Mulţumesc tuturor celor ce au răspuns apelului meu în legătură cu Povestirile lui Chaucer. Le răsplătesc eforturile cu nişte fragmente din Prolog. Unul despre maica-stareţă şi unul despre diacul din Oxford. (Some things never change) :)

La final puteţi citi (sau măcar încerca să citiţi) fragmentul despre stareţă în engleza lui Chaucer. :)

Şi-apoi o maică STAREŢĂ era.
Sfios zâmbea ea pururi, cu sfinţie,
Şi nu jura decât pe Sânt Elie;
Cânta la slujbe dumneaei – minune…
Cucernic ce ştia pe nas să-ngâne
Măicuţa Eglantina. Şi-apoi încă,
Grăia simandicos pre limba frâncă,
Cum o-nvăţau la Stratford cu dichis
Căci nu ştia frânceasca din Paris.
La mese-avea aleasă-apucătură:
N-ar fi scăpat un dumicat din gură
Şi nu-ntingea adânc cu deştu-n zeamă;
Iar când ducea sub nas, băga de seamă
Un strop să nu cumva pe piept să-i pice.
Purtare-aleasă o făcea ferice.
Pe buze se ştergea aşa de tare
De nu lăsa nici umbră de unsoare
În băutură din potir, când bea;
Şi gingaş din bucate ciugulea.
Alene cunoştea să se compoarte,
Cu farmec mult şi cu mişcări învoalte.
Se străduia măicuţa să „imite”
De pe la curte feţele cinstite
Ca toţi să-i dovedească plecăciune.
De fire ei vorbind, putem a spune
Că mult era miloasă dumneaei:
Să fi văzut un şoarec mort, alei!
Sau sângerat în cursă, păi bocea…
Şi-avea căţei o droaie de-i hrănea
Cu lapte şi colac şi cu pârjoală,
Cum mai plângea dacă-i murea de boală
Vreun dolofan, sau de-l croiai cu-o joardă…
Atât era la inimă de caldă.

Şi un DIAC DIN OXFORD am zărit,
În logică de fraged pedepsit.
Ca grebla era gloaba lui de cal,
Ci supt era la chip şi supt la burtă.
Rărită rău era jiletca-i scurtă,
Căci de-ale lumii nu voia să ştie
Şi nu-i luase încă parohie.
La căpătâi mult îi erau mai drage
Din piele neagră-au roşie hârţoage
De Aristot şi-a sa filosofie
Decât scumpeturi, scripcă sau cinghie.
Măcar că filosof era, de viţă,
Nu-i zornăiau mulţi galbeni în lăcriţă;
Iar de-i făceau de bani prieteni parte,
Îi da pe cărţi să ca să-nveţe carte
Şi se ruga să-i apere de boli
Pe cei ce-l ajutau să stea prin şcoli.
Era-nsetat de slovă, şi mintos:
N-ar fi zvârlit o vorbă de prisos
Ci îşi rostea cuvântul cu măsură,
Pe scurt, dar greu de tâlc şi-nvăţătură
Şi de virtutea cea moralicească:
Şi foarte-i mai plăcea să dăscălească.

Portretul stareţei în engleza lui Chaucer
(de pe vremea când la noi abia se întemeiaseră Ţările Române)

Ther was also a Nonne, a Prioresse,
That of hir smylyng was ful symple and coy;
Hire gretteste ooth was but by Seinte Loy;
And she was cleped madame Eglentyne.
Ful weel she soong the service dyvyne,
Entuned in hir nose ful semely,
And Frenssh she spak ful faire and fetisly,
After the scole of Stratford atte Bowe,
For Frenssh of Parys was to hire unknowe.
At mete wel ytaught was she with alle:
She leet no morsel from hir lippes falle,
Ne wette hir fyngres in hir sauce depe;
Wel koude she carie a morsel and wel kepe
That no drope ne fille upon hire brest.
In curteisie was set ful muchel hir lest.
Hir over-lippe wyped she so clene
That in hir coppe ther was no ferthyng sene
Of grece, whan she dronken hadde hir draughte.
Ful semely after hir mete she raughte.
And sikerly she was of greet desport,
And ful plesaunt, and amyable of port,
And peyned hire to countrefete cheere
Of court, and to been estatlich of manere,
And to ben holden digne of reverence.
But, for to speken of hire conscience,
She was so charitable and so pitous
She wolde wepe, if that she saugh a mous
Kaught in a trappe, if it were deed or bledde.
Of smale houndes hadde she that she fedde
With rosted flessh, or milk and wastel-breed.
But soore wepte she if oon of hem were deed,
Or if men smoot it with a yerde smerte;
And al was conscience and tendre herte.


chaucer1De-o vreme încerc să fac rost de Povestirile din Canterbury, în traducerea lui D. Duţescu, apărută iniţial în 1964 la Editura pentru Literatura Universală şi republicată după Revoluţie la Polirom, în 2 volume (1998).

Din păcate, „Povestirile” nu sunt de găsit în anticariatele online (sau nu mă pricep eu să le caut). Ce se poate cumpăra e o versiune în proză, care doar prezintă firul narativ. Dar pe mine nu „Repovestirile din Canterbury” pentru copii mă interesează, ci traducerea făcută de Duţescu (pe care am găsit-o foarte reuşită, atât cât am putut să citesc cândva din ea la Biblioteca Central-Universitară din Bucureşti).

Întrebare de final (cu care ar fi trebuit să încep): ştiţi pe cineva care e dispus să se despartă de Povestirile din Canterbury, contra cost? :)

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 1,731 other followers