Recomandări



Vaisamar:

Not long ago I finished reading this informative book which I recommend to all conscientious students of NT Greek.

Originally posted on Biblical and Early Christian Studies:

NTLE

2014.11.19 | Chrys C. Caragounis. New Testament Language and Exegesis: A Diachronic Approach (WUNT I/323). Tübingen: Mohr Siebeck, 2014. pp. xiii + 409. Cloth. ISBN: 9783161527647

Reviewed by Emanuel Conțac, Theological Pentecostal Institute of Bucharest.

Many thanks to Mohr Siebeck for providing a review copy.

Readers familiar with Chrys Caragounis’ landmark book The Development of Greek and the New Testament will find new and engaging contributions in the latest volume published by the Lund-based NT scholar. Caragounis, arguably the most energetic advocate of diachrony applied to the study of what is conventionally called “NT Greek”, presents new evidence in defense of the basic tenet that the Greek of the NT should not be studied in isolation from the later Greek, because the history of the language is more organic and interconnected than is usually believed.

The book is divided into two large sections, the first of which (“The Scope and Importance…

View original 1,900 more words


Digi24 i-a prezentat pe candidații la prezidențiale în două documentare.

Mai jos documentarul despre Victor Ponta.

N-am priceput de ce, în timpul liceului, Victor Ponta s-a autoexilat la Paris vreme de opt luni de zile, dormind la început prin gări sau pe unde se nimerea.

Nu știam nici că în junețe prezidențiabilul PSD a fost membru PNL. Probabil nici el nu mai știe.

Mama lui Victor Ponta îi dă fiului său o palmă răsunătoare la minutul 38. În 2001 fiul său fusese numit de „Însuși” (i.e. Adrian Năstase) secretar de stat și șef al Corpului de Control al Guvernului. Victor Ponta îi împărtășea mamei că trebuie să-și cumpere mai multe costume. Dialogul dintre ei este elocvent:

Mama: Da ce-ți trebuie atâtea costume?

Victor: Păi, uite, va trebui să fiu îmbrăcat totdeauna oficial pentru că mi s-a oferit să lucrez ca șef al Corpului de Control.

Mama: Bine, Victor, și de aia am mâncat noi bătaie pe 13 iunie?

Victor: Au fost singurii care mi-au dat o șansă.

Lui Victor Ponta i s-a oferit șansa de a simți dulcele gust al puterii. Lupanul adulmecase mirosul sângelui.

P.S. Documentarul ocolește subiecte extrem de sensibile, de tipul: „sinuciderea procurorului Cristian Panait”.


A hymn for the end of the day.


Something to cheer up your morning.


A piece of music ultimately inspired by the well-known parable about the anonymous rich man and Lazarus, the poor man who has a name.


Not long ago I listened to a deeply disturbing radio broadcast about torture in ancient Rome. Alas, we, the moderns, may have a veneer of civilization, but we are not yet as “civilized” as we wish to think we are. Amnesty International has recently shown that torture is currently on the rise, having been attested in 141 countries. It is practiced in 79 of the 155 states which have ratified the UNO Convention condemning torture as well as all cruel, inhuman and degrading treatments (December 1984).

Here’s the song “Le politique”, by Boris VIAN and Albert ASSAYAG, performed by MOULOUDJI in 1974.

Ils ont sonné à ma porte
Je suis sorti de mon lit
Ils sont entrés dans ma chambre
Ils m’ont dit de m’habiller

Le soleil par la fenêtre
Ruisselait sur le plancher
Ils m’ont dit mets tes chaussures
On chantait sur le palier

J’ai descendu l’escalier
Entre leurs deux uniformes
Adossé à une borne
Un clochard se réveillait

Ils me donneront la fièvre
La lumière dans les yeux
Ils me casseront les jambes
A coups de souliers ferrés

Mais je ne dirai rien
Car je n’ai rien à dire
Je crois à ce que j’aime
Et vous le savez bien

Ils m’ont emmené là-bas
Dans la grande salle rouge
Ils m’ont parqué dans un coin
Comme un meuble… comme un chien

Ils m’ont demandé mon âge
J’ai répondu vingt-sept ans
Ils ont écrit des mensonges
Sur des registres pesants

Ils voulaient que je répète
Tout ce que j’avais chanté
Il y avait une mouche
Sur la manche du greffier

Qui vous a donné le droit
De juger votre prochain
Votre robe de drap noir
Ou vos figures de deuil

Je ne vous dirai rien
Car je n’ai rien à dire
Je crois à ce que j’aime
Et vous le savez bien

Ils m’ont remis dans la cage
Ils reviennent tous les jours
Ils veulent que je leur parle
Je me moque des discours

Je me moque de menaces
Je me moque de vos coups
Le soleil vient à sept heures
M’éveiller dans mon cachot

Un jour avant le soleil
Quelqu’un viendra me chercher
On coupera ma chemise
On me liera les poignets

Si vous voulez que je vive
Mettez-moi en liberté
Si vous voulez que je meure
A quoi bon me torturer

Car je ne dirai rien
Je n’ai rien à vous dire
Je crois à ce que j’aime
Et vous le savez bien


For lovers of acapella music.

Pagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,903 other followers