Simpozionul de la Iași dedicat tradiției biblice românești a ajuns la ediția a VI-a.

Postez pe blog doar o „telegramă”. Datele complete privitoare la eveniment (termene de înscriere, condiții de participare, taxă etc.) le găsiți AICI.

Felicitări organizatorilor pentru consecvență și dăruire. Orice eveniment de felul acesta consumă energii importante și se face cu sacrificii mari. Faptul că am ajuns să vorbim deja despre a șasea ediție, într-o Românie caracterizată de improvizații care durează trei zile, este o dovadă cu privire la seriozitatea și profesionalismul celor care planifică și pun în act acest simpozion.

Sper să-mi pot aduna energiile pentru a putea participa la eveniment.

***

Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi

Centrul de Studii Biblico-Filologice «Monumenta linguae Dacoromanorum»

Asociaţia de Filologie şi Hermeneutică Biblică din România

organizează

SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL «EXPLORĂRI ÎN TRADIŢIA BIBLICĂ ROMÂNEASCĂ

ŞI EUROPEANĂ»

Ediţia a VI-a

Iaşi, 27-29 octombrie 2016


Am scris cândva o scurtă postare despre influențele septuagintale în Biblia Cornilescu (AICI). Am crezut că a fost vorba de ceva accidental, dar astăzi am avut o nouă revelație.

Se pare că Dumitru Cornilescu a folosit Biblia sinodală (1914) sau o versiune anterioară, căci altfel nu putem explica prezența în traducerea lui a unor „influențe septuagintale.

Avem un exemplu clar în Exod 29:6, unde textul ebraic folosește substantivul nezer haqqodeș („coroana sfințeniei”). E vorba de un accesoriu din „recuzita” marelui preot.

În Segond, termenul este tradus prin diadème de sainteté.

Când am dat astăzi cu ochii în Cornilescu de „tabla sfințeniei”, mi-am spus: „O fi greșit traducătorul. O scăpare. Se întâmplă. Cine n-a tradus să nu judece prea aspru”.

Dar când mă uit în Septuaginta, mă lămuresc de unde a apărut „tabla”. Nu e o greșeală în sensul că traducătorul român s-a uitat în ebraică și a tradus greșit ce a găsit acolo.

Cornilescu a avut sub ochi și o versiune română (probabil Biblia 1914) pe care a folosit-o uneori ca text de bază.

petalon

Găsim în Biblia 1914 aceeași expresie ca în Cornilescu. „Tabla sfințeniei” are în spate gr. τὸ πέταλον τὸ ἁγίασμα. Nu e o traducere fidelă, dar originea e în greacă.

Ar fi interesant de aflat ce alte versete au fost influențate de versiunile ortodoxe. Suntem atât de obișnuiți să spunem „versiunea lui Cornilescu se bazează pe ediții protestante”, încât nici nu ne putem închipui că Biblia lui conține și filoane răsăritene. Dar, în definitiv, n-ar trebui să ne mirăm prea tare dacă ținem cont că, până la convertirea lui, Cornilescu trebuie să fi folosit Biblia 1914, care i-a format în bună măsură limbajul biblic-teologic.


Am spus-o în repetate rânduri: Barnevernet-ul norvegian este un sistem inuman, un behemoth care calcă în picioare legături afective, familii, vieți.

O anchetă BBC îmi întărește această impresie și scoate la iveală noi realități-horror. Remarcabil este că între criticii duri ai sistemului Barnevernet există și membri proeminenți ai societății norvegiene.

Precum se vede, cazul familiei Bodnariu ocupă un loc important în materialul făcut de reporterul britanic.

Mai jos un fragment din reportajul BBC. Tot textul AICI.

Documentarul video este și el disponibil online.

***

Once a pillar of the establishment – he was personally appointed to his job by the King of Norway – Yngve is now a bitter critic of his country’s child welfare policy.

„I grew up believing that Norway was the best system in the world, best for children, the UN are saying this all the time, and then I discovered that this cannot be the case,” he says.

„At first I thought that this case that we had experienced must be one in a million. There just can’t be more madness than this. And when I showed my face on TV in connection with this, a lot of people have contacted me, and they have showed me other stories that are even worse than the one that I have experienced.

„I am a senior civil servant, and I should really be a defender of Norway, and normally I am, but here it is something extremely wrong.”


Cine a ținut în mână un NT grec știe că este, într-un fel sau altul, un discipol al lui Erasmus. Să nu uităm că acum 500 de ani celebrul cărturar a dat la tipar prima ediție a NT grec.

Mai jos două fotografii care ne dau o idee despre cum arăta NT din 1516. (Sursă: e-rara.ch)

Larry Hurtado's Blog

March 1st, 2016 marked the 500th anniversary of the first publication of a printed Greek New Testament edited by Desiderius Erasmus (born 1466), the work published in Basle, Switzerland.  Erasmus is widely cited as one of the greatest scholars of his time.  For an ad hoc photo of a copy of this edition click here.

Erasmus prepared his edition mainly from two rather late Greek manuscripts (14th-15th century), one of the Gospels and another of the Acts and Epistles, which are preserved in the University library in Basle.  For the book of Revelation, Erasmus had to hand only one manuscript, which was missing its final leaf containing the last six verses.  So, he retro-translated these verses from the Latin Vulgate!

Thereafter, Erasmus prepared five successive editions of the work, each with improvements, and each a Greek-Latin edition (1519, 1522, 1527, 1535).  The 1519 edition served as the basis for Martin Luther’s…

View original post 175 more words


Reiau aici un material care a fost publicat în ultimul număr al revistei Cuvântul Adevărului.

În 1924, anul tipăririi versiunii Cornilescu (ediția a doua) folosite în prezent de către credincioșii evanghelici, la sediul Societății Biblice Britanice soseau scrisori din partea unor slujitori bisericești care susțineau că textul întregii Biblii trebuie supus unui proces minuțios de revizuire. John Howard Adeney, pastorul Bisericii Anglicane din București (pe care avea să o frecventeze și Richard Wurmbrand, după convertire) făcea la vremea respectivă o declarație care s-a dovedit profetică: „Suntem expuși multor critici din partea cunoscătorilor și vom fi expuși tot mai mult în viitor, când vor fi mai mulți oameni care cunosc originalele”.[1]

Ideea revizuirii traducerii Cornilescu a fost relansată la sfârșitul anilor ‘20, însă n-a mai ajuns să fie pusă în practică, din câteva motive: traducătorul s-a îmbolnăvit grav în 1930, capacitatea sa de muncă fiind sever afectată; veteranii Societății Biblice Britanice care îl cunoscuseră pe Cornilescu s-au pensionat; criza economico-financiară care a afectat întreaga lume a dus la o rearanjare drastică a priorităților SBB. Tăvălugul celor patru decenii de comunism a îngropat ideea revizuirii, condamnând România la izolare inclusiv din perspectiva acestui proiect, rămas în suspensie în perioada interbelică. A fost nevoie să treacă un sfert de secol după căderea comunismului pentru ca spațiul confesional evanghelic să fie receptiv la ideea revizuirii profunde a versiunii care ne-a format în mod decisiv limbajul teologic.

Anul trecut, Societatea Biblică Britanică, prin Societatea Biblică Interconfesională, a ajuns la concluzia că a sosit vremea primenirii textului ieșit de sub condeiul lui Dumitru Cornilescu. Proiectul revizuirii, menit să se desfășoare pe durata a trei ani (15 iunie 2015 – 15 iunie 2018), este unic în istoria spațiului evanghelic românesc, fiindcă reunește specialiști din principalele confesiuni neoprotestante: adventiști, baptiști și penticostali. Lista revizorilor desemnați de către cultele neoprotestante este următoarea: din partea Bisericii Adventiste: Florin Lăiu, Laurențiu Ionescu, Laurențiu Moț; din partea Bisericii Baptiste: Silviu Tatu și Gelu Păcurariu; din partea Bisericii Penticostale: Emanuel Conțac, Ciprian Terinte, Dragoș Ștefănică. Proiectul beneficiază de consultanța lui Lénart de Regt, specialist din partea Societăților Biblice Unite. Pentru problemele de stilistică, echipa de revizori primește un ajutor important de la Cristian Sava (Institutul de Lingvistică al Academiei Române).

Textul noii versiuni va fi discutat și în cadrul Comitetului Traducerii, care are următoarea componență: Cornel Boingeanu (Cultul Baptist), Ioan Brie (Cultul Penticostal), Iacob Pop (Cultul Adventist), Ieremia Rusu (Cultul Creștin după Evanghelie).

În cele aproape zece luni care s-au scurs de la începerea proiectului, echipa de revizori a reușit să parcurgă următoarele cărți biblice: Geneza, Exod, Levitic, Numeri, Deuteronom, Marcu, Ioan, Romani. Ultimele două au ajuns și pe masa de discuții a comitetului pastoral, urmând să fie publicate (alături de Geneza) în ediție-pilot, cel mai probabil în toamna acestui an.

Justificarea detaliată (fie din perspectivă biblico-teologică, fie doar sub raport filologic) a tuturor schimbărilor din textul românesc al Epistolei către Romani este imposibil de realizat într-un material de scurtă întindere. Câteva precizări se impun, totuși, cu privire la cea mai importantă schimbare: traducerea termenului grec dikaiosýnē prin „dreptate” (sau „îndreptățire”), nu „neprihănire”, ca în ediția Cornilescu 1924. Termenul românesc „neprihănire” nu traduce în mod adecvat grecescul dikaiosýnē din mai multe motive, pe care le rezum în continuare.

„Neprihănire” este un concept care se definește prin negare: „ne-prihănire” înseamnă „stare a celui care este fără prihană”, „absența prihanei”, „absența vinovăției”. Or, „dreptate” reprezintă un concept pozitiv și trebuie redat în limba română printr-un termen echivalent.

Ebraicul țedaqáh și corespondentul său grec (dikaiosýnē) sunt termeni cu o bogată încărcătură teologică, ei denumind nu o realitate abstractă („dreptate” ca noțiune din sfera juridicului), ci o trăsătură a omului în raport cu Dumnezeu sau cu semenii săi. De pildă, în Deuteronom 9:5, Israelul este avertizat că intră în stăpânirea țării promise nu pentru că ar fi dat dovadă de țedaqáh (purtare dreaptă în relația cu Dumnezeu; „bunătate”, în Cornilescu 1924), ci pentru că locuitorii țării se comportă în mod nelegiuit și trebuie izgoniți. Tot în cartea Deuteronom (24:13) întâlnim un exemplu de „dreptate relațională”: a returna unui sărac, la apusul soarelui, haina luată zălog, este în ochii lui Dumnezeu un act de „dreptate” („lucru bun” în Cornilescu 1924). Aici țedaqáh nu are conotații judiciare, fiindcă se suprapune într-o oarecare măsură peste conceptul de „milă” (eleēmosýnē, „milostenie”, cum citim în Septuaginta, traducerea greacă a VT).

Dar, se vor întreba unii cititori, de ce să nu păstrăm echivalentul „lucru bun” (ca în Cornilescu 1924), dacă tot nu avem în vedere „dreptatea de la tribunal”? Un posibil răspuns ar fi următorul: termenul „dreptate” este mai potrivit în traducere fiindcă presupune o dimensiune relațională implicită, care nu se regăsește în sintagma „lucru bun”. Robinson Crusoe, dacă ar fi locuit în singurătate, vreme de douăzeci și opt de ani, pe insula sa, ar fi putut face o sumedenie de „lucruri bune”, dar nu ar fi putut să dea dovadă de țedaqáh decât în relația cu un semen al său. În cazul versetului din Deuteronom 24:13, Dumnezeu dorește „îndreptarea” unui dezechilibru social: cel existent între creditor și datornicul care, lipsit de haina devenită gaj, ar fi expus la frigul pătrunzător al nopții.

În plus, există numeroase contexte biblice în care termenul țedaqáh are valențe judiciare, adică face referire la situații în care trebuie să se facă dreptate „de tribunal”. Despre David Scriptura afirmă că a fost rege peste Israel și că a făcut judecată și dreptate (țedaqáh) întregului popor (2 Sam. 8:15). Acest context, de ordin „judecătoresc”, este important și pentru interpretarea argumentației din primele capitole ale Epistolei către Romani, care Îl prezintă pe Dumnezeu în ipostaza de judecător al omenirii. Limbajul folosit de Apostol evocă, pe de o parte, universul biblic veterotestamentar, și, pe de altă parte, sfera proceselor din lumea greco-romană. Dar Vestea Bună adusă de Apostol este că dreptatea lui Dumnezeu nu este eminamente aristoteliană, în sensul că Acesta s-ar rezuma să împartă sentințe juste, dând fiecăruia după meritele sale. Dreptatea lui Dumnezeu nu este Iustitia romană legată la ochi, având într-o mână balanța care cântărește în mod infailibil vinovăția omenească, iar în cealaltă — sabia necruțătoare care va pune în aplicare hotărârea judecătorească. Dreptatea lui Dumnezeu presupune în primul rând credincioșia față de legământul făcut cu Avraam, consecvența cu Sine și cu făgăduința făcută. Dreptatea lui Dumnezeu înseamnă „îndreptățirea” (achitarea) păcătosului prin răscumpărarea adusă de Hristos. Numai apoi, în subsidiar, dreptatea lui Dumnezeu se manifestă ca pedeapsă. Aceasta este și ordinea în care se succedă cele două noțiuni (mai întâi „dreptate”, apoi „mânie”) în Romani 1:17-18.

În lumina considerațiilor sumare prezentate mai sus, membrii comitetului de revizuire au adoptat termenul „dreptate” ca echivalent al termenului dikaiosýnē, exprimându-și speranța că cititorii evanghelici vor interpreta conform sensul său biblic, nu potrivit definiției din DEX („s. f. Principiu moral și juridic care cere să se dea fiecăruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile”). De altfel, utilitatea acestui instrument în munca de analiză a noțiunilor biblice este limitată. (Să nu uităm că DEX-ul, pe care unii slujitori ai Cuvântului îl citează cu o evlavie nejustificată, a definit până de curând termenul „penticostal” astfel: „adept al unei secte creștine care a apărut inițial în SUA și s-a răspândit și în Europa”).

[1] Pentru detalii, vezi E. Conțac, Cornilescu. Din culisele publicării celei mai citite traduceri a Sfintei Scripturi, Cluj-Napoca, Logos, 2014, p. 213-215.


Am bucuria de a prezenta mai jos două capitole din Epistola apostolului Pavel către Romani în varianta „Cornilescu revizuit”.

Pot face acest anunț fiindcă astăzi membrii Comitetului Pastoral al versiunii s-au reunit pentru a evalua cea de a doua jumătate a textului epistolei și au căzut de acord asupra modificărilor care trebuie introduse.

Veți observa că în anumite privințe textul revizuit este mai literal. Îndrăznesc să cred că nu s-a mers cu literalismul până în punctul în care traducerea devine obscură.

Modificările introduse în textul Epistolei către Romani sunt mai numeroase decât cele de care a fost nevoie în Evanghelia după Ioan.

Precizez că ediția-pilot a revizuirii (Geneza, Ioan, Romani) va fi probabil disponibilă în toamna acestui an.

Între timp se lucrează cu motoarele turate la maximum, în condițiile în care toți membrii echipei sunt angajați cu normă întreagă în diverse instituții de învățământ teologic.

De altfel, veți fi observat că activitatea mea de blogging a atins un minim istoric. Programul aglomerat al ultimelor luni a făcut ca orice postare să devină un lux.

Și acum să vedem textul.

Așteptăm comentarii (informate și civilizate, dacă se poate. Dacă nu se poate „și civilizate”, atunci măcar „informate”).

***

3

Avantajul iudeului

1 Care este deci avantajul iudeului sau care este folosul tăierii împrejur? 2 Sunt mari, în toate privințele. Mai întâi, fiindcă lor le-au fost încredințate cuvintele lui Dumnezeu. 3 Și ce? Dacă unii n-au crezut, oare necredința lor va nimici credincioșia lui Dumnezeu? 4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat și tot omul să fie găsit mincinos, după cum este scris:

„Ca să fii îndreptățit prin cuvintele Tale

și să ieși biruitor când vei fi judecat.”e

5 Dar dacă nedreptatea noastră pune în lumină dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu când Își dezlănțuie mânia? (Omenește vorbesc.) 6 Nicidecum! Pentru că, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea? 7 Dar dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu a prisosit și mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt judecat ca păcătos? 8 Și oare „să facem răul ca din el să vină binele”, cum suntem vorbiți de rău și cum pretind unii că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.

Iudeii și neamurile sunt la fel

9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum! Fiindcă i-am învinuit deja pe toți, atât iudei, cât și greci, că sunt sub păcat, 10 după cum este scris:

„Nu este niciun om drept, niciunul măcar.f

11 Nu este niciunul care să aibă pricepere.

Nu este niciunul care să-L caute pe Dumnezeu.

12 Toți s-au abătut și au ajuns netrebnici.

Nu este niciunul care să arate bunătate,

nici măcar unul.g

13 Mormânt deschis este gâtlejul lor;

limbile lor rostesc înșelăciune;h

venin de viperă este sub buzele lor;i

14 gura le este plină de blestem și de amărăciune;j

15 grabnice sunt picioarele lor la vărsare de sânge;k

16 prăpăd și pustiire este în căile lor;

17 și calea păcii n-au cunoscut-o:l

18 nu este frică de Dumnezeu înaintea ochilor lor.”m

19 Știm însă că ce spune Legea, pentru cei de sub Lege spune, pentru ca orice gură să fie astupată și întreaga lume să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu: 20 căci prin faptele Legii nu va fi îndreptățit nimeni înaintea Lui, fiindcă prin Lege vine cunoștința deplină a păcatului.

Iertarea, prin credință

21 Acum, însă, fără Lege, s-a arătat dreptatea lui Dumnezeu – despre care dau mărturie Legea și Profeții –, 22 și anume dreptatea lui Dumnezeu prin credința în Isus Hristos, pentru toți cei ce cred. Nu este nicio deosebire, 23 căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu, 24 fiind îndreptățiți fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus. 25 Pe El, Dumnezeu L-a înfățișat ca mijloc de ispășire, prin sângele Lui – prin credință –, ca să-Și arate dreptatea, căci, în îndelunga Sa răbdare, Dumnezeu trecuse cu vederea păcatele săvârșite odinioară, 26 ca să-Și arate dreptatea în vremea de acum, astfel încât să fie drept și să îndreptățească pe cel ce are credință în Isus.

27 Unde este deci motivul de laudă? S-a dus! Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu, ci prin legea credinței! 28 Pentru că noi socotim că prin credință este îndreptățit omul, fără faptele Legii. 29 Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El și al neamurilor? Ba da, și al neamurilor, 30 de vreme ce Dumnezeu este unul, și El îi va îndreptăți prin credință pe cei tăiați împrejur și tot prin credință pe cei netăiați împrejur. 31 Așadar, prin credință desființăm Legea? Nicidecum! Dimpotrivă, întărim Legea.

8

Viața sub călăuzirea Duhului

1 Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, [care nu trăiesc potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului]. 2 Într-adevăr, legea Duhului dătător de viață în Hristos Isus te-a eliberat de legea păcatului și a morții. 3 Căci – lucru cu neputință pentru Lege, întrucât firea pământească o făcea fără putere – Dumnezeu L-a trimis, din pricina păcatului, pe Însuși Fiul Său, într-o fire asemănătoare cu cea păcătoasă, și a osândit păcatul în firea pământească, 4 pentru ca cerința dreaptă a Legii să fie împlinită în noi, care umblăm nu potrivit firii pământești, ci potrivit Duhului. 5 Într-adevăr, cei ce trăiesc potrivit firii pământești năzuiesc la lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc potrivit Duhului năzuiesc la lucrurile Duhului. 6 Și năzuința firii pământești duce la moarte, pe când năzuința Duhului duce la viață și pace. 7 Fiindcă năzuința firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu se poate supune. 8 Deci cei ce trăiesc în firea pământească nu pot să-I placă lui Dumnezeu. 9 Voi însă nu mai trăiți în firea pământească, ci în Duhul, dacă Duhul lui Dumnezeu locuiește într-adevăr în voi. Dacă cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui. 10 Și dacă Hristos este în voi, trupul vostru, da, este mort din pricina păcatului, dar Duhul este viață din pricina dreptății. 11 Și dacă Duhul Celui care L-a înviat pe Isus din morți locuiește în voi, Cel care L-a înviat pe Hristos Isus din morți va da viață și trupurilor voastre muritoare prin Duhul Său, care locuiește în voi.

Creștinul trăiește în așteptarea mântuirii

12 Așadar, fraților, noi nu suntem datori firii pământești, ca să mai trăim potrivit firii pământești. 13 Dacă trăiți potrivit firii pământești, veți muri; dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi. 14 Căci toți cei ce sunt călăuziți de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. 15 Și voi n-ați primit un duh de robie, ca să mai aveți frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Avva!”, adică: „Tată!” 16 Însuși Duhul dă mărturie împreună cu duhul nostru că suntem copiii lui Dumnezeu. 17 Și, dacă suntem copii, suntem și moștenitori: moștenitori ai lui Dumnezeu și împreună-moștenitori cu Hristos, dacă suferim împreună cu El, ca să fim și proslăviți împreună cu El.

18 Eu socotesc că suferințele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături de slava viitoare, care se va descoperi față de noi. 19 De asemenea, și creația așteaptă cu o dorință înfocată descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20 Căci creația a fost supusă deșertăciunii – nu de bunăvoie, ci din pricina celui care a supus-o –, cu nădejdea însă 21 că și ea va fi eliberată din robia stricăciunii, ca să aibă parte de libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar știm că, până acum, toată creația suspină și suferă chinurile facerii. 23 Și nu numai ea, ci și cei care au cele dintâi roade ale Duhului: noi înșine suspinăm în sinea noastră și așteptăm înfierea, răscumpărarea trupului nostru. 24 Căci cu nădejdea acesta am fost mântuiți. Dar o nădejde care se vede nu mai este nădejde, căci cine nădăjduiește ceea ce se vede? 25 În schimb, dacă nădăjduim ce nu vedem, așteptăm cu răbdare. 26 Tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar însuși Duhul mijlocește [pentru noi] cu suspine negrăite. 27 Și Cel care cercetează inimile știe care este năzuința Duhului, pentru că El mijlocește pentru sfinți potrivit voii lui Dumnezeu.

Dragostea lui Dumnezeu ne dă siguranță

28 Știm că toate lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemați după planul Său. 29 Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte i-a și hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Întâiul-Născut dintre mai mulți frați. 30 Și pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte i-a și chemat, și pe aceia pe care i-a chemat i-a și îndreptățit, iar pe aceia pe care i-a îndreptățit i-a și proslăvit.

31 Deci ce vom zice noi despre toate acestea? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? 32 El, care n-a cruțat nici pe propriul Său Fiu, ci L-a dat pentru noi toți, cum nu ne va dărui totul fără plată împreună cu El? 33 Cine le va aduce învinuiri aleșilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este cel care îndreptățește! 34 Cine-i va osândi? Hristos Isus a murit, ba încă a și înviat, este la dreapta lui Dumnezeu și mijlocește pentru noi! 35 Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, strâmtorarea, prigoana, foametea, lipsa de îmbrăcăminte, primejdia, sabia? 36 După cum este scris:

„Din pricina Ta suntem dați morții toată ziua;

suntem socotiți ca niște oi de tăiat.”x

37 Totuși, în toate acestea suntem mai mult decât biruitori prin Acela care ne-a iubit. 38 Căci sunt încredințat că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici lucrurile prezente, nici cele viitoare, nici puterile, 39 nici înălțimea, nici adâncimea, nici vreo altă făptură nu vor putea să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus, Domnul nostru.

 e Ps. 51:4.

 f Ecl. 7:20.

 g Ps. 14:2,3; 53:2,3.

 h Ps. 5:9.

 i Ps. 140:3.

 j Ps. 10:7.

 k Prov. 1:16.

 l Is. 59:7,8.

 m Ps. 36:1.

  x Ps. 44:22


Săptămâna aceasta am primit vestea că DEX-ul 2016 a inclus în definiția termenului „penticostal” schimbarea care le-a fost propusă cu mai mulți ani în urmă.

Încă din 2011 am publicat pe blogul personal câteva materiale în care arătam cât de înapoiate și jignitoare sunt anumite definiții din dicționarele explicative românești. Vezi AICI, AICI și AICI.

Tot atunci anunțam că voi sesiza conducerea Cultului Creștin Penticostal asupra acestei stări de fapt, ceea ce am și făcut. Cu acea ocazie mi s-a încredința sarcina de a propune o definiție care să fie transmisă Institutului de Lingvistică.

Scrisoarea oficială a fost transmisă Academiei la începutul lui 2012 și n-am mai auzit nimic despre această chestiune până prin vara lui 2014, când conducerea Institutului de Lingvistică a răspuns printr-o scurtă adresă, anunțând că va schimba definiția termenului „penticostal” în ediția a III-a a DEX-ului.

Avem deci un Dicționar Explicativ revizuit. Ceea ce nu înseamnă că am scăpat de toate problemele cu terminologia de factură religioasă.

Mai jos definiția cu pricina în noua ei formă.

penticostal

P.S. Mulțumesc amicului Cristi Sava pentru fotografia trimisă.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 3,057 de alți urmăritori