În ultimele două luni au avut loc întâlniri aproape săptămânale ale Comitetelor EDCR, cu scopul de a definitiva acele soluții de traducere asupra cărora încă avem dezbateri.

Un instantaneu din timpul ședinței de ieri (10 dec. 2018). Doi colegi „sunt prezenți” prin skype. Un membru al Comitetului Pastoral a ajuns după începerea ședinței, deci uneori numărul participanților ajunge la nouă.

Ședințele durează în medie trei ore. Uneori stăm chiar mai mult, dacă situația o impune.

Au fost în discuție mai ales epistolele, al căror vocabular „tehnic” cere o calibrare atentă.

Am primit iarăși zeci de întrebări, observații și sugestii cu privire la anumite pasaje grele și a trebuit să pregătesc terenul pentru discuții, „periind” iarăși lexicoanele, gramaticile, comentariile, sursele primare (elenistice sau patristice) relevante.

Am adunat în acest timp informații pentru o nouă carte. Rămâne doar să găsesc răgazul necesar să regurgitez și să rumeg pe îndelete astfel de informații. Dar la ora asta nu mai visez decât să văd finalizat și tipărit NT. Sper că în luna ianuarie să vedem cu ochii și acest deziderat. Deocamdată frământăm și iar frământăm textul, cernând totul, fir cu fir.

Nu puține au fost ocaziile în care ne-am dat seama că un simplu cuvânt nu poate evoca „haloul” pe care îl are corespondentul grecesc din original. Și atunci am ales să dăm niște explicații în notă. Așa se face că aparatul de note s-a îngrășat simțitor în epistole, după cum ilustrează următorul capitol.

Mai jos un fragment din 1 Timotei.

Calitățile cerute de la un episcop

1 Adevărat este cuvântula acesta: Dacă râvnește cineva să fie episcopb, dorește un lucru bun. 2 Dar trebuie ca episcopul să fie mai presus de orice reproș, bărbatul unei singure soții, cu mintea trează, chibzuit, prezentabil, ospitalier, în stare să-i învețe pe alții. 3 Să nu fie nici dedat la vin, nici bătăuș, [nici dornic de câștig mârșav,] ci să fie blând, nu certăreț, nu iubitor de bani, 4 să-și conducă bine casa și să-și țină copiii în supunere cu toată demnitatea. 5 Căci dacă cineva nu știe să-și conducă bine propria casă, cum va avea grijă de biserica lui Dumnezeu? 6 Să nu fie întors la Dumnezeu de curând, ca nu cumva să se îngâmfe și să cadă în osânda Diavoluluic. 7 Trebuie să aibă și o bună mărturie din partea celor din afară, ca să nu ajungă de ocară și să cadă în cursa Diavolului.

Calitățile cerute de la diaconi

8 Diaconii, de asemenea, trebuie să fie demni, nu cu două fețed, nu băutori de mult vin, nu dornici de câștig mârșav 9 și să păstreze taina credinței cu un cuget curat. 10 Trebuie mai întâi cercetați și apoi să fie diaconi, dacă sunt fără vină. 11 Femeilee, de asemenea, trebuie să fie demne, nebârfitoare, cu mintea trează, credincioase în toate lucrurile. 12 Diaconii să fie bărbați ai unei singure soții și să-și conducă bine copiii și casele lor. 13 Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi își dobândesc o pozițief de cinste și o mare îndrăzneală în credința care este în Hristos Isus.

Taina credinței creștine

14 Îți scriu aceste lucruri cu nădejdea că voi veni la tine în curând 15 și ca să știi – în caz că zăbovesc – cum trebuie să te porțig în casa lui Dumnezeu, care este biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul și temelia adevărului. 16 Și, fără îndoială, mare este taina evlavieih:

„Cel ce s-a arătat în trup

a fost dovedit drept prin Duhul,

a fost văzut de îngeri,

a fost propovăduit printre neamuri,

a fost crezut în lume,

a fost înălțat în slavă.”

Note

 a3:1 Secvența pistòs ho lógos, folosită recurent în Epistolele Pastorale, poate fi considerată finalul secțiunii precedente (cap. 2:11-15).

 b3:1 Termenii grecești epískopos „funcționar”, „supraveghetor” și presbýteros „mai mare”, „mai în vârstă” denumeau funcția și titlul unui conducător creștin, referindu-se la una și aceeași slujbă: Fap. 20:17,28. Tit 1:5,7. Treptat, începând cu sec. al II-lea d.Hr., conținutul termenilor s-a schimbat, odată cu noul curs al Bisericii: prezbiterul (înțeles ca termen lingvistic și ca funcție) a devenit preot, iar episcopul a devenit un supraveghetor de prezbiteri-preoți.

 c3:6 Genitivul poate fi interpretat în două feluri: (1) osânda cerută de Diavol; (2) osânda pe care și Diavolul a primit-o pentru îngâmfare.

 d3:8 Sau: „cu două feluri de a vorbi”.

 e3:11 Referire la soțiile diaconilor sau, mai probabil, la femeile-diacon (cf. Rom. 16:1).

 f3:13 Gr. bathmós, „treaptă” sau, în sens figurat, „rang”, „poziție”.

 g3:15 Gr. anastréphō nu se referă strict la comportarea din timpul slujbelor bisericești, ci la conduită în sensul cel mai larg, la modul de a trăi al slujitorului creștin.

 h3:16 În contextul de față, gr. eusébeia, „evlavie”, „pietate”, termen-cheie în Epistolele Pastorale, se suprapune parțial peste concepte precum „credință” sau „religie”.

Reclame

Am tot pomenit în această perioadă de Colectivul de revizori / traducători și de Comitetul Pastoral al EDCR. Profit de răgazul pe care ni-l prilejuiește Centenarul ca să postez mai jos câteva fotografii care ne arată „în acțiune”.

Nu reușim întotdeauna să fim în echipă completă (doi dintre revizori sunt de regulă „prezenți” prin Skype), dar avem un grup de lucru suficient de mare încât să putem întoarce cu grijă, pe toate fețele, problemele de traducere care necesită o rezolvare înțeleaptă.

EDCR este singurul proiect de traducere / revizuire în care sunt prezenți, în jurul aceleiași mese, reprezentanți ai principalelor biserici neoprotestante, adică adventiști, baptiști, creștini după Evanghelie și penticostali.

Am convingerea că textul va fi adoptat și de creștini ortodocși, catolici sau luterani, cum s-a întâmplat și cu versiunea Cornilescu clasică. (Acum vreo doi ani eram într-o emisiune la Speranța TV, cu invitați de la mai multe culte, și nu mică mi-a fost surpriza să descopăr că reprezentantul Bisericii catolice avea cu el un exemplar din versiunea Cornilescu).

P.S. Nu vă lăsați duși în eroare de figurile noastre zâmbitoare. Avem și discuții „serioase”. Chiar „foarte serioase”. 🙂

 


De curând cele două comitete care supervizează publicarea EDCR (Comitetul de traducere și Comitetul pastoral) au validat viitorul model de așezare în pagină a textului Bibliei Cornilescu.

„Viitorul model” e un fel de a spune, căci „viitorul” e de fapt „fostul”. Doar nu în zadar spune Ecleziastul că „ce a fost va mai fi”…

Ca o splendidă ironie divină, Biblia EDCR urmează modelul primei ediții Cornilescu (al cărei text este dispus pe o coloană), tipărite la București, în 1921.

Mai jos o mostră de text biblic din Evanghelia după Matei (EDCR) și o mostră de text din Psalmi (cu precizarea că aceștia nu au trecut încă pe la revizorul literar ori pe la Comitetul Pastoral).***

Dacă săptămâna viitoare reușim să organizăm ultima întâlnire a comitetelor, pentru verificarea unor chestiuni din epistole, textul poate să intre la tehnoredactare.

Între timp, referințele marginale au fost comprimate un pic, dar coafarea lor va fi o activitate migăloasă, fiindcă uneori titlul cărții este pe un rând, iar trimiterea propriu-zisă (capitol și verset) se află pe altă pagină.

Mai jos, două imagini cu vechiul Cornilescu.

***


De peste un an (dacă memoria nu mă înșală) se varsă multă cerneală în dezbaterea privitoare la„Tatăl nostru”.

„S-a apucat Papa să strice Biblia”, comentează îmbufnat unii protestanți, socotind că schimbarea din Tatăl nostru ar deforma grav textul original al rugăciunii Tatăl nostru.

O postare critică față de decizia luată de magisteriul catolic găsesc și pe blogul pr. Ioan-Florin Florescu:

Acesta (v. 13 din Matei 6, n.n.) nu pune din punct de vedere semantic nici cea mai mică problemă de înțelegere (singurul sens care poate fi pus în discuție este al termenului ispită, dar nu asta contează în discuția de față), așa că traducerea lui n-avea de ce să fie modificată. Cuvânt cu cuvânt, exact asta a spus Iisus – „și nu ne duce pe noi în ispită / încercare” – și nu încape, din punct de vedere gramatical-semantic, nicio interpretare. E o propoziție la fel de simplă ca „Ana are mere”.

Ca întotdeauna, există niște drăcușori subtili ale căror codițe îmbârligate se ițesc dintre detaliile acestei probleme de exegeză biblică.

E destul de sigur că Isus nu a spus textual μὴ εἰσενέγκῃς ἡμᾶς εἰς πειρασμόν (adică textul grec tradus în română prin „nu ne duce pe noi în ispită”).

Isus trebuie să fi vorbit în iudeo-aramaică sau într-o formă de ebraică mișnaică (ebraica pe care o întâlnim în Mișna și în alte scrieri rabinice din primele secole creștine).

Ebraica, după cum știe cine s-a apucat să buchisească pe textul veterotestamentar, are anumite forme verbale care transmit un anumit înțeles.

De pildă, există în ebraică o formă cauzativă, care se cheamă hifil. Nu vă speriați, explic imediat ce este această gânganie gramaticală.

Dacă luăm verbul bo’ („a merge”) și îl punem la hifil, adăugându-i consoane și vocale după o paradigmă anume, el își schimbă forma și capătă valoare cauzativă, însemnând „a face (pe cineva) să meargă”. Două exemple, mai jos.

În Geneza 7:1, Dumnezeu îi spune lui Noe: „Mergi/intră în arcă…” (ebr. ḇōʼ ʼel-hattēḇa).

Mai înainte, în Geneza 6:19, Dumnezeu îi spusese lui Noe ― pardon de literalism ― „fă să meargă în arcă (ebr. tāḇiʼ ʼel-hattēḇa)” ființe vii, câte o pereche din fiecare. Pe românește zicem „ia în arcă”, fiindcă avem verbul „a lua” care corespunde formei verbale „hifilizate” din ebraică.

Așadar, de la „mergi” (ḇōʼ), am ajuns să zicem „fă să meargă” (tāḇiʼ), prin această magie a infixării specifice limbilor semitice.

Știm cu relativă siguranță că în spatele grecescului μὴ εἰσενέγκῃς (lit. „nu duce”) se află ceva de tipul ואל תביאני, secvență pe care o întâlnim într-un psalm de la Qumran sau într-o rugăciune din Talmudul babilonian.

Să vedem mai întâi rugăciunea de la Qumran (11Q5 Psalmi a).

 זכורני ואל תש̇כחני ואל תביֿאניֿ בקש̇ות ממניֿ

„Adu-ți aminte de mine, nu mă da uitării și nu mă duce în necazuri care sunt prea mari pentru mine.”

Putem traduce, fără risc de sminteală teologică, „nu mă da uitării și nu mă lăsa în necazuri care sunt prea mari pentru mine”.

Rugăciunea din Talmud (Ber. 60b) are aceeași formă „nu mă duce” (hifil – ואל תביאני )

„Nu mă duce sub puterea păcatului, a nelegiuirii, a încercării sau a dezonoarei”

ואל תביאני לידי חטא ולא לידי עון ולא לידי נסיון ולא לידי בזיון

Sensul acestei cereri (după cum îl găsim tradus în Marcus Jastrow. A Dictionary of the Targumim, the Talmud Babli and Yerushalmi, and the Midrashic Literature) este: „suffer me not to come within the power of sin, iniquity, or temptation”, adică „nu îngădui să ajung sub puterea păcatului, a nelegiuirii etc.”

Ar fi și culmea să credem că Dumnezeu „ne duce sub puterea păcatului și a nelegiuirii”.

În rugăciunea Tatăl nostru avem același tip de construcție în spatele textului grec care a ajuns la noi.

Așadar, fie că păstrăm „nu ne duce pe noi în ispită” (cu riscul ca cititorul mai slab de vârtute să înțeleagă greșit, dacă e lăsat în regim „autocefal”), fie dăm direct valoarea „permisivă” în traducere („nu îngădui să ajungem în ispită/încercare”), nu greșim.

Profit de ocaziune să postez aici pagina cu textul rugăciunii domnești în varianta EDCR, care ar trebui să apară la începutul anului viitor. Precum vedeți, ne-ar plăcea mult ca textul biblic să fie pe o singură coloană, cu referințele biblice în interiorul paginii.



Astăzi a fost o zi importantă, fiindcă marcăm în mod oficial încheierea revizuirii textului Noului Testament (EDCR). Ultimele două cărți, Faptele Apostolilor și Apocalipsa, au fost discutate la Comitetul Pastoral și au primit validarea.

Urmează acum să pregătim textul pentru tehnoredactare, adică să verificăm câteva amănunte tehnice (specifice programului care a fost folosit în procesul revizuirii).

Presupun că tehnoredactarea se va face în cursul lunii noiembrie. Dacă vom reuși să ne mișcăm bine, tipărirea s-ar putea face în decembrie. Dacă bibilirea textului tehnoredactat va fi mai îndelungată, vom împinge procesul de publicare până în ianuarie. Oricum, partea bună este că anul 2019 va fi anul apariției unei versiuni a NT care a fost verificată minuțios de către o echipă de specialiști.

Energiile consumate în cei trei ani și jumătate de când a început proiectul EDCR au fost uriașe. Este o minune și un semn al harului lui Dumnezeu că am ajuns în această etapă.

Ne dorim să avem parte de acest har și în etapa următoare, care presupune încheierea revizuirii Vechiului Testament.

Mai jos o mostră de text din Fapte 2.

Cuvântarea lui Petru

14 Atunci, Petru s-a ridicat împreună cu cei unsprezece, și-a înălțat glasul și le-a zis: „Bărbați iudei și voi toți care locuiți în Ierusalim, să știți lucrul acesta și să luați aminte la cuvintele mele! 15 Oamenii aceștia nu sunt beți, cum credeți voi, căci este abia ceasul al treilea din zi. 16 Ci aceasta este ce a fost spus prin profetul Ioel:

17 Așa va fi în zilele de pe urmă, zice Dumnezeu:

voi turna din Duhul Meu peste orice făptură;

fiii voștri și fiicele voastre vor profeți,

tinerii voștri vor avea vedenii

și bătrânii voștri vor visa vise!

18 Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele

voi turna din Duhul Meu în zilele acelea și vor profeți.

19 Voi face minuni sus, în cer,

și semne jos, pe pământ:

sânge, foc și nor de fum;

20 soarele se va preschimba în întuneric

și luna, în sânge,

înainte să vină ziua Domnului cea mare și strălucită.

21 Atunci, oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.a

22 Bărbați israeliți, ascultați cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin faptele puternice, minunile și semnele pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine știți, 23 pe Acesta, predat potrivit planului și preștiinței lui Dumnezeu, voi L-ați răstignit și L-ați omorât prin mâna celor nelegiuiți; 24 pe El Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-L de chinurile morții, pentru că nu era cu putință să fie ținut de ea. 25 Căci David zice despre El:

Eu Îl aveam totdeauna pe Domnul înaintea ochilor mei,

căci El este la dreapta mea, ca să nu mă clatin.

26 De aceea, mi s-a bucurat inima și mi s-a veselit limba;

chiar și trupul meu va sălășlui în nădejde,b

27 căci nu vei lăsa sufletul meu în Hades

și nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.

28 Mi-ai făcut cunoscute căile vieții

și mă vei umple de bucurie înaintea feței Tale.c

29 Fraților, despre patriarhul David să-mi fie îngăduit a spune cu îndrăzneală că a murit și a fost îngropat, iar mormântul lui este în mijlocul nostru până în ziua de azi. 30 Profet fiind, el a știut că Dumnezeu S-a jurat să așeze pe tronul lui pe unul dintre urmașii lui; 31 despre învierea lui Hristos a profețit și a vorbit el, când a zis că sufletul lui nu va fi lăsat în Hades, iar trupul lui nu va vedea putrezirea.

 a2:21 Ioel 2:28-32.

 b2:26 Textul ebraic care stă la baza versiunii grecești citate de Luca spune: „trupul meu va locui în siguranță”. În versiunea sa greacă, textul este iluminat de un concept nou — speranța în înviere — la care se face aluzie în versetul următor: „nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea”.

 c2:28 Ps. 16:8-11.


Am în sfârșit bucuria de a anunța că și epistolele 1-2 Corinteni au ajuns în forma finală și că revizuirea meticuloasă a Noului Testament a ajuns aproape de final.

Comitetul Pastoral al EDCR mai are de citit Faptele Apostolilor și Apocalipsa, după care putem trece la paginare și tipărire.

Eforturile făcute până în acest moment au fost uriașe, cu zeci de întâlniri, sute de emailuri, mesaje și dezbateri purtate pe marginea textului.

Uneori am impresia că nu traducere facem, ci sculptură. Cioplim cu dalta, ciupim cu dăltița, șlefuim, netezim, finisăm, întoarcem obiectul sculptat pe toate părțile, îl examinăm îl lumină, îl mai șlefuim un pic și tot așa.

Așa cum am anunțat în mai multe rânduri, așteptarea noastră este să finalizăm tipărirea în decembrie.

Mai jos este un capitol din 1 Corinteni.

Fiindcă zilele acestea se discută intens despre căsătorie, nu puteam alege un capitol mai relevant.

Pentru partea de final a capitolului e nevoie de o notă explicativă. Versetele 36-38 sunt foarte dificile și am ales varianta care ni s-a părut cea mai puțin problematică.

Despre căsătorie

1 Cu privire la lucrurile despre care mi-ați scris, eu cred că este bine pentru om să nu se atingă de femeie. 2 Totuși, din pricina desfrâului, fiecare bărbat să-și aibă soția lui și fiecare femeie să-și aibă soțul ei! 3 Soțul să-și împlinească față de soție datoria de soț și tot așa să facă și soția față de soț! 4 Soția nu este stăpână pe trupul ei, ci soțul ei. Tot astfel, nici soțul nu este stăpân peste trupul lui, ci soția lui. 5 Să nu vă lipsiți unul pe altul de datoria de soți decât de comun acord, pentru o vreme, ca să vă îndeletniciți [cu postul și] cu rugăciunea, apoi să fiți iarăși împreună, ca să nu vă ispitească Satana din pricina nestăpânirii voastre! 6 Lucrul acesta îl spun ca un sfat, nu ca o poruncă. 7 Eu aș vrea ca toți oamenii să fie ca mine, dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul într-un fel, altul într-altul.

8 Celor neînsurați și văduvelor le spun că este bine pentru ei dacă rămân ca mine. 9 Dar, dacă nu se înfrânează, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă! 10 Celor căsătoriți le poruncesc nu eu, ci Domnul: soția să nu se despartă de soț! 11 (Dacă este despărțită, să rămână nemăritată sau să se împace cu soțul ei!) Și nici soțul să nu-și lase soția!

12 Celorlalți le zic eu, nu Domnul: dacă un frate are o soție necredincioasă și ea este de acord să trăiască mai departe cu el, să nu se despartă de ea! 13 Și dacă o femeie are un soț necredincios și el este de acord să trăiască mai departe cu ea, să nu se despartă de soțul ei! 14 Căci soțul necredincios este sfințit prin soția [credincioasă] și soția necredincioasă este sfințită prin fratele credincios; altminteri, copiii voștri ar fi necurați, dar, de fapt, sunt sfinți. 15 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în astfel de împrejurări fratele nu este legat, și nici sora: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace. 16 Căci ce știi tu, femeie, dacă îți vei mântui soțul? Sau ce știi tu, bărbate, dacă îți
vei mântui soția?

Perseverența în chemarea primită

17 Încolo, fiecare să trăiască după cum i-a făcut Domnul parte și după cum l-a chemat Dumnezeu! Aceasta este rânduiala pe care am așezat-o în toate bisericile. 18 Dacă cineva a fost chemat pe când era circumcis, să nu-și ascundă semnele circumciziei! Dacă cineva a fost chemat pe când era necircumcis, să nu se circumcidă! 19 Circumcizia nu înseamnă nimic și lipsa circumciziei nu înseamnă nimic; importantă este păzirea poruncilor lui Dumnezeu. 20 Fiecare să rămână în starea(a) în care era când a fost chemat! 21 Ai fost chemat când erai rob? Nu te îngrijora, dar, dacă poți să ajungi liber, folosește prilejul! 22 Căci robul chemat în Domnul este un eliberat al Domnului. Tot astfel, cel liber care a fost chemat este un rob al lui Hristos. 23 Voi ați fost cumpărați cu un preț. Nu vă faceți robi oamenilor! 24 Fiecare, fraților, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat!

Celibat și căsătorie

25 Cu privire la feciori și fecioare(b) n-am o poruncă de la Domnul. Le dau însă un sfat, fiindcă am primit de la Domnul harul să fiu vrednic de crezare. 26 Consider că este bine astfel, având în vedere strâmtorarea de acum: este bine pentru om să rămână cum este. 27 Ești legat de o soție? Nu căuta dezlegare! Nu ești legat de o soție? Nu căuta soție! 28 Dar nici dacă te însori nu păcătuiești. Dacă fecioara se mărită, nu păcătuiește. Dar unii ca aceștia vor avea necazuri pământești, iar eu aș vrea să vă cruț.

29 Ce spun eu, fraților, este că vremea s-a scurtat: de acum încolo, cei care au soții să fie ca și cum n-ar avea; 30 cei ce plâng, ca și cum n-ar plânge; cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni; 31 cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi(c) de ea, căci chipul lumii acesteia trece! 32 Dar eu aș vrea ca voi să fiți fără griji. Cel necăsătorit se îngrijește de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului. 33 Dar cel căsătorit se îngrijește de lucrurile lumii, cum să placă soției, 34 și este împărțit. Atât femeia nemăritată, cât și fecioara se îngrijesc de lucrurile Domnului, ca să fie sfinte și cu trupul, și cu duhul, dar cea măritată se îngrijește de lucrurile lumii, cum să-i placă soțului. 35 Spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să vă întind o capcană, ci pentru ceea ce este frumos și ca să-I puteți sluji Domnului fără piedici.

36 Dacă cineva crede că se comportă rușinos față de trupul lui fecior, dacă este sub presiunea instinctului și așa trebuie să fie, să facă ce vrea: nu greșește, să se căsătorească. 37 Dar cine stă ferm în inima sa și nu este sub presiune, ci are stăpânire asupra propriei voințe și așa a hotărât în inima sa – să-și păstreze trupul fecior – bine va face. 38 Astfel, cine își dă în căsătorie trupul fecior bine face, și cine nu și-l dă mai bine face. 39 O femeie este legată [de lege] câtă vreme îi trăiește soțul; dar dacă-i moare soțul, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai să fie în Domnul. 40 Dar mai fericită va fi dacă rămâne așa cum este, după părerea mea. Și cred că și eu am Duhul lui Dumnezeu.

(a) 7:20 Lit. „chemarea”.

(b) 7:25 Termenul gr. parthénos „fecioară”, „fecior” poate fi folosit pentru oricare dintre sexe, nu doar cu referire la persoane de sex feminin.

(c) 7:31 Gr. katachráomai, tradus aici prin „a folosi”, înseamnă „a folosi pe deplin” sau „a folosi în exces”.


În ultimul număr al revistei Pleroma (decembrie 2017) puteți citi o serie de articole privitoare la Reformă. Unul dintre ele conține o scrisoare (până de curând inedită), trimisă de Benjamin Barker din București.

Scrisoarea a fost cunoscută istoricilor, dar nu a fost editată integral până acum.

Mai jos un fragment din textul scrisorii. Precizez că varianta postată nu conține toate notele explicative din materialul publicat. Pentru a face lectura integrală a materialului, accesați link-ul următor (AICI).

În dimineața următoare, pe 18 august, am ajuns la Adrianopol, care se află cam la șase ceasuri sau optsprezece mile de Demotica. Am petrecut la Adrianopol doar o zi și jumătate ca să mă refac după oboseala pe care mi-a pricinuit-o arșița grozavă de pe drum. Dl. Schnell se pregătea pentru târgul anual de la Usingiova și i-am cerut să ia cu el tipărituri biblice din belșug.

Pe 20 august m-aș așternut iarăși la drum și am ajuns la Rusciuc în 25, pe același drum pe care am mers anul trecut. Am fost iarăși dezamăgit că nu l-am găsit pe Ilarion la Târnovo. Era plecat undeva în eparhie ca să facă sfințirea unei biserici noi și protosinghelul[1] lui era și el absent. Am vrut să-l văd ca să-mi dau seama, pe cât posibil, de adevărul lucrurilor pe care le-am auzit de la un bulgar învățat la Gabrovo, anume că Evangheliile traduse și tipărite de Sapunov sunt doldora de greșeli și că unele dintre ele sunt destul de grave, drept care Ilarion nu și-ar da binecuvântarea pentru răspândirea lor.

De la Rusciuc am trecut Dunărea și am intrat în lazaretul de la Giurgiu, unde am rămas 13 zile. Am avut o cameră separată, pentru care am fost foarte mulțumit, fiindcă de data asta lazaretul era plin de personaje dubioase. Totuși am putut să vând șapte tipărituri biblice și să dăruiesc una. Fiindcă pe 8 septembrie am ieșit din carantină, am plecat spre București și am ajuns acolo a doua zi. Știam că nu-l voi găsi pe dl. Colquhoun[2] aici, fiindcă aflasem la Giurgiu că este plecat la Viena pentru a se întâlni cu mama și cu sora lui, care vin la București.

Totuși, am trecut pe la Consulat în speranța de a găsi o scrisoare de la dvs. și nu am fost dezamăgit, căci mi s-a înmânat scrisoarea dvs. din 4 august, cu hotărârile Comitetului din 3 ale aceleiași luni; cuprinsul mi s-a părut agreabil în toate privințele și mă simt recunoscător pentru hotărârea care a fost luată cu privire la chestiunea care îl privește de Dr. Koveks.

Prima mea grijă a fost apoi să-l vizitez pe dl. Poenaru,[3] care m-a primit cu amabilitatea lui tipică, scuzându-se că nu mi-a răspuns la scrisoare, dar aștepta să aibă de spus ceva mulțumitor, ca să-mi scrie. Se bucura că am venit la București, fiindcă socotea că prezența mea va fi mijlocul prin care vor fi înlăturate toate dificultățile care au început să apară în calea tipăririi Noului Testament valah.[4] M-a informat mai întâi de toate că ministrul cultelor a fost schimbat și că cel care ocupă acum postul este un ins bătrân [2r], fanatic și plin de prejudecăți, și că arhiepiscopii tărăgănează de la o zi la alta decizia de aprobare a tipăririi Noului Testament în limba valahă, de teamă că Societatea are în minte alte scopuri, de natură politică; în plus, nu erau pe de-a-ntregul siguri că le vom da o versiune corectă. Când am văzut cum stau lucrurile, mi-a venit imediat în minte să le fac următoarea propunere, despre care cred că Societatea n-ar avea obiecții, anume să le cer cea mai corectă ediție a Noului Testament pe care o au, pe care să o retipăresc la Smirna, fără note și comentarii,[5] iar colile să fie corectate de un cărturar valah pe care să-l iau cu mine de aici. Dl. Poenaru crede că astfel vor fi înlăturate toate dificultățile și a fost foarte mulțumit de idee. Apoi, împreună cu dl. Poenaru, l-am vizitat pe fratele principelui, pe ministrul de interne. A părut să fie dornic ca Noul Testament să fie difuzat pe scară larg în toate clasele de oameni din principat și s-a oferit să-i vadă pe arhiepiscopi și să le explice chestiunea.


[1] În original: protosingellos. În ierarhia bisericească, îndeplinea rolul de secretar al unui ierarh bisericesc.

[2] Robert Gilmour Colquhoun (1803–1870) a ocupat funcția de consul la București în perioada 1835-1837. Și-a început efectiv activitatea începând cu 25 feb. 1835.

[3] Dintr-o scrisoare trimisă de Barker la 22 sept. 1834, rezultă că Petrache Poenaru participase la festivitatea aniversară a Societății Biblice Britanice din 1831. În micul raport de călătorie scris de Poenaru la Londra, pe 27 oct. 1831, nu există informații despre acest eveniment. Ea trebuie să fi avut loc în decursul celor trei luni petrecute de Poenaru la Londra (10 iunie – 10 august 1831). Textul raportului a fost publicat de Iorga în Analele Academiei Române, Memoriile Secțiunii literare (1905/1906), vol. 28, 1906, p. 250-259 și republicat în engleză în idem, A History of Anglo-Roumanian Relations. English translation printed by the “Societate Anglo-Română” with a preface by R. W. Seton Watson, Bucharest, 1931, p. 70-79.

[4] Lit. „Wallachian Scriptures”. În context, este vorba de tipărirea unui Nou Testament.

[5] Principiul „without note or comment” a fost introdus încă de la început în statutul (Laws and Regulations) SBB. În prima formă a documentului, clauza se aplica doar Versiunii Autorizate. Membrii Comitetului au propus un amendament pentru ca restricția să vizeze toate traducerile. În art. 1 al statutului se precizează că singurul obiectiv al SBB va fi „să promoveze o cât mai mare difuzare a Sfintelor Scripturi, fără note și comentarii” (engl. „to encourage a wider circulation of the Holy Scriptures, without note or comment”).Vezi G. Browne, The History of the British and Foreign Bible Society: From Its Institution in 1804, to the Close of Its Jubilee in 1854, vol. 1, Londra, Bagster and Sons, 1859, p. 15-16.