R. Wurmbrand făcuse deja opt ani și jumătate de închisoare când scria aceste rânduri (17 martie 1959) ca parte a unei evaluări foarte critice a situației religioase din România.

Wurmbrand, care cunoștea din interior comunismul (fusese activist comunist în ilegalitate și schimbase tabăra încă din interbelic), știa de ce sunt în stare foștii săi tovarăși. Așadar, își permitea să spună lucrurilor pe șleau, conștient că, în sinea lor, securiștii îi vor fi dat dreptate, chiar dacă rămâneau prizonieri-călăi ai unui sistem diabolic care se banalizase prin ubicuitate.

Mai jos câteva pagini care arată cât de bine era informat Wurmbrand cu privire la întreg spectrul religios din România.

Wurmbrand nu avea ochiul atent la nuanțe academice. Făcea afirmații mari, „totalizante”, radicale. Dar asta era personalitatea lui profetică. Era un ins care nu lua prizonieri, dacă stătea de vorbă cu adversari care se complăceau în minciună.

Curajul lui Wurmbrand, vădit în această declarație, e cu atât mai mare cu cât știa că soarta lui este pecetluită și că va fi arestat a doua oară.

Reclame

Cei care sunteți interesați să citiți mărturia lui R. Wurmbrand în fața unei subcomisii a Congresului American o găsiți AICI.

Mai jos un fragment.


Deși R. Wurmbrand și-a început viața de credință la Biserica anglicană din Str. Olteni nr. 45, sub îndrumarea pastorului John Howard Adeney (personaj crucial și în povestea vieții / Bibliei lui Cornilescu), după încheierea războiului a lucrat ca pastor luteran, ca parte a Misiunii Norvegiene, coordonate de Magne Solheim.

Când Solheim, acuzat de spionaj, a fost somat să părăsească România în 1948, Misiunea Norvegiană a intrat sub jurisdicția Bisericii Reformate.

Wurmbrand a fost arestat și el în 1948 și a făcut opt ani și șase luni de închisoare. Eliberat în 1956, și-a început și mai avan activitatea evanghelistică, fiind perceput ca personalitate ecumenică.

Apropierea lui de penticostali a fost atât de mare, încât a primit la un moment dat (25 noiembrie 1956) propunerea de a deveni evanghelist penticostal.

Mai jos documentul-sursă care atestă discuția dintre Wurmbrand și conducerea Cultului de la acea vreme.


Un amic mi-a semnalat recent existența unui articol despre penticostalism pe Realitatea.net. Vezi AICI. (Materialul e vechi, din 2018, dar apare prioritar în căutările cu secvența „penticostalism România”.)

De regulă, jurnaliștii români sunt de o solidă și hotărâtă ignoranță când vine vorba de spațiul religios, prin urmare nu am avut mari speranțe când am deschis link-ul și am citit primele rânduri. Numai că ceea ce am descoperit, continuând să citesc, mi-a depășit cu mult, în sens negativ, slabele așteptări pe care le aveam.

După două-trei paragrafe am avut senzația că textul e un soi de compilație din diverse surse. Când întâlnești unele cuvinte scrise cu â, iar altele cu î, e limpede că ceva e dubios în redactarea lui.

Stilistica textului era iarăși stranie. Ce jurnalist de bun simț scrie „un loc unde penticostalismul a prins repede rădăcini în Europa, în mijlocul unui popor plictisit de un luteranism arid…”? Ca să faci aceste afirmații trebuie să scrii de pe o poziție ideologică („angajată”).

În fine, când ajung la observația malițioasă că „uleiul cu care se face ungerea de către pastor sau de către proorocul înzestrat cu „darul vindecării” este ulei alimentar obișnuit – Muntenia, Floriol” îmi pică fisa: am mai citit undeva așa ceva. Ori în cărțile de „sectologie” ale diaconului Petre David, ori pe vreun site care „combate sectele”. I-am și împărtășit unui coleg intuiția că materialul va fi fost luat de pe „Odaia de sus”, site întreținut de Bogdan Mateciuc.

La o simplă verificare intuiția s-a dovedit a fi corectă. Vedeți AICI site-ul sursă.

În cazul în care Cultul Penticostal are un birou de presă, acesta ar trebui să trimită o sesizare către Trustul Realitatea, indicând faptul că materialul dat publicității este plagiat și că el este menit să defăimeze. Este jalnic că jurnaliștii români ajung să recurgă la plagiaturi ieftine pentru a difuza non-subiecte.

Din păcate, plagiatul, impostura, amatorismul, prostia, indolența, incompetența etc. etc. etc. sufocă toate domeniile în România. Tragedia de la Caracal este cel mai grăitor exemplu în acest sens.


Abia săptămâna trecută am regăsit liniștea necesară pentru a continua revizuirea cărții Isaia, pe urmele colegului meu de echipă, Florin Lăiu.

Pastorul Lăiu a tras în text o brazdă adâncă, rearanjând textul biblic pe rânduri, pentru a evidenția – pe cât posibil – structurile poetice folosite de profet.

Isaia are un text dificil, prin urmare nu putem trece prin text „ca ghiuleaua prin vămile văzduhului” (ca să citez un „clasic în viață”).

Puteți citi mai jos un fragment din Isaia 5. După cum vedeți, nu am mai introdus alineatele pentru rândurile secundare. Deocamdată nu mă interesează aranjarea în pagină a textului, ci prezentarea conținutului.

O să spuneți poate că unii termeni nu mai sunt folosiți. Observația e justă. Universul cultural al lui Isaia nu este universul Facebook, Twitter și Instagram. Este universul sec. VIII î.Hr. și trebuie redat ca atare.

Vaiuri asupra lui Israel și Iuda

8 Vai de voi, care înșirați casă lângă casă

și adăugați ogor lângă ogor, până nu mai rămâne loc,

ca să locuiți numai voi în țară!

9 DOMNUL Oștirilor a jurat în auzul meu:

„Hotărât, aceste case multe vor ajunge pustii;

mari și frumoase, cum sunt, nu vor mai fi locuite.

10 Căci zece pogoane de vie vor da un batc de vin,

iar un homerd de sămânță va da o efăe de grâu.”

11 Vai de cei ce de dimineață aleargă la băuturi

și se înfierbântă de vin până-n miez de noapte!

12 Harfe și lire, tamburine și fluiere

însoțesc vinul de la ospețele lor,

dar nu se uită la lucrul DOMNULUI

și nu văd lucrarea mâinilor Lui.

13 De aceea, poporul meu va merge în robie,

din lipsă de cunoștință.

Boierimea lui va face foame

și gloata lui se va usca de sete.

14 De aceea Locuința Morților își lărgește gâtlejul

își deschide fălcilef peste măsură,

ca să coboare boierimea și gloata cetății ,

cu veselia ei zgomotoasă.

15 Omul va fi coborât, orice ins va fi smerit;

cei trufași vor lăsa privirea în pământ.

16 Dar DOMNUL Oștirilor va fi înălțat prin judecată,

Dumnezeul cel sfânt va fi sfințit prin dreptate.

17 Atunci vor paște mieii ca pe imașul lor,

și păstori pribegi vor mânca moșiile prăpădite ale bogaților.

18 Vai celor ce trag la carul nelegiuirii, în hamul minciunii,

care trag în șleauri la căruța păcatului,

19 zicând: „Să dea zor DOMNUL,

să‑Și grăbească lucrarea,g

ca să vedem că se apropie!

Să se împlinească odată planul Sfântului lui Israel,

ca să știm ce‑i cu el!”

20 Vai de cei ce numesc răul bine

și binele – rău,

care iau întunericul drept lumină

și lumina – drept întuneric,

care iau amărăciunea drept dulceață

și dulceața – drept amărăciune!

21 Vai de cei ce se văd singuri înțelepți

și care în sinea lor se cred pricepuți!

22 Vai de cei tari la băut vin

și viteji la amestecat băuturi,

23 care pentru mită îl scot basma curată pe cel vinovat,

și iau drepturile celor nevinovați!

24 De aceea, cum pârjolește para focului miriștea

și cum mistuie flacăra iarba uscată,

tot așa, ca putregaiul le va fi rădăcina,

iar floarea li se va risipi ca praful în vânt,

căci au nesocotit Legea DOMNULUI Oștirilor

și au disprețuit Cuvântul Sfântului lui Israel.

25 De aceea Se aprinde DOMNUL împotriva poporului Său,

Își întinde mâna împotriva lor

și‑i lovește de se zguduie munții

și zac leșurile ca gunoiul pe ulițe.

Cu toate acestea, mânia Lui nu se potolește

și mâna Lui este tot întinsă.

26 El ridică steag unui neam de departe

fluieră după el de la capătul lumii:

și iată‑i, vin repede, în goană.

27 Nimeni dintre ei nu obosește și nu cade,

nimeni nu ațipește, nimeni nu doarme;

niciunuia nu i se desface brâul de pe coapse,

nici nu i se rupe cureaua încălțămintei.

28 Săgețile lor sunt ascuțite,

toate arcurile sunt întinse;

copitele cailor lor parcă sunt cremene,

iar roțile lor sunt ca vârtejul de vânt.

29 Răcnetul lor este ca al leului,

mârâie ca puii de leu,

mugesc și înșfacă prada,

o iau cu ei și nimeni nu vine în ajutor.

30 Vor mugi împotriva lui, în ziua aceea, ca mugetul mării,

iar el, privind la pământ, va vedea întuneric apăsător;

lumina a dispărut în ruperea de nori.

 c5:10 1 bat = 40 litri de lichide.

 d5:10 1 homer = 400 litri de cereale.

 e5:10 1 efă = 40 litri de cereale.

 f5:14 Lit. „gura”.

 g5:19 Versetul exprimă scepticismul contemporanilor lui Isaia, care nu cred că Dumnezeu își va împlini lucrarea (judecata anunțată în v. 12).


Săptămâna asta am reușit să definitivăm PDF-ul cu textul noului tiraj EDCR, care va ieși din tipografie în câteva luni.

De data asta vorbim de o ediție tipărită pe hârtie de Biblie și legată solid, ca să permită deschiderea ei completă și folosirea în contexte liturgice. (Unii colegi au fost nemulțumiți că exemplarele din primul tiraj, nefiind cartonate, nu se puteau deschide complet (la 180 de grade).

Fontul folosit în prezent este mai mare, deci noul tiraj va fi mult mai confortabil pentru ochi.

Decizia de a mări dimensiunea fontului se traduce într-un număr mai mare de pagini. Noua ediție va avea circa 490 de pagini, dar grosimea nu va fi foarte mare, având în vedere gramajul hârtiei folosite.

Trimiterile marginale au luat o pauză. Nu cred că va fi jalea prea mare pentru ele. Cine vrea le găsește în vechiul Cornilescu.

Mă aștept ca exemplarele cartonate să fie disponibile în toamnă, prin octombrie. Producția durează mai mult de data asta fiindcă tipărirea se face în afara țării. Mai jos puteți vedea coperta și două mostre de text. Precizez că lunga introducere din ediția princeps a fost scurtată.


De curând am reușit să mă eliberez de muncile care m-au luat și m-au ținut ostatic în ultimele luni. Am reușit să reiau munca pe textul cărții Isaia. Merge greu, fiindcă poezia se șlefuiește greu.

Precizez, ca și în alte dăți, că prima revizuire a textului a fost făcută de maestrul Florin Lăiu, căruia versiunea EDCR îi datorează mai mult decât s-a stabilit inițial, când au fost împărțite normele de lucru.

Textul de mai jos nu este final. Urmează să mai discut cu profesorul Lăiu unele chestiuni. Îl previn pe cititor că literalismul este moartea poeziei. Nu-mi scoateți ochii că „în original se spune un pic altfel” sau că „mai fidel ar fi așa…”.

Știu și eu cum e în original și știu și eu cum ar fi „mai fidel” și „mai exact”. Dar un text poetic are exigențele lui. Dacă în poezie frumusețe nu e, nimic nu e.

Acestea fiind zise, vă invit să citiți un calup din Isaia 40.

Puterea lui Dumnezeu

12 Cine a măsurat apele cu căușul palmei,

întinderea cerului cu palma întinsă

și toată țărâna pământului cu banița?

Cine a pus munții pe cântar

și dealurile pe taler de balanță?

13 Cine L-a îndrumat pe Duhul DOMNULUI

și ce om L-a luminat cu sfatul lui?

14 Cu cine S-a sfătuit El? Cine putea să-I dea învățătură

și să-L învețe calea dreptății?

Cine să-i facă parte de știință

și să-I dezvăluie calea priceperii?

15 Iată, neamurile sunt ca o picătură din vadră,

cântăresc cât praful de pe cumpănă;

Țărmurile cântăresc cât un fir de nisip.

16 Libanul nu este de ajuns pentru focd

și vietățile lui nu ajung pentru arderea-de-tot.

17 Toate neamurile sunt o nimica înaintea Lui,

sunt socotite neant și deșertăciune.

18 Cu cine-L veți asemănați voi pe Dumnezeu

și ce asemănare veți găsi pentru El?

19 Un idol? – Meșterul îl toarnă în formă,

Argintarul îl îmbracă în aur

și-i face lănțișoare de argint.

20 Cel sărac alege ca dar un lemn care nu putrezește;

își caută un meșter iscusit,

ca să-i facă un idol care să stea țeapăn.

21 Oare nu știți? N-ați auzit?

Nu vi s-a spus de la început?

N-ați înțeles întemeierea pământului?

22 El șade pe orizontule lumii

și locuitorii pământului sunt ca niște lăcuste;

El desfășură cerul ca pe un văl

și îl întinde ca pe un cort de locuit.

23 El îi preface în nimic pe cei mari și tari,

îi face ca nimica pe judecătorii pământului.

24 Nici bine n-au fost sădiți, nici bine n-au fost semănați,

nici bine n-a prins tulpina rădăcini în pământ,

că și suflă asupra lor – ei se usucă

și-i duce vârtejul ca pleava.

25 „Cu cine Mă veți asemăna, ca să fiu deopotrivă?”,

zice Cel Sfânt.

26 Ridicați-vă ochii în sus și priviți:

cine a creat stelelef?

El scoate la numărătoare oștirea lor

și le cheamă pe toate pe nume;

așa de mare e puterea și forța tăriei Lui,

că una nu lipsește.

27 Pentru ce zici tu, Iacove,

pentru ce spui tu, Israele:

„Soarta mea e neștiutăg de DOMNUL

și dreptul meu, trecut cu vederea de Dumnezeul meu”?

28 Oare nu știi? Cum de n-ai auzit?

Dumnezeul cel veșnic, DOMNUL,

a creat marginile pământului.

El nu obosește și nu ostenește;

priceperea Lui e de nepătruns.

29 El dă putere celui obosit

și celui vlăguit îi sporește vigoarea.

30 Tinerii obosesc și ostenesc,

feciorii aleși se împiedică și cad,

31 dar cei ce Îl așteaptă pe DOMNUL își înnoiesc puterea;

își înalță aripile ca vulturii;

aleargă și nu ostenesc,

umblă și nu obosesc.


 d 40:16 Referire metonimică la pădurile de cedru ale Libanului.

 e 40:22 Ebr. ḥug „cerc”, „orizont”.

 f 40:26 Termenul „stele” a fost adăugat în traducere pentru a întregi sensul întrebării. Vezi Dt. 4:19 pentru asocierea dintre „stele” și „oștirea cerului”.

 g 40:27 Lit. „ascunsă”.