: Pesach (Passover), Shavuot (Weeks), and Sukkot (Tents or Booths).

Below you can read the French translation and the Greek text.

theodoret(Τὰς νεομηνίας ὑμῶν) καὶ τὰ σάββατα καὶ ἡμέραν μεγάλ(ην οὐκ) ἀνέχομαι, (νηστείαν καὶ ἀργίαν) 14καὶ τὰς ἑορτὰς ὑμῶν μισεῖ ἡ ψυχή μου. ᾿Ιδοὺ καὶ τὰς πολυθρυλήτους |98 a| (ἐξέβαλεν) ἑορτάς· τὴν τοῦ πάσχα, τὴν τῶν ἑβδομάδων, τὴν τῶν σκηνῶν καὶ πρὸς τούτοις (τὴν τῶν) σα(λπίγ)γων, τὴν τοῦ ἱλασμοῦ. ῾Ημέραν γὰρ μεγάλην τὰς μεγάλας ἑορτὰς ὀνομάζει, νηστείαν δὲ τὴν τ(οῦ ἱ)λα(σμοῦ) ἡμέραν. Καὶ καθολικῶς πᾶσαν ἑορτὴν καὶ πᾶν σάββατον μεμισηκέναι  φησίν. Καὶ τὴν αἰτίαν διδάσκει·


Am verificat astăzi Istoria bisericească a lui Eusebiu, în traducerea făcută de T. Bodogae (PSB, vol. 13, București, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1987, p. 199).

Mă interesa pasajul pe care Eusebiu îl citează din Irineu, cu privire la Isaia 7:14.

Irineu critică faptul că unii traducători ai Bibliei folosesc termenul neanis (femeie tânără) în locul termenului parthenos (din LXX și Matei), dar traducătorul român va fi tras un puișor de somn în timp ce lucra la acest pasaj, fiindcă îl citești în română și te întrebi nedumerit de ce se scandalizează Irineu (și Eusebiu) și unde este problema.

FecioaraCa să aibă noimă, textul lui Irineu (păstrat de Eusebiu) ar trebui să sune astfel. Termenii cu roșu sunt obiectul discordiei.

„Iată apoi ce spune textual despre traducerea Celor șaptezeci și despre inspirația Scripturilor: «Dumnezeu S-a făcut așadar om și astfel Domnul însuși ne-a mântuit, dîndu-ne semnul fecioarei (parthenou, n.m.), dar nu așa cum zic cei care și azi îndrăznesc să tălmăcească cuvîntul Scripturii ʽIată, femeia tânără (neanis, n.m.) va lua în pântece și va naște fiuʼ în felul în care au făcut-o Teodotion din Efes și Achila din Pont, prozeliți iudei și unul și celălalt, în urma cărora ebioniții spun că Hristos S-a născut din Iosif»”

Mai jos textul grec.

καὶ περὶ τῆς κατὰ τοὺς ἑβδομήκοντα ἑρμηνείας τῶν θεοπνεύστων γραφῶν ἄκουε οἷα κατὰ λέξιν γράφει· «ὁ θεὸς οὖν ἄνθρωπος ἐγένετο καὶ αὐτὸς κύριος ἔσωσεν ἡμᾶς, δοὺς τὸ τῆς παρθένου σημεῖον, ἀλλ’ οὐχ ὡς ἔνιοί φασιν τῶν νῦν τολμώντων μεθερμηνεύειν τὴν γραφήν, «ἰδοὺ ἡ νεᾶνις ἐν γαστρὶ ἕξει καὶ τέξεται υἱόν»· ὡς Θεοδοτίων ἡρμήνευσεν ὁ ᾿Εφέσιος καὶ ᾿Ακύλας ὁ Ποντικός, ἀμφότεροι ᾿Ιουδαῖοι προσήλυτοι, οἷς κατακολουθήσαντες οἱ ᾿Εβιωναῖοι ἐξ ᾿Ιωσὴφ αὐτὸν γεγενῆσθαι φάσκουσιν».


O mică schimbare în traducere poate întoarce sensul unui text pe dos.

Colegul meu Ciprian Terinte trudește de zor pe textul Scripturii, diortosind sârguincios traducerea Cornilescu.

Eu recitesc acum scrierile Părinților Apostolici, la care mă întorc cu plăcere ori de câte ori am prilejul.

Astăzi m-am poticnit într-un pasaj din celebra scrisoare a lui Ignațiu către Romani.

În această epistolă, marcată uneori de anacoluturi, probabil din cauza grabei, Ignațiu scrie că vrea ca fiarele să-l devoreze (καταφαγεῖν) iute, nu ca atunci când, temându-se (δειλαινόμενα; despre fiare e vorba) de unii (oameni) nu s-au atins (τινῶν οὐχ ἥψαντο) de ei.

Dumitru Fecioru, altminteri un traducător excepțional, care ne-a dat în românește multe scrieri patristice, zice după cum urmează.

FiarePotrivit acestei traduceri, unii dintre martiri se tem de fiare și nu se ating de ele! Subiectul este prea serios ca să facem alte comentarii pe o notă destinsă.

Iată și textul grec.

 ὀναίμην τῶν θηρίων τῶν ἐμοὶ ἡτοιμασμένων καὶ εὔχομαι σύντομά μοι εὑρεθῆναι ἃ καὶ κολακεύσω συντόμως με καταφαγεῖν οὐχ ὥσπερ τινῶν δειλαινόμενα οὐχ ἥψαντο κἂν αὐτὰ δὲ ἄκοντα μὴ θελήσῃ ἐγὼ προσβιάσομαι (Rom. 5:2)

O traducere corectă în prima ediție Loeb. Traducerea lui Bart Ehrman, în a doua ediție Loeb, este și ea corectă.

fear

Pagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,958 other followers