Tâlcuiri la Cornilescu



Sunt foarte nedumerit de ceea ce găsesc astăzi în Evrei 12:1 în Biblia de la București.

ceata

Motivul mai precis al nedumeririi îl reprezintă doi dintre echivalenții folosiți pentru a traduce ultimele trei elemente din versetul următor:

Οὐ γὰρ προσεληλύθατε ψηλαφωμένῳ ὄρει, καὶ κεκαυμένῳ πυρί, καὶ γνόφῳ, καὶ σκότῳ,καὶ θυέλλῃ,

Nedumerirea nr. 1:

De ce gr. gnophos a fost tradus prin „nori”?

Nedumerirea nr. 2:

De ce gr. thyella (‘furtună’) a fost tradus prin ceață?

Să fi văzut traducătorul κύφελλα (‘nori de ceață’) în loc de θύελλα? Felul în care e tipărită secvența καὶ θυέλλῃ în Biblia de la Frankfurt ar putea explica (parțial) o astfel de eroare.

nori


Update (27 martie 2014): Am actualizat postarea după comentariul făcut de filologul Iosif Cămară.

inselaciunea

Astăzi citesc ceva stupefiant în Biblia de la București, la începutul cap. 14 din 1 Corinteni:

„Goniți înșălăciunea și râvniți ceale duhovnicești”.

Cei care cunoașteți textul biblic știți că el spune: „urmăriți dragostea” etc.

Și atunci cum s-a strecurat în Scriptură „înșălăciunea”?

Textul grec din manuscrise nu înregistrează variații în acest punct!

Există totuși o abatere de la textul obișnuit, în Septuaginta de la Frankfurt. Tipograful a cules din greșeală alt text:

apate

διώκετε τὴν ἀππην în loc de διώκετε τὴν ἀγπην („goniți/urmăriți dragostea”). Dat fiind că „apape” nu înseamnă nimic, unii cititori au considerat că e vorba de „apate” (înșelăciune). Și așa a apărut o lecțiune alternativă fără suport în manuscrise.

Am aici proba indubitabilă că cel puțin anumite porțiuni din NT publicat în Biblia 1688 au fost traduse de la zero. În NT 1648 textul este foarte clar: „țineți-vă de dragoste”! Așadar, traducătorul NT din Bibl.1688 nici nu s-a obosit să consulte NT 1648 în acest punct!

Fie a intrat în criză de timp, fie și-a dat seama că NT de la Alba-Iulia are prea multe „eresuri”.

În altă ordine de idei: cât de aerian trebuie să fi fost tipograful ca să scrie „înșălăciune” în loc de „dragoste” într-un pasaj atât de bătătorit?
Beats me!

P.S. Să le fim totuși recunoscători tipografilor aiuriți pentru astfel de greșeli. Fără ei, filologii n-ar mai avea ce lucra și ar muri de foame (mai mult decât o fac deja). :)


Parcurg acum Ps. 4 în ebraică și trag cu ochiul la Cornilescu.

Nu-mi explic cum a ajuns Cornilescu la formularea din v. 4:

„Să ştiţi că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubeşte: Domnul aude cînd strig către El.”

Textul ebraic zice:

וּדְע֗וּ כִּֽי־הִפְלָ֣ה יְ֭הוָה חָסִ֣יד ל֑וֹ יְהוָ֥ה יִ֜שְׁמַ֗ע בְּקָרְאִ֥י אֵלָֽיו׃

Tradus literal, ar fi așa:

„Să știți că a ales Adonai un om evlavios (ebr. hasid) pentru sine / Adonai aude când strig către el.”

De data asta Segond nu ne ajută :

„Sachez que l’Éternel s’est choisi un homme pieux; L’Éternel entend, quand je crie à lui.”

Dacă aveți vreo inspirație, dați de știre.


Lucrând recent un scurt fragment din Genesa, din narațiunea lui Iosif, îmi dau seama cât de importantă este consecvența în traducere.

De pildă, frații lui Iosif, strânși cu ușa, ajung să-și mărturisească ticăloșia.

Ei au zis atunci unul către altul: ,,Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea (țarat) sufletului lui, cînd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul (țarah) acesta.”

Într-o traducere optimă, cei doi termeni scriși cu bold ar trebui să fie traduși la fel. Frații lui Iosif spun: „am văzut tulburarea sufletului lui Iosif și nu l-am ascultat. Din acest motiv a venit peste noi această tulburare!”. Justiția divină care îi urmărește pe fiii lui Iacov este pusă în evidență mult mai clar dacă folosim același termen în traducere. Cititorul simte mult mai puternic că „necazul” fraților lui Iosif este o consecință directă a „necazului” prin care a trecut Iosif, aruncat în groapă de frații săi.


(postare în curs de actualizare)

Cum spuneam în altă postare, o revizuire sistematică a versiunii Cornilescu (prin alinierea ei la Biblia Hebraica, respectiv Novum Testamentum Graece) este necesară. Nu pentru a o înlocui pe cea actuală (care are încă mulți cititori), ci pentru a da generațiilor noi un text comparabil cu cel din versiunile moderne europene.

Evident, imensa majoritate a cititorilor, neputând face recurs la ebraică și greacă, nu resimte vreo apăsare specială când parcurge textul cornilescian. Și este firesc să fie așa. Pledoariile pentru o revizuire temeinică nu pot veni de la cititorii obișnuiți, chiar dacă nici ei nu sunt scutiți de nedumeriri. Iau un exemplu care mi-a căzut ieri sub ochi: autorul cărții 1 Regi e critic sau neutru când scrie despre Zabun, fiul lui Natan, că „era slujbaş de stat, cirac al împăratului; (1Regi 4:5)? Ce înțelegeți când citiți (în descrierea templului lui Solomon), că „lemnul de cedru avea săpături de colocinți”? Nu vă spun ce e un „colocint”. Nu încercați DEX-ul, fiindcă termenul nu este inclus nici măcar în DLR (dicționarul-tezarul al limbii române).

Public mai jos o listă (scrisă pe fugă) cu acele versete despre care cred că trebuie revizuite într-o viitoare ediție.

Aș fi curios ce sugestii au alți bibliști și filologi care au crescut cu versiunea Cornilescu. Desigur, orice filolog și biblist poate sugera modificări. Intenția mea este să adun treptat în această postare o listă de modificări care să poată fi luate în calcul pentru o eventuală revizuire. În opinia mea, ar fi nevoie de o amplă desfășurare de forțe pentru ca acest proiect să devină posibil. Fiindcă mă consider nu doar un mare visător, ci și un om bine „împământat” în realitate, rămân convins că deocamdată lipsește „voința politică” necesară pentru o revizuire amănunțită. În orice caz, ea ar trebui să fie rezultatul unei munci în echipă, nu al idiosincraziilor unei singure minți. Toate sugestiile ar trebui analizate de o comisie, care să le valideze sau invalideze prin consens.

Iată o listă pe care o voi îmbogăți treptat.

Pentru „colocinți” și „cirac” ar trebui găsiți echivalenți mai accesibili.

Gen. 21:6. Dumnezeu i-a făcut Sarei prilej de râs. Nu a făcut-o de râs!

Deut. 32:17 şi Ps. 106:37. Termenul ebr. șed trebuie redat prin același echivalent („demon”).

2 Regi 14:7. „În tot timpul războiului a luat Sela” trebuie tradus prin „a cucerit Sela prin luptă”.

2 Cron. 20:1. Termenul „maoniți” nu apare în textul ebraic, fiind preluat de la Segond (Maonites). Ebraica zice „amoniți”.

Is. 24:22. Termenul masgher este la singular și trebuie tradus ca atare. Nu gherle (cf. cachots Segond), ci gherlă.

Ier. 34:15 ș.a. Termenul berit trebuie tradus prin „legământ”, nu „învoială”.

Daniel 4:35. Expresia „mâniei Lui” este incorectă și trebuie înlocuită cu „mâinii Lui”.

Mat 27:26 (și paralelele). Expresia „a bate cu nuiele” este incorectă. De introdus verbul „a biciui”.

Luca 13:7. „Să mai cuprindă” ar trebui înlocuit cu „să secătuiască”.

Fil. 2:6. „Lucru de apucat” trebuie înlocuit cu altceva; eventual „pradă”.

1 Tes. 4:17. Pe verbul „vom fi răpiți” au fost atârnate o sumedenie de scenarii apocaliptice, romane și filme de tipul Left Behind, Un hoț în noapte, Armaghedon etc. Vacarmul apocaliptic asurzitor al acestor îndoielnice producții beletristice ori cinematografice acoperă vocea și intenția apostolului Pavel, care ne spune, pur și simplu, că „vom fi smulși”, fără să ne mai dea scenariul după care se va desfășura evenimentul.

Apocalipsa. „Icoana” din versiunea Cornilescu 1924 e percepută ca element de polemică antiortodoxă. Dacă vrem să criticăm iconodulia răsăriteană, trebuie să plecăm de la alte baze, nu punând „icoană” în asociere cu „fiară”.

(va urma)


Buchisind cu spor în ultima vreme pe textul ebraic, văd tot mai limpede că textul lui Cornilescu trebuie revizuit din temelii.

Oare în 2024, peste zece ani, vom avea ediția revizuită în mod temeinic?

Cine să facă revizuirea? Un grup „de largă concentrare biblico-filologică” (să mă exprim iliescian), din toate confesiunile neoprotestante: baptiști, adventiști, creștini după Evanghelie, și, cu voia dvs., ultimii pe listă, penticostali, sub egida Societății Biblice Britanice, deținătoarea legitimă a copyrightului pentru această versiune.

Iau un exemplu mărunt pe care l-am descoperit acum:

Tu îi vei aduce şi-i vei aşeza pe muntele moştenirii Tale, în locul, pe care Ţi l-ai pregătit ca locaş, Doamne, la Templul, pe care mînile Tale l-au întemeiat, Doamne! (Ex. 15:17)

Traducerea corectă a secvenței cu bold, corespunzând ebr. וְתִטָּעֵמוֹ wetitta‘emo este vei sădi pe ei, nu „vei așeza pe ei”. Textul lui Cornilescu urmează fidel secvența tu les établiras din Segond.

Vezi AICI o listă de posibile sugestii în direcția revizuirii.


Prima parte AICI.

Domnia lui Saul începe, oficial, în 1 Samuel 13. În textul ebraic nu se spune câți ani avea noul rege, de aceea Cornilescu (și nu doar el) a introdus o completare numerică (destul de rezonabilă). O evaluare atentă a narațiunii privitoare la Saul ne duce la concluzia că Saul trebuie să fi domnit mai bine de două decenii.

Regele nu se remarcă prin multe calități. Cea mai evidentă este priceperea în arta războiului. Saul a purtat lupte cu amoniții, filistenii, amaleciții, moabiții, edomiții și regii din Țoba.

Mai numeroase sunt cusururile sale, care îi vor atrage pieirea. Începutul declinului său începe în cap. 15. Punctul de cotitură este neascultarea poruncii de a extermina poporul amalecit, pedepsindu-l pentru un vechi atac mișelesc.

Saul aplică porunca parțial, dar se arată foarte încrezător în conduita sa: „Am păzit cuvântul Domnului” (15:13).

Foarte evidentă mi se pare o altă slăbiciune: teama de „opinia publică”. Regele israelit ilustrează perfect (în mod tragic) proverbul care spune că „frica de oameni e o cursă” (Prov. 29:25).

Chiar și când este confruntat cu adevărul, Saul se încăpățânează să afirme, ca mai toți miniștrii români, că „nu are ce să-și reproșeze”. Incapacitatea de a percepe corect realitatea îl face un lider slab. Prin contrast, David manifestă o acuitate (politică) mult mai mare.

Tot un indiciu al slăbiciunii de caracter este incapacitatea de a transmite în mod eficient voia lui Dumnezeu către popor. Saul nu prea reușește să-i mobilizeze pe oameni ori să-i facă să-l respecte ca lider.

Chiar și când i se spune verde în față că a fost lepădat de Dumnezeu, regele se cramponează de putere în mod jalnic (îl prinde pe Samuel de pulpana hainei), dându-ne nouă, cititorilor, motive suplimentare să fim convinși că își merită pe deplin sentința.

Îmbolnăvit de virusul puterii, regele încearcă totuși să forțeze mâna lui Samuel. Este disperat să salveze aparențele. În final, Samuel îi face această concesie. De milă? De silă?

Ultima parte a episodului „Saul și amaleciții” (din cap. 15) conține o tușă de ironie macabră. Samuel ocupă prim-planul, umbrind, cu dârzenia lui, silueta șovăielnică a regelui Saul, dispărut, practic, în decor. Poftit să vină mai aproape, Agag, regele amalecit, își imaginează că pericolul cel mare a trecut și nu face niciun fel de efort să-și ascundă buna dispoziție. După un scurt rechizitoriu, judecata divină se abate asupra lui. Ascuțișul sabiei lui Samuel pune în act cumplitul mandat divin de pedepsire a vrăjmașilor Domnului. Vom întâlni același tip de îndârjire oțelită, la o scară mult mai mare, în viața celui mai năprasnic dintre toți profeții: Ilie.

(Va urma)

Pagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,764 other followers