Fotografii de epocă



Lucrând eu de zor la studiul meu despre KJB şi Fidela (cineva trebuie s-o facă şi pe asta!) dădui peste pagina de titlu a Bibliei KJB.

Întrebare: Ce reprezintă pasărea din josul paginii şi ce caută ea în Biblie?

Personajele înfăţişate nu cred că le pun probleme cititorilor (dar mai ştii?). :)

Click pe imagine pentru a o mări.

Iaca dau şi un detaliu, pentru cei cu vederea slabă.

 

 


Cred că nu m-am mai plimbat prin centrul vechi al oraşului de ani buni de zile. Scurtele mele şederi în urbea natală nu-mi lasă răgaz pentru plimbări.

Totuşi, ultima vizită acasă mi-a dat răgazul să văd ce se mai întâmplă prin orăşelul în care nu se întâmplă nimic. :)

Aflu cu surprindere că centrul istoric, cu frumoasele lui clădiri căzute în paragină, trece printr-o resurecţie.

Multă vreme centrul a fost dominat de şatre de cetăţeni romi care nu s-au dovedit prea responsabili cu clădirile pe care le-au luat în chirie. Iţele procesului istoric prin care aceste case burgheze, locuite în bună parte de evrei, au ajuns un fel de periferie “de centru” ar putea face obiectul unui studiu extrem de interesant.

(Cu mai mulţi ani în urmă însoţeam prin centrul vechi o familie de prieteni evrei din Canada. Fuseseră nevoiţi să emigreze şi să-şi vândă casa pe un preţ de nimic. Când s-au apropiat de fosta lor locuinţă, o femeie de etnie romă a şi întrebat  îngrijorată: “Aţi venit să cereţi înapoi casa?”)

Restaurare şi nu prea. Firme luminoase de plastic pe arhitectură de secol XIX. Un pietonal care ar arăta splendid dacă ar fi restaurat după canoane.

Amestecuri neverosimile. O jumătate de clădire e modernă şi alta e "veche". Vizavi nu se vede, dar se află Biserica Uspenia, unde a fost botezat Mihai Eminescu.

Bătrânii din fotografie sunt o metaforă expresivă pentru centrul vechi, care e şi el adus gârbovit de mulţii ani de neglijenţă din partea autorităţilor locale.

Fiindcă e greu de realizat o imagine panoramică, am tăiat clădirea în două.

Continuarea fotografiei precedente. Monumentul îl înfăţişează pe Maiorul Ignat. Cred că nici 1% dintre botoşăneni nu ştiu cine a fost acest maior Ignat şi de ce i s-a înălţat acest monument. Constat că cel mai adesea ridicăm monumente ca să-i putem uita cu inima împăcată pe oamenii memorabili.


Un bun amic al meu ne propune o fotoghicitoare.

Ce personalitate marcantă a creştinismului de secol XX se ascunde în această fotografie?

Sursă foto: AICI. :)


Un prieten mi-a trimis o fotografie cu promoţia 1944 a Liceului Comercial Arad.

Între absolvenţi se numără şi un viitor lider penticostal. Vă las să ghiciţi despre cine e vorba. :)


În stânga, lângă Billy Graham, se află Constantin Gross, supraveghetorul Filialei Suceava a Cultului Penticostal.

Vizită la Mănăstirea Suceviţa. Ghidajul este oferit de maica Adriana.


Recunoaşteţi alte personaje în afară de Billy Graham şi Teoctist Arăpaşu? (Click pe fotografie pentru a vedea imaginea mărită).

De remarcat burta respectabilă, tipică pentru aparatcikul bine hrănit, al celui de-al doilea personaj din stânga.

În stânga lui Teoctist este arhimandritul Nifon Mihăiţă (n. 1944), la vremea aceea reprezentant al Patriarhului Justin Moisescu.

Arhimandritul Nifon a devenit cu vremea Episcop vicar patriarhal, funcţie în care a făcut şi Revoluţia din 1989, după cum se poate vedea în stânga. În dreapta lui Nifon, cu cruci în mâini, este poetul Ioan Alexandru. Dar să revenim la prima fotografie: din spatele lui Teoctist se iţeşte zâmbitoare faţa pastorului Vasile Talpoş.

De-a dreapta lui Billy Graham, un pic mai în prim-plan şi în semi-profil, este Remus Rus (şcolit la Oxford), interpretul evanghelistului american pe (aproape) toată durata vizitei în România.

Mai jos: o fotografie mai recentă a interpretului lui Billy Graham. Sursa: Wikipedia.ro

 


Prinţesa Ralu Callimachi a jucat un rol fundamental în apariţia primei versiuni Cornilescu. Fără sprijinul ei, încercarea lui Cornilescu de a traduce Biblia s-ar fi soldat cu încă o versiune „de sertar”, cum au mai fost atâtea în istorie. Fără sprijinul ei, prima ediţie (1921) n-ar fi apărut şi fără această primă ediţie, n-ar mai fi ajuns ecouri la Societatea Biblică Britanică, cea care a lansat textul lui Cornilescu pe o orbită mult mai înaltă (în care probabil nici Ralu însăşi n-ar fi reuşit să-l aducă).

Din nefericire, despre Ralu se ştiu prea puţine lucruri. Nu cred că dispunem de suficiente informaţii pentru a scrie o biografie detaliată. Dar cred că se poate scrie măcar un articol despre ea. Ar fi un minim omagiu pe care trebuie să i-l aducă evanghelicii români acestei extraordinare femei al cărei nume a căzut în uitare.

Ralu s-a născut la Nisa pe 22 septembrie 1867, fiica cea mai mare a lui Teodor şi Zenaida Callimachi. Ceilalţi fraţi ai ei sunt: Alexandru (n. 1866), Zenaida (n. 1870), Smaranda (n. 1871) şi Ioan (n. 1880).

Nu ştim unde a murit şi nici unde a fost îngropată. Ştim sigur însă că în aprilie 1941 era încă în viaţă. Pe atunci trecuse de 73 de ani şi trăia modest într-o căsuţă din Bucureşti. Din acel an tulbure se păstrează o scrisoare pe care o trimite cumnatei sale, Maria Callimachi (născută Vernescu), soţia lui Alexandru Callimachi (1866-1918).

Această scrisoare se păstrează în arhiva domnului Dimitrie Callimachi, nepotul lui A. Callimachi. Prin bunăvoinţa dlui Dimitrie Callimachi (n. 1927), am scanat scrisoarea şi o voi publica (în facsimil şi traducere) într-o viitoare postare.

Foto: casa în care a locuit Maria Callimachi (cumnata lui Ralu), pe strada Batişte 31. Nu ştiu din ce motiv, adresa de pe plicul scrisorii trimise de Ralu are un alt număr: Batişte 38. Chiar dacă originea acestei discrepanţe nu mi-e clară, ştiu sigur că la începutul secolului XX proprietatea familiei Callimachi de pe Batişte (un palat cu 18 camere) se afla la nr. 31.

P.S. Forma “Batiştei”, încetăţenită acum în uz, e incorectă. Numele corect al străzii este Batişte, de la boierul Batişte.

Vezi textul scrisorii AICI.

Pagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,896 other followers