Genesa



Lucrând recent un scurt fragment din Genesa, din narațiunea lui Iosif, îmi dau seama cât de importantă este consecvența în traducere.

De pildă, frații lui Iosif, strânși cu ușa, ajung să-și mărturisească ticăloșia.

Ei au zis atunci unul către altul: ,,Da; am fost vinovaţi faţă de fratele nostru; căci am văzut neliniştea (țarat) sufletului lui, cînd ne ruga, şi nu l-am ascultat! Pentru aceea vine peste noi necazul (țarah) acesta.”

Într-o traducere optimă, cei doi termeni scriși cu bold ar trebui să fie traduși la fel. Frații lui Iosif spun: „am văzut tulburarea sufletului lui Iosif și nu l-am ascultat. Din acest motiv a venit peste noi această tulburare!”. Justiția divină care îi urmărește pe fiii lui Iacov este pusă în evidență mult mai clar dacă folosim același termen în traducere. Cititorul simte mult mai puternic că „necazul” fraților lui Iosif este o consecință directă a „necazului” prin care a trecut Iosif, aruncat în groapă de frații săi.


Recent, la seminarul de ebraică, ne-am lovit de următoarea problemă: Cum traducem în mod satisfăcător secvența “hattanninim haggedolim” (lit. monștrii [marini] uriași)?

Poate în altă postare o să spun ce ar trebui înțeles prin termenul ebr. tanin. Să vedem deocamdată cum a fost tradusă în limba română expresia din Geneza. Mă interesează cu precădere acele ediții despre care știm că au la bază, direct sau indirect, textul ebraic.

τὰ κήτη τὰ μεγάλα (Septuginta)

cete grandia (Vulgata). Păstrat așa și în Nova Vulgata.

mari pești, ce se chiamă chitul (Palia de la Orăștie, 1581-1582). Foarte „explicativă” traducerea.

chituși mari (Vulgata de la Blaj, 1760).

ceții cei mari (Bibl.1865; Bibl.1874)

chiții cei mari (Bibl.1915; Bibl.Galaction 1938).

peștii cei mari (Cornil.1924). După „les grands poissons” din Segond. Soluția este adoptată și în ediția Trinitarian Bible Society.

peștii cei mari de mare (Cornil.1931). Ei, nah! De parcă am avea și peștii de uscat!

animalele cele mari din ape (Bibl.1936; Biblia 1968; Bibl.1988 etc.). Perifrază care arată că traducătorii n-au vrut nici „chiți”, nici „pești”.

monștrii marini uriași (TLN 2006)

monştrii marini NTR (2007)

balene mari (Fidela 2010). Dar balenele mici cum or fi arătând?

peștii cei mari (Biblia catolică 2013). Cu notă de subsol că e vorba de „monștri marini”.

Ideea de „pește” este în mod clar eronată. Iar „chiții” sună prea șoricește. Termenul „balene” trimite prea îngust la anumite creaturi.

Cred că „monstru marin” ar fi mai aproape de ceea ce avea în minte evreul antic care auzea textul Scripturii. Dar „monstru” nu dă prea bine stilistic.

„Balaur” îmi sună prea mitologizant.

Ar mai merita luat în calcul și „dihanie”, chiar dacă e cam vag.


Un coleg de VT mi-a atras recent atenţia asupra acestui verset: „Şi Sara a zis: «Dumnezeu m-a făcut de râs: oricine va auzi, va rîde de mine».” Din traducerea Cornilescu s-ar putea crede că pentru soţia lui Avraam naşterea şi alăptarea unui copil la bătrâneţe constituie ceva ridicol. Ceva de care să te jenezi. Aparent, Sara e cel puţin contrariată de faptul că Dumnezeu face haz pe seama ei. Săraca femeie, îţi vine să spui. A ajuns să fie subiect de glume la bătrâneţe

Şi totuşi, textul original se pretează la o altă interpretare. Retradus literal, textul ar suna astfel: „Sara a zis: Dumnezeu a creat [prilej de] râs. Oricine va auzi va râde (împreună cu mine)” [ebr., watomer Sarah ţehoq asah li Elohim. Kol-haşomea yiţhaq-li]. În acest caz, Sara nu este subiect de râs, ci are un motiv de bucurie, exprimată prin râs. Mai ales în contextul unei culturi semitice, dobândirea unui copil de către o femeie sterilă constituie un motiv de jubilaţie.

Interesant, traducerea în greacă a textului ebraic păstrează aceeaşi idee: „Şi a zis Sara: Domnul mi-a făcut [prilej de] râs. Cine va auzi se va bucura cu mine” (Eipen de Sarra: gelōta moi epoiēsen Kyrios. Hos gar an akousē sunhairetai moi).

Traducerea evreiască în engleză (Jewish Publication Society, 1985) spune acelaşi lucru: Sarah said, “God has brought me laughter; everyone who hears will laugh with me.”

Şi atunci, de unde la Cornilescu ideea că Dumnezeu o face de râs pe Sara? Probabil din versiunea franceză L. Segond: Et Sara dit: Dieu m-a fait un sujet de rire; quiconque l’apprendra rira de moi. În orice caz, în versiunea 1931, Cornilescu a reabilitat-o pe mama nonagenară: Şi Sara a zis: Dumnezeu m-a făcut să râd: oricine va auzi va râde cu mine.


Sunt în chinurile facerii: pregătesc un studiu din Genesa 6:8-22. Vers. 9 mă surprinde: “Iată care sunt urmaşii lui Noe. Noe era un om neprihănit şi fără pată între cei din vremea lui: Noe umbla cu Dumnezeu.”

Îmi spun: ceva e în neregulă cu textul ăsta. Îmi promite “urmaşi” şi îmi spune altceva. Ori traducătorul, ori autorul greşeşte prin lipsă de coerenţă. Ebraica mea ultramodestă îmi oferă posibilitatea să verific textul în original. Aflu că termenul toldot (feminin plural) poate însemna mai multe lucruri: (line de) descendenţi, generaţie, genealogie, origine, relatare, istorie.

Avem de-a face deci cu o scăpare a traducătorului. Textul din v. 9 ar fi trebuit să sune: Iată istoria lui Noe..

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,764 other followers