Traducerea Noului Testament



Prima parte AICI.

Parcurgând episodul ispitirii din Mat. 4:5, un cititor neavizat ar putea rămâne cu impresia că templul de la Ierusalim seamănă cu o moschee, de vreme ce Diavolul l-a dus pe Mântuitorul „pe un turn al templului”.[1] În acord cu KJB, cetatea la care face referire Mântuitorul în Mat. 5:14 nu mai este aşezată „pe un munte”, ci „pe un deal”. Pridvoarele scăldătorii Betezda au devenit „arcade” (στοὰς, Ioan 5:2), iar casa din pildă nu are temelia pe stâncă, ci este „fondată pe stâncă” (τεθεμελίωτο γὰρ ἐπὶ τὴν πέτραν, Mat. 7:25). Ori de câte ori călătoreşte pe mare, Isus nu se suie în corabie, ci „se îmbarcă” (ἐμβάντι, Mat 8:23), iar la finalul discursurilor sale oameni sunt nu „uimiţi”, ci „înmărmuriţi” (Mat. 7:28). Desigur, aceia dintre ei care nu cred vor fi „damnaţi” (κατακριθήσεται, Marcu 16:16), probabil fiindcă n-au fost „predestinaţi” pentru mântuire (Efes. 1:5, Rom. 8:30).

Nici epistolele nu sunt cruţate de acest „lifting facial”. În Epistola către Romani citim că Duhul ne ajută în „infirmităţile noastre” (ταῖς ἀσθενείαις, Rom 8:26) şi că stăpânirile despre care vorbeşte autorul sunt de fapt „principate” (ἀρχαὶ, Rom. 8:38). Apostolii nu sunt „ispravnici ai tainelor”, ci „administratori ai misterelor” (οἰκονόμους μυστηρίων, 1 Cor. 4:1). Sf. Pavel declară că nu „abuzează” de dreptul pe care îl are în raport cu Evanghelia (1 Cor. 9:18), dar le permite credincioşilor din Corint să aibă „erezii” între ei (αἱρέσεις, 1 Cor. 4:19), iar în argumentaţia sa despre înviere îl apostrofează astfel pe oponentul său imaginar: „Prostule! Ce semeni tu nu înviază dacă nu moare”.[2] În Biserică există nu „slujbe”, ci „servicii” (διακονιῶν, 1 Cor. 12:5). Credincioşii nu sunt „fiecare în parte mădulare ale lui Hristos” ci „membre în particular” (μέλη ἐκ μέρους, 1 Cor. 12:27), iar manifestarea Duhului nu aduce o învăţătură, ci „o doctrină” (διδαχὴν, 1 Cor. 14:26). Epistola lui Iacov îi îndeamnă pe credincioşi să nu fie doar „auditori” ai cuvântului, în vreme ce 1 Petru îi sfătuieşte să nu se teamă de „teroarea” celor răi.


[1] Termenul englezesc „pinnacle” (utilizat de Wycliffe, Tyndale şi ceilalţi traducători şi revizori ulteriori lor) provine în ultimă instanţă din Vulgata (pinnaculum), care traduce gr. πτερύγιον, diminutiv al lui πτέρυξ („aripă”). Cercetătorii nu sunt siguri cu privire la forma acestui element arhitectonic (cf. BDAG, s.v., şi TDNT, vol. 3, p. 236), dar, indiferent cum ar fi arătat, în mod sigur nu putea fi vorba de un turn.

[2] Apostrofarea de către Iacov (4:4) a destinatarilor săi se face tot în termeni „moderni”: „Voi adulteri şi adultere, nu ştiţi că prietenia lumii este duşmănie cu Dumnezeu?” Textul grec bizantin conţine atât femininul, cât şi masculinul: μοιχοὶ καὶ μοιχαλίδες, οὐκ οἴδατε ὅτι ἡ φιλία τοῦ κόσμου ἔχθρα τοῦ Θεοῦ ἐστιν;


Zilele astea lucrez intens la studiul pe care îl voi prezenta la colocviul de la Iaşi, studiu care analizează relaţia dintre „Fidela” şi KJB.

Am scris în numeroase rânduri despre Fidela, versiune ajunsă, iată, la a treia ediţie.

Studiul meu va fi destul de amplu, însă am ales să postez aici câteva fragmente privind registrul stilistic al acestei versiuni româneşti.

***

În această secţiune voi semnala atât neologismele care fac notă discordantă cu stilul bisericesc, cât şi calcurile frazeologice care ies din registrul limbii române literare. De pildă, în episodul Bunei Vestiri, arhanghelul Gabriel o numeşte pe fecioara Maria „privilegiată” (κεχαριτωμένη, Luca 1:28), iar două versete mai jos îi spune că a găsit nu „har”, ci „favoare” (Luca 1:30). În acelaşi context, insistenţa traducătorilor de a urma fidel textul englez[1] (marcat de redundanţă) se soldează cu formulări de un comic involuntar: „Vei rămâne însărcinată în pântecele tău” (συλλήψῃ ἐν γαστρί, Luca 1:31). În relatarea despre naştere din cealaltă evanghelie, citim că „o fecioară va fi însărcinată” (Mat. 1:23) şi că magii din Răsărit vin la pruncul Isus cu „tezaure” (θησαυροὺς, Mat 2:11).

Terminologia care trimite la statutul socio-profesional al personajelor din evanghelii a fost „adusă la zi”: ucenicii sunt acum „discipoli”, cărturarii au devenit „scribi”, aprodul s-a transformat în „executor” (ὑπηρέτης, Mat. 5:25), vameşul Matei nu stă la „vamă”, ci la „recepţia vămii” (τελώνιον, Mat. 9:9)[2], iar robii din Luca 19:15 nu fac „negoţ”, ci „comerţ”, drept care negustorul amator de perle nu poate fi decât „comerciant” (ἀνθρώπῳ ἐμπόρῳ, Mat. 13:45). Iosif din Arimateea nu mai este „sfetnic”, ci „consilier” (βουλευτής, Mc. 15:43), iar soborul însuşi a devenit, desigur, un „consiliu” (συνέδριον, Mat. 26:59). Cea mai radicală schimbare îl vizează pesemne pe „Ioan Botezătorul”, rebotezat el însuşi şi integrat în denominaţiunea traducătorilor români, cu numele de „Ioan Baptist”.

  (În mod cert va urma). :)


[1] KJB: „thou shalt conceive in thy womb”. Formularea provine de la Tyndale: „thou shalt conceave in thy wombe”.

[2] De notat că Zacheu, colegul său de breaslă, coboară nu dintr-un dud, ci dintr-un „sicomor”.


Din cauza călătoriilor din ultima vreme (şi a polemicilor nu puţine), am uitat să postez ultimul capitol al epistolei către Galateni, în traducerea lui Ştefănică Dragoş.

1. Fraţilor, dacă un om este surprins de vreo greşeală, voi, cei duhovniceşti, îndreptaţi-l într-un duh de blândeţe. Dar ai grijă să nu fii şi tu ispitit.

2. Purtaţi-vă unii altora poverile şi în acest fel veţi împlini Legea lui Hristos.

3. Căci dacă cineva consideră că este ceva, când de fapt nu-i nimic, se înşală.

4. Fiecare să-şi analizeze propria lucrare şi atunci va avea motiv de laudă doar în ce-l priveşte pe el, şi nu în ceea ce-l priveşte pe altul.

5. Fiindcă fiecare îşi va purta propria sarcină.

6. Cine primeşte învăţătură din Cuvânt , să facă parte din toate bunurile şi celui ce-l învaţă.

7. Nu vă înşelaţi! Dumnezeu nu se lasă sfidat. Ce seamănă omul, aceea va şi recolta.

8. Fiindcă cel care seamănă în firea lui pământească, va recolta din firea pământească putrezirea; dar cel care seamănă în Duhul, va recolta din Duhul viaţa veşnică.

9. Să nu descurajăm făcând binele, căci la vremea potrivită vom recolta, dacă nu cădem de oboseală.

10. Prin urmare, cât avem ocazia, să facem bine tuturor, şi îndeosebi celor din familia credinţei.

11. Vedeţi cu ce litere mari v-am scris, cu mâna mea!

12. Toţi cei ce vor să producă o impresie bună în privinţa exteriorului vă constrâng să vă circumcideţi, doar ca să nu fie persecutaţi pentru crucea lui Hristos.

13. Fiindcă nici ei, cei care sunt circumcişi, nu respectă Legea, ci vor să fiţi circumcişi ca să se mândrească cu trupul vostru.

14. Cât despre mine, nicidecum nu mă voi lăuda decât cu crucea Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume.

15. Fiindcă nici circumcizia, nici necircumcizia nu sunt nimic, ci creaţia nouă.

16. Pace şi milă să fie peste toţi cei ce vor trăi după acest principiu, şi peste Israelul lui Dumnezeu!

17. De acum încolo nimeni să nu-mi mai facă necazuri, căci eu port semnele lui Isus în trupul meu.

18. Harul Domnului nostru Isus Hristos să fie cu duhul vostru, fraţilor! Amin.


Am revenit de pe “plaiuri” vieneze la muncile obişnuite care premerg începutul de an universitar. În perioada următoare voi diminua prezenţa pe blog, “fiin’căci datoria cere”. Au mai rămas două capitole din Galateni, traducerea lui Dragoş Ştefănică.

Capitolul 5

1.      Hristos ne-a eliberat ca să fim liberi. Aşadar, rămâneţi fermi şi nu vă supuneţi iarăşi jugului sclaviei.

2. Iată, eu, Pavel, vă spun că, dacă veţi fi circumcişi, Hristos nu vă va folosi la nimic.

3. Şi din nou declar oricărui om care se lasă circumcis că este dator să împlinească întreaga Lege.

4. Voi, care vreţi să fiţi îndreptăţiţi prin Lege, v-aţi dezlipit de Hristos, aţi căzut din har.

5. Căci noi aşteptăm, prin Duhul, prin credinţă, nădejdea dreptăţii.

6. Întrucât în Hristos Isus, nici circumcizia, nici necircumcizia nu au vreo valoare, ci credinţa, care lucrează în dragoste.

7. Cândva alergaţi bine. Cine v-a împiedicat, ca să nu mai ascultaţi de adevăr?

8. Această influenţă nu este de la Cel ce vă cheamă.

9. Puţină drojdie face să dospească întregul aluat.

10. Eu sunt încrezător în Domnul, în ce vă priveşte, că nimic altceva nu aveţi în minte. Iar cel ce vă tulbură îşi va purta pedeapsa, oricine ar fi.

11. Şi eu, fraţilor, dacă încă proclam circumcizia, de ce mai sunt persecutat? În acest caz, pricina de poticnire a Evangheliei a fost anulată.

12. O, de s-ar mutila cei ce vă intrigă!

13. Căci voi, fraţilor, aţi fost chemaţi la libertate; numai nu găsiţi în libertate o oportunitate ca să trăiţi după firea pământească, ci, în dragoste, slujiţi-vă unii pe alţii.

14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur precept: „iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi!”

15. Dar dacă vă muşcaţi şi vă devoraţi unii pe alţii, luaţi seama ca nu cumva să vă distrugeţi reciproc.

16. Aşadar, vă spun: umblaţi călăuţiţi de Duhul şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

17. Căci firea pământească râvneşte împotriva Duhului, iar Duhul împotriva firii pământeşi. Aceştia se opun unul altuia, astfel încât să nu faceţi ceea ce voiţi.

18. Dacă sunteţi conduşi de Duhul, nu sunteţi sub Lege.

19. Faptele firii pământeşti sunt cunoscute: desfrâul, necurăţia, trivialitatea,

20. idolatria, vrăjitoria, duşmăniile, cearta, gelozia, mâniile, ambiţiile egoiste, discordiile, facţiunile,

21. invidiile, beţiile, îmbuibările şi altele asemănătoare acestora. Cu privire la ele vă previn, după cum am mai făcut-o, că cei ce fac lucruri ca acestea nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

22. Rodul Duhului, însă, este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credincioşia,

23. blândeţea, autocontrolul. Împotriva unor astfel de lucruri nu este Lege.

24. Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.

25. Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul,

26. Să nu devenim îngâmfaţi, provocându-ne şi invidiindu-ne unii pe alţii.


Capitolul 4 

1. Eu spun că, atât timp cât moştenitorul este minor, nu diferă cu nimic de un sclav, cu toate că este stăpân peste toate.

2. Ci el este sub autoritatea tutorilor şi a administratorilor până la timpul stabilit de tatăl său.

3. Tot astfel şi noi, când eram „minori”, eram sub sclavia principiilor lumii.

4. Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege,

5. ca să răscumpere pe cei aflaţi sub Lege, ca să primim adopţia.

6. Şi pentru că sunteţi fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul Fiului Său, care strigă „Ava, tată!”

7. Aşadar nu mai eşti sclav, ci fiu. Şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor prin Dumnezeu.

            8. Altădată, când nu-L cunoşteaţi pe Dumnezeu, eraţi sclavi celor ce, prin natura lor, nu sunt zei.

9. Dar acum, după ce L-aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă întoarceţi la acele principii slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou?

10. Voi ţineţi zile, luni, vremi şi ani.

11. Mă tem să nu mă fi străduit pentru voi în van.

12. Fraţilor, vă rog să fiţi ca mine, căci şi eu sunt ca voi; nu mi-aţi greşit cu nimic. 13. Ci voi ştiţi că în neputinţa trupului v-am vestit Evanghelia prima dată.

14. Şi n-aţi tratat cu dispreţ, nici dezgust, ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, ci m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Isus.

15. Aşadar, unde este fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost posibil, v-aţi fi scos şi ochii şi mi i-aţi fi dat.

16. Am devenit vrăjmaşul vostru spunându-vă adevărul?

17. Ei arată râvnă faţă de voi nu pentru un scop bun, ci vor să vă înstrăineze de noi, ca să arătaţi râvnă pentru ei.

18. Este bine să arătaţi totdeauna râvnă pentru ceea ce este bun, şi nu doar când sunt eu prezent la voi.

19. Copiii mei, din pricina cărora sufăr iarăşi durerile naşterii până va lua Hristos chip în voi!

20. Cum aş dori să fiu acum la voi şi să-mi schimb tonul, căci sunt descumpănit cu privire la voi.

21. Spuneţi-mi, voi care vreţi să fiţi sub Lege, nu ascultaţi voi Legea?

22. Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul dintr-o femeie sclavă şi unul dintr-o femeie liberă.

23. Dar cel din femeia sclavă s-a născut în chip firesc, pe când cel din femeia liberă, prin promisiune.

24. Aceste lucruri trebuie înţelese alegoric: căci aceste două femei reprezintă două legăminte: unul de pe muntele Sinai care naşte pentru sclavie, şi care este Agar,

25. căci Agar este muntele Sinai din Arabia, şi corespunde Ierusalimului actual, care este sclav împreună cu copiii lui.

26. Dar Ierusalimul de sus este liber, şi el este mama noastră.

27. Căci este scris: „Bucură-te, stearpo, care nu poţi naşte; izbucneşte de bucurie şi strigă, tu, care nu suferi durerile naşterii! Căci copiii femeii părăsite vor fi mai mulţi decât copiii celei care are soţ”.

28. Prin urmare, voi, fraţilor, sunteţi copii ai promisiunii, asemenea lui Isaac.

29. Şi după cum s-a întamplat atunci, că cel ce s-a născut în chip firesc l-a persecutat pe cel născut prin Duhul, la fel se întâmplă şi acum.

30. Dar ce spune Scriptura? „Alungă-i, pe sclavă şi pe fiul ei, căci fiul sclavei nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere.”

31. De aceea, fraţilor, noi nu suntem copiii sclavei, ci ai femeii libere.


Să trecem la Galateni 3.

Remarc traducerea lui ἐβάσκανεν, ebaskanen prin “a deocheat”. Verbul înseamnă “a face o vrajă”, “a deochea”. Mai adecvaţi ar fi fost “a fermeca” sau “a vrăji”, dacă sensul lor nu s-ar fi lărgit de o manieră care face textul ambiguu. “A fermeca” are astăzi şi conotaţie pozitivă (“Cântecul lui m-a fermecat”). Iar “a vrăji” e folosit astăzi în limbajul colocvial.

1. O, galateni nechibziuţi, cine v-a deocheat pe voi, sub ochii cărora Isus Hristos a fost zugrăvit ca răstignit?

2. Numai aceasta vreau să aflu de la voi: prin faptele Legii aţi primit Duhul, sau prin auzirea credinţei?

3. Atât de nechibziuţi sunteţi? După ce aţi început prin Duhul, vreţi să sfârşiţi acum prin firea pământească?

4. Aţi suferit atât de mult în van? Dacă într-adevăr, a fost în van.

5. Aşadar, Cel ce vă dă Duhul şi Care face miracole printre voi, le face prin faptele Legii, sau prin auzirea credinţei?

6. După cum Avraam „a crezut pe Dumnezeu şi aceasta i-a fost considerată dreptate”,

7. înţelegeţi, deci, că fii ai lui Avraam sunt cei ce au credinţă.

8. Scriptura, prevăzând că Dumnezeu îi îndreptăţeşte pe păgâni prin credinţă, a binevestit mai înainte lui Avraam: „Toate naţiunile vor fi binecuvântate în tine”.

9. Prin urmare, cei ce au credinţă sunt binecuvântaţi împreună cu Avraam cel credincios. 10. Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii sunt sub blestem, fiindcă este scris: „Blestemat este oricine nu perseverează în toate cele scrise în cartea Legii, ca să le împlinească!”

11. Că nimeni nu este îndreptăţit prin Lege înaintea lui Dumnezeu este limpede, fiindcă „Cel drept va trăi prin credinţă”.

12. Dar Legea nu se bazează pe credinţă; dimpotrivă: „Cel ce face aceste lucruri va trăi prin ele”.

13. Hristos ne-a răscumpărat de sub blestemul Legii făcându-Se blestem pentru noi, căci este scris: „Blestemat este oricine este spânzurat pe lemn”,

14. pentru ca binecuvântarea lui Avraam să vină peste păgâni, în Hristos Isus, astfel încât să primim, prin credinţă, făgăduinţa Duhului.

15. Fraţilor, vorbesc în felul oamenilor: nimeni nu anulează sau adaugă ceva la testamentul valid al unui om.

16. Astfel,  promisiunile i-au fost făcute lui Avraam şi seminţei lui. Nu spune „şi seminţelor”, ca şi cum ar fi vorba de mai multe, ci ca şi cum ar fi vorba de una: „şi seminţei tale”, care este Hristos.

17. Ceea ce vreau să spun este aceasta: Legea, care a venit 430 de ani mai târziu, nu poate anula legământul validat mai înainte de Dumnezeu, astfel încât să desfiinţeze promisiunea. 18. Căci dacă moştenirea ar veni din Lege, atunci nu mai vine din promisiune; dar Dumnezeu prin promisiune i-a dat-o lui Avraam.

19. Atunci care este scopul Legii? Ea a fost adăugată din cauza încălcărilor Legii, până când avea să vină Sămânţa, Căreia îi fusese făcută promisiunea; şi a fost rânduită prin îngeri, printr-un mediator.

20. Mediatorul, însă, nu reprezintă o singură parte, pe când Dumnezeu este Unul.

21. Este atunci Legea împotriva promisiunilor lui Dumnezeu? Nicidecum! Căci dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viaţă, într-adevăr dreptatea ar fi venit din Lege.

22. Dar Scriptura a închis totul sub păcat, astfel încât promisiunea să fie dată, prin credinţa în Isus Hristos, celor ce cred.

23. Înainte de venirea credinţei, eram sub paza Legii, închişi în vederea credinţei care trebuia să fie revelată.

24. Aşadar, Legea ne-a fost un pedagog înspre Hristos, ca să fim îndreptăţiţi prin credinţă.

25. După ce a venit credinţa, nu mai suntem sub autoritatea pedagogului.

26. Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Isus.

27. Toţi câţi v-aţi botezat în Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos.

28. Nu mai este nici iudeu, nici grec, nu mai este nici sclav nici om liber, nu mai este nici bărbat, nici femeie, căci voi toţi sunteţi una în Hristos Isus.

29. Şi dacă sunteţi  ai lui Hristos, sunteţi sămânţa lui Avraam, moştenitori conform promisiunii.


Mai jos puteţi citi cap. 2 din Galateni, într-o traducere nouă, destul de “neologizantă”.

Capitolul 2

1. După paisprezece ani, m-am suit iarăşi la Ierusalim cu Barnaba, luându-l şi pe Tit.

2. M-am suit în urma unei descoperiri şi am prezentat Evanghelia pe care o proclam printre păgâni, însă în particular, celor cu vază, ca nu cumva să alerg sau să fi alergat în van.

3. Dar nici Tit, care era cu mine, deşi grec, n-a fost silit să se circumcidă.

4. Din cauza fraţilor falşi furişaţi, care s-au infiltrat printre noi ca să spioneze libertatea noastră, pe care o avem în Hristos Isus, ca să ne subjuge,

5. nu ne-am potrivit nicio clipă lor, ca să ne supunem, pentru ca adevărul Evangheliei să rămână cu voi.

6. Dar cei consideraţi importanţi – orice ar fi fost, mi-e indiferent – Dumnezeu nu este părtinitor – deci cei cu vază nu mi-au adăugat nimic.

7. Dimpotrivă, văzând că mie mi se încredinţase Evangehlia pentru cei necircumcişi, după cum lui Petru i se încredinţase pentru cei circumcişi –

8. pentru că Cel Care-l împuternicise pe Petru ca apostol către circumcişi, m-a împuternicit şi pe mine ca apostol către păgâni –

9. şi cunoscând harul care îmi fusese dat, Iacov şi Chifa şi Ioan, cei care sunt consideraţi stâlpi, ne-au întins, mie şi lui Barnaba, mâna dreaptă în semn de părtăşie, pentru ca noi să mergem la păgâni, iar ei la cei circumcişi.

10. Au cerut doar să ne amintim de săraci, ceea ce, de altfel, m-am străduit să fac.

11. Dar când a venit Chifa în Antiohia, l-am înfruntat făţiş, căci era de condamnat:

12. înainte de a veni unii de la Iacov, mânca împreună cu păgânii, dar când au venit ei, s-a retras şi s-a separat, temându-se de cei circumcişi.

13. Ceilalţi iudei l-au urmat în ipocrizie, astfel încât până şi Barnaba s-a lăsat prins în ipocrizia lor.

14. Dar când am văzut că nu umblă drept după adevărul Evangheliei, i-am spus lui Chifa înaintea tuturor: „Dacă tu, care eşti iudeu, trăieşti ca un păgân, nu ca un iudeu, cum constrângi pe păgâni să trăiască în felul iudeilor?”

15. Noi suntem iudei prin naştere, şi nu păcătoşi dintre păgâni.

16. Dar ştiind că omul nu este îndreptăţit prin faptele Legii, ci prin credinţa în Hristos, şi noi am crezut în Hristos Isus, ca să fim îndreptăţiţi prin credinţa în Hristos, şi nu prin faptele Legii; căci prin faptele Legii nu va fi îndreptăţit nimeni.

17. Însă dacă, în timp ce căutăm să fim îndreptăţiţi în Hristos, suntem noi înşine găsiţi păcătoşi, înseamnă oare că Hristos este un slujitor al păcatului? Nicidecum!

18. Căci dacă iarăşi zidesc ceea ce am dărâmat, mă arăt călcător de Lege.

19. Căci eu, prin Lege, am murit faţă de Lege, ca să trăiesc pentru Dumnezeu. Am fost răstignit împreună cu Hristos,

20. şi nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine; iar viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine.

21. Eu nu zădărnicesc harul lui Dumnezeu; căci dacă dreptatea se obţine prin Lege, atunci Hristos a murit în van.

Pagina următoare »

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,896 other followers