E gata şi capitolul 10, din care postez prima jumătate.

Textul e provizoriu, în senul că voi mai şlefui câte ceva pe ici pe colo, de îndată ce necruţătorul meu coleg de birou, Dragoş Ştefănică, va avea timp să intre la plivit. :)

Capitolul 10

1 Legea are umbra bunurilor viitoare, nu însăşi forma lucrurilor, şi nu poate, prin aceleaşi jertfe aduse mereu, an de an, să desăvârşească pe cei care se apropie [de Dumnezeu].

2 Altminteri, oare nu ar fi încetat să fie aduse, dacă închinătorii, odată curăţiţi, n-ar mai fi avut conştiinţa păcatelor?

3 Dar prin ele se face amintirea păcatelor în fiecare an,

4 fiindcă este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să îndepărteze păcatele.

5 De aceea, când vine în lume [Hristos] zice: „Jertfă şi ofrandă n-ai voit, ci mi-ai pregătit un trup.

6 Arderi-de-tot  şi [jertfe] pentru păcat nu Ţi-au fost pe plac.

7 Atunci am zis: «Iată-Mă – în sulul cărţii este scris despre Mine – vin să fac voia Ta, Dumnezeule»

8 După ce a spus mai înainte că „Jertfe şi ofrande şi arderi-de-tot şi jertfe de păcat n-ai voit şi nu Ţi-au fost pe plac” – [jertfe] aduse după lege –

9 a zis apoi: „Iată-Mă, vin să fac voia ta, Dumnezeule”. Anulează prima [rânduială], ca să o instituie pe a doua.

10 Prin voia Lui suntem sfinţiţi, prin ofranda trupului lui Isus Hristos, odată pentru totdeauna.

11 În vreme ce orice preot slujeşte în fiecare zi şi aduce în mod repetat aceleaşi jertfe care niciodată nu pot să înlăture păcatele,

12 El, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, de-a pururi, s-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu,

13 aşteptând de acum înainte ca vrăjmaşii Lui să fie făcuţi scăunel sub picioarele Lui.

14 Printr-o [singură] ofrandă a desăvârşit de-a pururi pe cei sfinţiţi.

15 Despre aceasta ne dă mărturie şi Duhul Sfânt; Căci după ce spune,

16 „Acesta este legământul pe care îl voi încheia cu ei, după zilele acelea, zice Domnul; voi pune legile Mele în inimile lor şi le voi scrie în cugetele lor”,

17 [adaugă:] „De păcatele lor şi de fărădelegile lor nu-mi voi mai aduce aminte.”

18 Unde are loc iertarea acestora, nu mai este nevoie de ofrandă pentru păcate.

19 Fraţilor, având deci îndrăzneală pentru a intra în sanctuar prin sângele lui Isus,

20 pe calea nouă şi vie pe care a ne-a deschis-o, prin perdeaua [interioară], adică prin trupul Lui,

21 şi un preot important peste casa lui Dumnezeu,

22 să ne apropiem cu o inimă sinceră, cu siguranţa credinţei, cu inimile curăţite de o conştiinţă rea şi cu trupurile spălate cu apă curată.

(Va urma)