Update (3 iulie 2015). Traseul final poate fi găsit mai jos.

În luna noiembrie, dacă Dumnezeu mă ține cu sănătate și cu zile, intenționez să vizitez Israelul, pentru a însoți, ca ghid, un grup de studenți/tineri din mediul evanghelic românesc.

Vizita este organizată de colegul meu Romulus Ganea, specialist în istorie biblică, a cărui experiență ca participant la expediții arheologice în Israel îl recomandă în mod deosebit ca însoțitor.

Informații despre traseu găsiți AICI.

Mai jos sunt informațiile generale ale ofertei. Persoanele care doresc să se înscrie trebuie să aibă o recomandare din partea pastorului bisericii din care fac parte.

În cazul în care sunteți interesați de participare, vă rog să vă anunțați intenția lăsând un comentariu pe acest blog.

***

Perioada: 6-13 martie. Plecarea va avea loc pe 5 martie (ora 23.30).

Tarif: pentru un număr minim de 45 persoane costul este de 582 $/persoană.

Tarif transport avion: 186 € + 60 € taxe aeroportuare: 246 €

Zborul din România sa va face cu EL AL.

Perioada: Martie 2016

Program (vezi atașat – este în lucru, dar va cuprinde multe locații la care nu se merge de obicei)

Tarif: pentru un număr minim de 45 persoane costul este de 582 $ (fără biletul de avion)/persoană.

Hoteluri:

Eden în Tiberias sau St. Gabriel în Nazaret, 3 nopți.

Capitol, Victoria în Jerusalem, 4 nopți.

Ce include tariful:

Transfer de la și către aeroport.

7 nopți la hoteluri cu mic dejun și cină asigurate.

3 persoane / cameră.

7 zile pline cu ghizi vorbitori de limbă română; autocare deluxe.

Intrări incuse în itinerariu: Parcurile Naționale, Tabor, excursie cu barca pe Marea Galileei, Acco, Muzeul Israelului, Tunelul lui Ezechia, Cetatea lui David, biserici.

Ce nu include tariful:

cheltuieli personale pentru cumpărături, prânzul, bacșișul pentru ghidul israelian și pentru șoferi. 3 euro pentru ghid și 2 euro pentru șofer / zi. (Ghidul din Israel trebuie sa însoțească în mod obligatoriu grupul, potrivit legii din Israel).

Excursia se adresează în special studenților și tinerilor. Pentru familii va fi o mică modificare de tarif.

Ghidaj: Lector dr. Romulus Ganea / Lector dr. Emanuel Conțac


Ca exercițiu suplimentar pentru cursul de germană pe care îl urmez la Sibiu în această perioadă, mi-am propus să „audiez” cu metodă „Creația” lui Haydn, oratoriu pe care, cu regret o spun, n-am reușit să-l frecventez până acum decât „pe bucățele”.

Descopăr acum o splendoare muzicală și mă întreb de ce oratoriul e atât de puțin „performat” în România.

Mai jos un fragment din secțiunea de început (=textul în germană și traducerea/adaptarea lui în engleză).

GABRIEL
Mit Staunen sieht das Wunderwerk
Der Himmelsbürger frohe Schar,
Und laut ertönt aus ihren Kehlen
Des Schöpfers Lob,
Das Lob des zweiten Tags.

CHOR
Und laut ertönt aus ihren Kehlen
Des Schöpfers Lob,
Das Lob des zweiten Tags.

English
The marv’llous work beholds amaz’d
the glorious hierarchy of heav’n
and to th’ ethereal vaults resound
the praise of God,
and of the second day.
And to th’ ethereal vaults resound, etc.
(Genesis I: 7)

Aș fi curios să știu care sunt opțiunile cititorilor mei în privința echivalentului care ar trebui folosit, în ediția revizuită, pentru a traduce termenul gr. pinax, folosit de două ori în Marcu 6.

Redau mai jos un fragment din acest capitol, cu așteptarea ca cititorii să voteze termenul preferat. Nu vă spun pentru ce termen optez eu, ca să nu influențez sondajul. :)

27 A trimis îndată un soldat, cu porunca de a aduce capul lui Ioan Botezătorul. Soldatul s-a dus, a tăiat capul lui Ioan în temniță, 28 l-a adus pe ______ și i l-a dat fetei, care i l-a dat mamei sale. 29 Ucenicii lui Ioan, când au auzit acest lucru, au venit, i-au luat trupul și l-au pus într-un mormânt.


În ultima vreme nu mi-a mai ajuns energia pentru a scrie pe blog. Au trecut pe lângă mine multe subiecte despre care aș fi vrut să scriu fie și pe scurt câte ceva.

De vreo săptămână mă frământă un subiect care atinge „paranormalul”: cum se face că Putin, sub a cărui cizmă groasă confesiunile evanghelice din Rusia (și din teritoriile ucrainene infiltrate de trupe rusești) abia mai respiră, a ajuns, în ochii multor evanghelici români, o figură cvasimesianică, un „apărător al valorilor creștine tradiționale”?

Judecând după felul elogios în care vorbesc despre Putin unele persoane din mediul evanghelic românesc, încep să cred că puțin ne lipsește să-l introducem într-un viitor sinaxar pe acest autocrat sinistru și perfid, erijat în protector al creștinismului tradițional (și aflat în conflict cu „Occidentul decadent și depravat”).

Dar nu ca să scriu despre această mirare am început această postare, ci ca să vă propun spre audiție următoarea piesă, ieșită de sub condeiul unui compozitor ceh din secolul al XIX-lea.


Au trecut mai bine de două săptămâni fără să fi scris pe blog. Ceva e în neregulă. Să fie canicula de vină sau altceva? :)

Din ultima săptămâna a lui iulie mă aflu la Sibiu pentru un curs de germană. Printre picături apuc să vizitez orașul și împrejurimile și fac fotografii din belșug. Cele mai multe pot fi găsite pe FB, fiindcă spațiul de stocare de pe blog este limitat.

Sâmbătă am făcut o excursie la Cisnădioara și Rășinari. La Michelsburg (cum îi spune pe nemțește Cisnădioarei) se află o frumoasă basilică în stil romanic, datând dinainte de 1200. Mă întreb dacă avem așa ceva păstrat în zona Moldovei. Nu am în minte absolut nimic pentru această provincie.

Cetatea Cisnădioarei e situată pe un deal destul de abrupt care acum e acoperit de pădure. Pe vremuri coastele trebuie să fi fost golașe, pentru a oferi o bună vizibilitate celor aflați în cetate.

Biserica nu a fost folosită multă vreme. Acum servește ca „locație” culturală. Când am ajuns, înăuntru se juca o piesă de teatru. Actorii păreau de strânsură, jocul actoricesc — cam slăbuț, iar piesa — o încropeală tezistă foarte engagée. În monologul său scâlciat, unul dintre actori se întreba dacă „ai putea să iubești o singură femeie?”. Din sărutul în care s-au angajat la un moment dat două dintre „actrițe” am dedus că probabil întrebarea nu le era adresată lor. Deh, omul post-modern (pe care ideologiile stângiste se străduiesc zglobiu şi iresponsabil să-l desființeze) are atâtea dubii și interogații, încât nici nu mai știe dacă așteaptă vreun răspuns.

Bon, deplin edificat în ce privește direcțiile ultrarevoluționare ale teatrului pus în scenă sub acoperișul bisericii romanice de la Cisnădioara, am coborât în sat, să vizitez biserica săsească. Repertoriul evenimentelor culturale de aici este unul pentru „retrograzi”, fiindcă în fiecare duminică, la 17.00, au loc concerte ținute de formații cu nume flagrant „contrarevoluționare” precum „Fonte di gioia” sau „Quartetto Brassovia”.

08

De la Cisnădioara am mers la Rășinari, localitate asociată cu trei mari nume de personalități transilvănene. Să le luăm pe rând. Primul este Andrei Șaguna, sfântul căruia nu-i pot „ierta” lipsa de scrupule de care a dat dovadă când a tipărit Biblia lui Micu (via „Biblia sanktpetersburgheză”) fără să spună o vorbuliță despre el, în prefața ediției sibiene. Nu știu în ce galerie îi pune Dumnezeu pe astfel de inși și mă întreb de ce sunt în sinaxare atâția politicieni unși cu toate alifiile (Constantin cel Mare, Chiril al Alexandriei, Ambrozie al Milanului, Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu) și niciun gentleman!

Șaguna este înmormântat la Rășinari, într-un cavou zugrăvit în culori neobișnuit de vii. Ca într-un film absurd, lângă gardul cimitirului din vecinătatea cavoului l-am zărit pe neobositul-întru-ateism Remus Cernea, purtător al unui tricou pe care scria cu litere de-o șchioapă „God is an astronaut”. Confrații lui Cernea discută despre înălțimile Golan și Fâșia Gaza. Cred că se pune la cale soarta conflictului dintre israelieni și palestinieni. În atmosfera patriarhală a Rășinarilor, Cernea, cu al său tricou de prost-gust, pare el însuși un mic „astronaut” cultural, un mic „omuleț verde” venit de pe o altă planetă, dacă nu a maimuțelor, cel puțin a delfinilor ridicați la rangul de „persoane”.

Tot la Rășinari se găsește casa în care a copilărit Emil Cioran. Bustul-kitsch (vopsit într-o nuanță de bronz care stă mai bine pe fața unui actor de la Teatrul Masca decât pe statuia unui scriitor de calibrul lui) e deja cârn. Cred că acum câțiva ani, când am trecut prin Rășinari, bustul era întreg. Pișicherii care au tăiat nasul statuii ar face un imens serviciu bunului gust dacă ar ciopârți statuia cu totul. La fel trebuie procedat cu bustul sclipicios al lui Goga, aflat lângă liceul care îi poartă numele.

De la casa lui Cioran am urcat către Biserica Veche, a cărei superbă pictură exterioară am contemplat-o îndelung. Voi spune mai multe în paragrafele următoare. De la Biserica Veche m-am abătut pe la fosta casă a lui Octavian Goga. Pe poartă e afișat un anunț țâfnos prin care vizitatorul este somat să nu insiste: casa lui Goga nu se poate vizita. Nu sunt fascinat de opera lui Goga în așa măsură, încât să țin morțiș să văd încăperile în care și-a petrecut autorul o parte din viață. Mi-a fost suficient să văd casa din stradă.

Dar să revin la pictura murală de la Biserica Veche. Deși degradate în mare măsură, imaginile sunt suficient de grăitoare. Mi-a atras atenția îndeosebi „rota fortunae”, roata vieții a cărei învârtire îl ridică și prăbușește pe om. Cei care ați citit celebrul poem medieval despre „Fortuna”, din colecția Carmina Burana” (prelucrată și de Carl Orff) știți la ce mă refer. Cu deosebirea fundamentală că în pictura de la Rășinari tema măririi și căderii este reinterpretată în cheie biblică. Deasupra întregului proces se află voia suverană a lui Dumnezeu, a cărui iconomie se realizează prin intermediul îngerilor.

Fiindcă n-am putut descifra decât o bucățică din textul care însoțește pictura, l-am rugat pe tânărul filolog ieșean Iosif Camară să-mi dea o mână de ajutor. Îi mulțumesc cu acest prilej pentru ajutorul prompt pe care mi l-a dat în transcrierea textului. Citez mai jos comentariul pe care mi l-a transmis.

Textul: în titlu se vorbește despre „viaţa omului”. Ora 7: „Aş vrea ca să trăiesc”. Ora 10: „Aş vrea ca să mă înalţ”. La ora 12 textul nu e lizibil. Ora 14: „Din slavă am căzut şi m-am înşălat”. Ora 15: „O, lume înşălătoare, cum mă amăgişi”. Textul de la ora 6 este ilizibil. Cele două fragmente biblice din partea superioară: Ora 11, Marcu 8:34: „Cine vrea să vie după Mine, să să l(e)pede de sine şi să-şi ia crucea sa şi să vie după Mine”. Ora 14, Marcu 8:35: „Cine va vrea să-şi mântuiască sufletul său, pierde-l-va pre dânsul; iară cine îşi va pierde suflet (…) pentru Mine şi pentru Evanghelie, afla-l-va pre dânsul”. Citatele sunt similare textului din Biblia de la 1688 (semnificativ diferită de NTB), dar probabil coincidenţele se explică prin sursă. Despre Roata Lumii am găsit un articolaş în „Revista istorică română”, vol. 4, 1934, p. 297-300 (accesibil pe dacoromanica), de unde am aflat că reprezentarea apare şi în iconografia bizantină, chiar în Athos, iar la noi se găsesc manuscrise care cuprind indicaţii pentru zugrăvirea acestei scene.

P.S. Pe când încercam să mă dumiresc asupra semnificației picturii, am dat, plin de nădejde (care mi-a fost iute și definitiv zdruncinată), peste un „reportaj” din România liberă (AICI). Vă las plăcerea de a descoperi cum poți scrie un articol fără să spui nimic „la subiect”! Pentru o astfel de performanță trebuie să fii ori jurnalist, ori politician!


A trecut ceva vreme de la ultima mea postare pe blog. Deși activitățile didactice au încetat de ceva vreme, sunt la fel de aglomerat cu diverse activități, între care și cea de revizuire a versiunii Cornilescu.

Una dintre echipe a terminat de revizuit Evanghelia după Ioan și textul va fi supus în toamnă analizei Comitetului Ediției, urmând apoi să fie tipărit și în ediții-pilot care să le dea cititorilor o primă impresie cu privire la textul în forma lui nouă.

Între timp, fiindcă am lucrat astăzi la Romani 4, postez mai jos o mică descoperire de factură exegetică.

Am citit mereu Romani 4:17 cu impresia că Pavel are în vedere credința lui Avraam că Dumnezeu poate să-l învie din morți pe Isaac.

 17 după cum este scris: „Te-am rânduit să fii tatăl multor neamuri.” El, adică, este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu, în care a crezut, care înviază morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt ca şi cum ar fi.

Verbul folosit în greacă este zoopoieo, care înseamnă „a face viu”, „a da viață”, „a învia”.

Când am ajuns la v. 19, am început să mă întreb dacă Pavel într-adevăr la acea dimensiune a credinței lui Avraam făcea referire. Căci în greacă Pavel zice despre tatăl tuturor credincioșilor că „și-a privit trupul propriu deja mort” (κατενόησεν τὸ ἑαυτοῦ σῶμα [ἤδη] νενεκρωμένον; Rom 4:19). Apostolul nu vrea prin asta să spună că patriarhul a avut un soi de „near-death experience” în urma căreia sufletul, în timp ce se îndrepta spre tunelul luminos, a văzut în urmă corpul rămas mort, ci că Avraam s-a uitat la sine și și-a spus: „Sunt ca și mort; cum să mai am eu copil la o sută de ani?”

Nu spun că această legătură hermeneutică este obligatorie. Dar ea este posibilă și ar trebui păstrată ca atare în traducere. Din nefericire, versiunea Cornilescu actuală obscurizează aspectul semnalat de mine, fiindcă în ea citim: „el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit”. În loc de „mort”, găsim un termen care „domesticește” imaginea paulină. Or, una e să te vezi îmbătrânit și alta e să te vezi mort (sau „cu un picior în groapă”, cum am spune noi).

Probabil nu v-am convins, și nici nu mi-am propus asta. :) Dar nu strică să știm că Biblia e mai bogată decât se vede la prima (a doua sau a zecea) lectură.


Oh, the joy of discovering something beautiful! It is not so beautiful if it is not shared. :)


Parcurg acum cap. 19 din Ioan (a doua parte a procesului lui Isus). Evanghelistul surprinde cu o finețe remarcabilă caracterul „numinos” al prezenței lui Hristos. Când autoritățile religioase cer răspicat pedeapsa capitală pentru „blasfemie” („s-a făcut pe sine Fiu de Dumnezeu”), pe Pilat îl apucă teama. Demnitarul roman, care pendulează între pretoriu și zona în care sunt adunați reprezentanții establishmentului iudaic, are un neașteptat fior religios. Îl bântuie o îndoială. Personajul care i-a fost adus la judecată este urmărit cu ferocitate neobișnuită de către adversarii lui. Acuzația este gravă și nu poate fi ignorată. Din acest motiv, Pilat se simte dator să sondeze identitatea învinuitului cu o întrebare care, paradoxal, sugerează răspunsul. Nu poți întreba: „De unde ești Tu?”, dacă nu ai, în străfundul inimii, intuiția nedeslușită că Omul pe care îl ai în față iese din orizontul existenței obișnuite.

Suspansul crește, fiindcă la această întrebare Isus nu dă niciun răspuns.

Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 2,515 alți urmăritori