Recomandări



Sardar o fi ceea ce noi numi „serdar”? :)

Prefer să nu spulber misterul deocamdată, așa că nu o să trag cu ochiul în Oxford English Dictionary.


A lecture some of the readers of this blog will want to watch.

 


I hope I can charm my readers with a good piece of harp music.

Another recording


Do you know a musical piece about Abraham and Isaac which is more moving than Britten’s Canticle II (op. 51)? The piece was written in 1952.

 


A rare combination: The Chicago Symphony Orchestra, Daniel Barenboim (piano) and Placido Domingo (conductor).


În programul de astăzi de la Morton Arboretum figurează și concertul pentru vioară nr. 1 de Max Bruch.

Cei care nu pot ajunge acolo se pot consola cu această înregistrare.

:)



978-973-50-4346-9

Am bucuria să anunț apariția unei cărți pe care am nășit-o întru publicare (vezi AICI). Fiindcă memorialistica și literatura epistolară mă fascinează, pe 10 octombrie 2012 am trimis Editurii Humanitas un scurt mesaj-recomandare:

Am citit de curând cartea lui Ion Ghica, Scrisori către Vasile Alecsandri. Aș spune că ar merita luată în considerare pentru seria Vintage. Ar face pereche foarte bună cu Radu Rosetti. Ghica e un povestitor de mâna întâi, martor al unei epoci extraordinare.

Secretarul de redacție mi-a promis că va analiza această idee după ce se încheie Târgul Gaudeamus. Între timp, luat cu trebile, am uitat cu totul de propunere. Astăzi aflu de la amicul Ștefan Colceriu că s-a publicat Ghica.

O recomand călduros. Pe iubitorii genului memorialistic nu-i va dezamăgi.

Dacă aveți sugestii similare, nu ezitați să le semnalați într-un comentariu pe acest blog.


Vaisamar:

Fiindcă n-am participat la eveniment, pentru a face fotografii cu aparatul propriu, „rebloghez” această postare pentru cei curioși (fie bine intenționați, fie iscoditori cu gând rău, furișați și strecurați pe acest blog ca să pândească slobozenia pe care o avem în mediul academic, cu gând să ne ducă în robie).

Dacă tot curg anatemele, măcar să aibă temei („inga docomentu’”, cum ar spune „bunița” unui prieten).

Slavă Domnului, deocamdată ITP este o instituție de învățământ care se simte suficient de bine în proprie piele (teologică) și e îndeajuns de sigură pe identitatea confesională proprie încât să poată invita la simpozioane și lansări de carte profesori din tot spectrul teologic creștin (baptiști, creștini după Evanghelie, adventiști, luterani, anglicani, episcopalieni, ortodocși, catolici). Și nu doar creștini, ci și evrei.

Originally posted on Romania Evanghelica:

1

2

3

4

Oricine poate prelua 5 fotografii, cu menționarea sursei prin link.

View original


For the seekers of solitude.




Un documentar despre o istorie care nu trebuie uitată.

De luat aminte la figurile sinistre care au deținut puterea în acele zile.

Îmi vine greu să cred că la TVR puterea dădea comunicate atât de agramate. Locotenentul colonel Călin Mateescu spune următoarele la min. 15.

„Ne exprimăm nedumerirea la (sic!) aceste forme de manifestare cu blocări ale traficului rutier, întrucât în acest mod s-a paralizat aprovizionarea normală a centrului capitalei cu produse de strictă necesitate (pâine, lapte). Și, ce este foarte grav, s-a perturbat asigurarea asistenței medicale la domiciliu, cât și transportul unor bolnavi grav, care unitățile spitalicești puteau să le salveze viața (sic!).” E și acesta un semn al nivelului intelectual al celor care ne conduceau în acele vremuri.

Dincolo de gramatica precară se ascunde o manipulare grosolană! Erau aduse în prim-plan aprovizionarea cu alimente și asistența medicală, pentru a se bagateliza faptul că o clică de comuniști se agățau de putere sfidând nucleul cu adevărat orientat democratic din Piața Universității.

Din nefericire, România la acel moment era prea sedată ca să poată reacționa. Mămăliga nu explodează.

Urmăriți rânjetul de hienă al lui Silviu Brucan și cinismul declarațiilor sale cu privire la persoanele aflate în greva foamei (minutul 30). E suficient ca să înțelegeți chipul României de astăzi.

sb


Music for a joyous morning.

And a couple of pictures I took today, on my way to the Wade Center.

IMG_1230

IMG_1237


O scurtă informație despre lansarea unei cărți fundamentale pentru domeniul ei.

Volf


For turbulent days.


A little jollity on this blog would not hurt, don’t you think?


Deși se află la 5 minute de mers pe jos de locul în care am copilărit, am vizitat doar de două ori casa memorială a lui Nicolae Iorga.

A doua vizită a fost întâmplătoare. Treceam pe stradă și am fost curios să văd programul de vizitare. Exact în același moment au apărut la poartă trei doamne din Galați. Am deschis poarta pentru a vedea mai bine afișul din geam, asigurându-le că „trebuie să fie cineva pe aici”, și atunci am realizat că muzeul era deschis. Numai că nu aveam bani la mine.

Ghidul s-a oferit să mă primească „pe credit”. Mi-ar fi plăcut să fac fotografii în interior, dar n-am îndrăznit să cer o creditare suplimentară.

Casa copilăriei lui Iorga ascunde povești interesante, spuse cu multă pasiune de tânărul istoric care lucrează acolo (marți-duminică, 9-17).

Presupun însă că botoșănenii care au vizitat-o reprezintă un număr infinitezimal.

Mai jos câteva fotografii făcute cu ocazia ultimei vizite.


I cannot get enough of this lament.

Here’s the full Requiem.


A very moving piece from Polish composer Zbigniew Preisner.

Pagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,725 other followers