Fapte



Ieri, la simpozionul MLD, într-una dintre pauze discutam cu biblistul A.M., care e implicat într-un proiect de traducere a NT. Am plecat de la subiectul „Noul Testament de la Bălgrad” și am ajuns la termenul spermologos, folosit de filozofii epicurieni și stoici pentru a face referire la apostolul Pavel, în contextul predicării acestuia în Atena (Fapte 17:18).

Pe tema grecescului spermologos am putea face o discuție savantă, dacă am studia cu atenție toate textele grecești clasice sau post-clasice în care este atestat. Simplificând chestiunea, spun aici că acest termen e folosit uneori cu sens denotativ (neutru) pentru a face referire la acele specii de păsări care adună semințe. De pildă, o anumită specie de stăncuță, a ajuns să fie numită în limbaj științific corvus monedula spermologus. Desigur, numele subliniază obiceiul acestei păsări.

Uneori însă termenul e folosit cu sens peiorativ, ca epitet pentru omul care adună informații de ici și colo și care, prin urmare, nu are cunoștințe solide sau sistematice. Evident, folosirea peiorativă a lui spermologos poate fi și ea nuanțată.

În tot cazul, termenul le pune probleme traducătorilor, fapt care se vede mai ales din gama de soluții propuse:

1. ciocodniță ‒ NT 1648.

A.M. îmi spunea ieri că acesta ar fi numele unei păsări, dar deocamdată, fără a fi verificat atestările acestui termen în limba română, am dubii cu privire la ideea că în sec. 16 ardelenii foloseau acest cuvânt pentru a denumi o pasăre. În orice caz, îmi pare limpede că e vorba de un sens peiorativ. E ca și când am spune în română despre cutare că este o „gaiță” sau un „papagal”.

De remarcat că în ediția Beza 1580, în Vulgata citim seminator verborum („sămănător de cuvinte”), iar în traducerea făcută de Beza găsim nugator („palavragiu”, „gură spartă”).

nugator

2. sămănătoriu de cuvinte ‒ Biblia de la București (1688), Biblia de la Blaj (1795), Biblia 1914, Biblia Anania.

Traducătorii bucureșteni au tradus au pied de la lettre, preferând sensul denotativ, foarte similar celui din Vuglata (seminator verborum).

3. bârfitor ‒ Biblia de la Iași (1874).

Soluție nefericită, în opinia mea, dar justificată parțial de utilizarea lui spermologos în anumite texte grecești. Nu-mi cereți acum dovada lingvistică. Va apărea în dosarul „de problemă”, dacă voi avea cândva elanul necesar pentru a începe un șantier lingvistic în această chestiune.

4. vorbăreț ‒ Nitzulescu (1897), NT catolic 2002

5. palavragiu ‒ Cornilescu 1921, 1924, NTR 2007

6. semănător de vorbe ‒ Galaction 1938

Gala Galaction se mărginește să modifice ușor soluția din Bibl. 1688: „vorbe” în loc de „cuvinte”.

7. guraliv ‒ Fidela 2009

În spatele acestui termen stă probabil englezescul babbler din KJV.

P.S. Fiindcă mi se pare evident că folosirea lui spermologos de către filozofii atenieni este peiorativă, mă întreb dacă n-am putea folosi, în traducere, românescul răspândac.


Citind zilele astea din Fapte 9, am avut senzaţia că textul grec „nu potriveşte” (vorba unui cunoscut) cu textul cornilescian din mentalul meu.

καὶ εἶδαν αὐτὸν πάντες οἱ κατοικοῦντες Λύδδα καὶ τὸν Σαρῶνα, οἵτινες ἐπέστρεψαν ἐπὶ τὸν κύριον.

Dacă acuzativul e ton Sarona, atunci însemnă că numele cetăţii, la nominativ, este Saron, nu-i aşa? Dar Saron la nominativ mă duce cu gândul la Saronul din Isaia şi din Cântarea Cântărilor.

Ţara jeleşte şi este întristată; Libanul este plin de ruşine, tânjeşte; Saronul este ca o pustie; Basanul şi Carmelul îşi scutură frunza. (Is 33:9)

[pustia] se va acoperi cu flori, şi va sări de bucurie, cu cântece de veselie şi strigăte de biruinţă, căci i se va da slava Libanului, strălucirea Carmelului şi a Saronului. Vor vedea slava Domnului, măreţia Dumnezeului nostru. (Is. 35:2)

Saronul va sluji ca loc de păşune oilor, şi valea Acor va sluji de culcuş boilor, pentru poporul Meu care Mă va căuta. (Is. 65:10)

Eu sînt un trandafir din Saron, un crin din văi. (Cânt. 2:1)

Dar dacă Saronul biblic este o câmpie, atunci mai este Sarona din Fapte o cetate?

Evident, nu.

Iată, am trăit 30 de ani fără să fac această legătură. N-am ştiut că Sarona este de fapt Saron şi că nu e o cetate, ci o câmpie.

Iată cum ne privează de informaţii interesante traducerile inexacte. :)

Lucrările de referinţă spun că Saronul este o câmpie de coastă, joasă, care se întinde de la Muntele Carmel înspre sud. Este bine udată graţie unor văioage care merg paralel cu ţărmul şi care captează apa scursă de pe dealurile Samariei. Combinaţia de dealuri nisipoase şi zone joase mlăştinoase a produs o vegetaţie abundentă şi numeroase flori sălbatice (între care şi celebrul „trandafir” de Saron, care desigur era altceva decât trandafirul din petalele căruia unele gospodine mioritice prepară o dulceaţă exotică).

Acestea fiind scrise, să mai notez ceva: am rămas cu un mister: de unde a luat Cornilescu forma feminină „Sarona”?

Dacă doriţi să mă ajutaţi să risipesc misterul, puteţi verifica situaţia în alte versiuni din tradiţia biblică românească.

P.S.-ul lui Ghiţă Contra :)

(„Păi cum, frate? Mai există şi alte versiuni româneşti decât Cornilescu?”)


Atunci când traducătorii nu sunt atenţi, pot obscuriza unele „fineţuri” din textul original care, cu puţin efort, ar putea fi păstrate şi în traducere.

(Nota bene, există „fineţuri” care nu se păstrează în traducere, oricât de ingenios, atent şi binevoitor ar fi traducătorul).

De pildă, în Fapte 23 Pavel este interogat de Sinedriu. La auzul declaraţiei sale („Am vieţuit cu toată curăţia cugetului meu înaintea lui Dumnezeu, pînă în ziua aceasta”), marele preot Anania porunceşte celor aflaţi lângă Pavel să-l lovească peste gură. Prin asta, Marele Preot îl face implicit pe Pavel mincinos.

În traducerea Cornilescu Pavel răspunde: „Te va bate Dumnezeu, perete văruit! Tu şezi să mă judeci după Lege, şi porunceşti să mă lovească, împotriva Legii!”

Am citit mult timp acest episod fără să înţeleg exact de ce Pavel devine aşa de virulent cu ierarhul iudeu. Până când am citit textul în greacă şi s-a făcut lumină.

În greacă, acelaşi verb care descrie acţiunea cerută de marele preot este folosit şi de Pavel. Prin urmare, legătura este clară. Pavel sancţionează vehement abuzul ierarhului, punându-i în vedere că „precum faci, aşa ţi se va face”.

Mai jos e o traducere literală, menită să pună în evidenţă aspectul ocultat de traducere.

ὁ δὲ ἀρχιερεὺς Ἁνανίας ἐπέταξεν τοῖς παρεστῶσιν αὐτῷ τύπτειν (typtein) αὐτοῦ τὸ στόμα.

Însă marele preot Anania a poruncit celor care şedeau alături să-l bată peste gură.

τότε ὁ Παῦλος πρὸς αὐτὸν εἶπεν· τύπτειν (typtein) σε μέλλει ὁ θεός, τοῖχε κεκονιαμένε·

Atunci Pavel către el a zis: Te va bate pe tine Dumnezeu, perete văruit (=ipocritule!)

καὶ σὺ κάθῃ κρίνων με κατὰ τὸν νόμον καὶ παρανομῶν κελεύεις με τύπτεσθαι;

Tu pe de o parte şezi să mă judeci după lege şi, împotriva Legii, porunceşti să fiu bătut?

Un echivalent mai plastic ar putea fi:

Marele preot… să-l plesnească peste gură

Pavel i-a spus: Pesni-te-va pe tine…


Astăzi (lucrând la comentariu) am descoperit o mică eroare în Cornilescu 1924, introdusă probabil în procesul pregătirii ei pentru tipar.

În Nestle-Aland 27, versetul spune după cum urmează:

καὶ διὰ τὸ ὁμότεχνον εἶναι ἔμενεν παρ᾽ αὐτοῖς, καὶ ἠργάζετο· ἦσαν γὰρ σκηνοποιοὶ τῇ τέχνῃ.

În Cornil. 1921, versetul a fost tradus astfel:

Şi, fiindcă avea acelaş meşteşug, a rămas la ei şi lucra: meseria lor era facerea corturilor.

Până aici, totul e în regulă.

Problema este că în Cornil. 1924 verbul lucra a devenit lucrau, deşi grecescul ἠργάζετο este la singular. Nu cred că aici Cornilescu a revizuit textul. Nu ar fi avut de ce să schimbe singularul cu pluralul.

Prin urmare, lecţiunea corectă este „lucra”. În acest verset avem clar menţionat că Pavel lucra la facerea corturilor. Sigur, şi dacă spunem că „lucrau”, se subînţelege că şi Pavel lucra. Numai că Luca îl individualizează pe Pavel şi trebuie să păstrăm acest element în traducere.


Declaraţia apostolilor, din Fapte 6:2, „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” este de regulă înţeleasă în sensul că apostolii erau un fel de chelneri care îi serveau pe primii creştini la mesele lor comune (agape). Într-adevăr, la prima vedere, expresia diakonein trapezais (să slujim la mese) ar părea să sugereze activitatea de „ospătar”.

Atâta doar, că termenul trapeza (de unde vine şi termenul modern „trapez”) are în greacă mai multe sensuri, între care şi cel de „masă folosită de schimbătorii de bani” (Mat. 21:12). Prin extensie, a ajuns să însemne şi „bancă”. De altfel, tradus literal, versetul din Luca 19:23 ar suna aşa: „De ce nu ai dat banii mei la masă (i.e. la bancă, la bancheri/zarafi)”?

Rezultă de aici că declaraţia ucenicilor ar trebui înţeleasă mai degrabă în felul următor:

Nu este potrivit ca noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să ne îndeletnicim cu administrarea banilor.

Ucenicii nu cred că este potrivit să renunţe la propovăduire pentru a face pe gestionarii. De altfel, n-ar fi exclus ca textul să aibă şi o tuşă de ironie, fiindcă logos (cuvânt) poate însemna şi „socoteală, gestiune” în alte contexte. Ucenicii au lăsat logos-ul (Cuvântul, i.e. propovăduirea) în favoarea unui altfel de logos (evidenţă comercială).

(TEV) So the twelve apostles called the whole group of believers together and said, “It is not right for us to neglect the preaching of God’s word in order to handle finances (să gestionăm finanţe).


De când mă ştiu, i-am auzit mereu pe predicatorii vorbind despre iudeii din Berea (Fapte 17:11), ca exemplu demn de toată lauda, ca oameni cu „o inimă mai aleasă”, fiindcă cercetau cuvântul (i.e. Scripturile ebraice, Vechiul Testament) în fiecare zi, ca să vadă dacă ceea ce le spunea apostolul Pavel chiar aşa este.

Vrând să fiu şi eu unul „cu inimă aleasă”, m-am uitat recent în original la termenul eugenēs (în orig., la comparativ plural, eugenesteroi), pentru a vedea dacă ceea ce ne spun predicatorii (şi Cornilescu) chiar aşa este.

Iată ce am găsit: termenul eugenēs poate însemna „de neam bun”, „de viţă aleasă” (1 Cor. 1:27), dar poate însemna şi „dornic de a învăţa”, „deschis la minte”. Din context reiese că iudeii cu pricina erau de fapt „mai deschişi la minte” decât cei din Tesalonic. Aceştia din urmă, în fanatismul lor, i-au persecutat pe Pavel şi pe cei care au acceptat mesajul adus de el – anume că Isus este Mesia (vezi Fapte 17:1-9, pentru peripeţiile de la Tesalonic). În urma persecuţiei, Pavel a fost silit să plece mai în sud, la Berea (Fapte 17:10). Evreii din acest oraş erau mai receptivi decât coreligionarii lor nordici şi studiau zi de zi Tora şi Profeţii pentru a verifica acurateţea mesajului paulin.

Vezi, spre comparaţie, şi traducerile următoare din engleză:

(NRS) These Jews were more receptive than those in Thessalonica

(NET) These Jews were more open-minded than those in Thessalonica

(NEB) The Jews here were more liberal-minded than those at Thessalonica


Fapte 19:14 ne spune despre cei şapte fii ai lui Sceva care făceau pe exorciştii. Uimiţi de puterea deosebită a lui Pavel, recurg şi ei la o formulă despre care credeau că le va garanta succesul. Rezultatul este că sunt bătuţi şi învinşi de posedatul pe care încercaseră să-l elibereze. Un element din această relatare (“i-a biruit pe amândoi”, Fapte 19:16) intrigă. De ce au fost biruiţi “amândoi”, dacă tocmai ni s-a spus că erau 7 la număr?

Termenul amphoteroi (tradus de Cornilescu prin “amândoi”) a ajuns cu vremea să însemne şi “toţi”, nu doar “ambii” (sensul iniţial al cuvântului). Prin urmare, demonizatul i-a biruit “pe toţi (şapte)”.

Este interesant că acelaşi termen (de data asta la neutru – amphotera) apare şi în Fapte 23:8: “Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe cînd Fariseii le mărturisesc pe amîndouă” (i.e. le mărturisesc pe toate trei).

În rest, în toate celelalte versete unde mai apare, termenul amphoteroi are clar sensul de “ambii, amândoi”.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,725 other followers