Reading the third volume of the New Cambridge History of the Bible has been a most rewarding experience. Here are some notes I made while perusing this bulky volume.

Biblical and Early Christian Studies

nchb3

2017.01.02 | Euan Cameron, ed. The New Cambridge History of The Bible. Volume 3: from 1450 to 1750. Cambridge: Cambridge University Press, 2016. xx + 975 pages. Hardback £125. ISBN: 9780521513425.

Review by Emanuel Conțac, Pentecostal Theological Institute of Bucharest.

Many thanks to Cambridge University Press for providing a review copy.

The third volume in the New History of the Bible series published by CUP, assembles 34 papers and essays surveying the complex evolution and influence of the most disseminated hypertext in the printing era.
Whereas the editors of the initial series had compressed the post-Reformation period into a single volume, in the revised series the past 500 years are covered by two separate volumes, each addressing a wider variety of topics than would have been possible to include in a single 650-page volume.

Vezi articol original 1.457 de cuvinte mai mult


Proiectul EDCR la care trudim de o vreme (cam un an și jumătate) se derulează într-un ritm bunicel. Am terminat ieri de citit cartea Deuteronom, care a fost sub lupa filologică a colegilor Gelu Păcurar și Silviu Tatu. Cartea Exodul, care e gata de cam un an, dacă memoria nu mă înșală, va ajunge curând pe masa Comitetului Pastoral.

Din cărțile care îmi revin mie și colegului Laurențiu Moț, mai am de parcurs doar patru: 1-2 Corinteni, Evrei și Apocalipsa.

Nu de mult am trecut prin Iuda, care mi s-a părut foarte criptică, densă, multe aluzii la scrieri pseudoepigrafe. Ca să pot înțelege limbajul autorului, m-am apucat să citesc 1 Enoh în grecește. Din păcate, numai o mică parte din textul acestei scrieri apocaliptice se păstrează în greacă. Ar fi fost minunat să o avem integral, dar și din ceea ce s-a păstrat rezultă cu prisosință intertextualitatea dintre Iuda și 1 Enoh. Asta ar explica probabil și de ce Iuda a intrat în canon „ca prin foc”.

(Precizez următoarele, pentru cei care se întreabă ce implicații are pentru statul cărții 1 Enoh faptul că această scriere este citată de o epistolă canonică: nu consider că viziunile apocaliptice din 1 Enoh ar trebui socotite „soluții” pentru lume, ci mai degrabă „indicii” ale problemelor.

1 Enoh este o viziune teologică radicală, inspirată din anumite pasaje ale VT și forjată pe nicovala robustă a genului apocaliptic. Cartea este atât o teodicee detaliată, cât și un protest vehement împotriva nelegiuirii din lume. Ca orice apocalipsă, ea încearcă să ajungă la resorturile răului cosmic, dar nu uită să ridice și flamura speranței peste cititori. Așadar, nu citiți 1 Enoh singuri acasă. Veți descoperi oricum că scrierea e un soi de marmite – cum ar zice englezii – ceea ce pentru unii e o drojdie dezgustătoare, pentru alții e un deliciu hrănitor, cu multe vitamine.)

Dar să revin la EDCR. Cum spuneam și cu altă ocazie, dacă ne hărnicim suficient de mult, putem termina NT în cursul acestui an.

Mai jos o mostră din textul lui Iuda, cu tot cu note de subsol. Dacă ele vor rămâne și în ediția tipărită n-aș putea spune, căci nu sunt nici proroc, nici fiu de proroc.

Textul pe care îl propun e destul de neologizant pe alocuri. Presimt că multe dintre soluțiile mele vor ajunge „clavecinul bine temperat”, la finalul procesului.

***

8 Totuși, în același fel oamenii aceștia, târâți de visările lor, își pângăresc trupul, nesocotesc stăpânirea și-i batjocoresc pe cei slăviție. 9 Arhanghelul Mihail, în controversa lui cu Diavolul, când se certau cu privire la trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci a zis: Domnul să te mustre!f 10 Aceștia, dimpotrivă, batjocoresc ce nu cunosc; cât despre lucrurile pe care le înțeleg — numai în chip firescg, ca niște dobitoace necuvântătoareh — tocmai acestea le aduc pierzarea. 11 Vai de ei! Căci au apucat-o pe calea lui Cain! Pentru câștig, s-au aruncat în rătăcirea lui Balaam! Au pierit în răscoala lui Core! 12 Sunt stânci ascunse la mesele voastre de dragoste, unde se ospătează fără rușine, preocupați numai de ei înșiși; nori fără apă, duși de vânt încoace și încolo, pomi tomnatici fără rod, de două ori morți, dezrădăcinați; 13  valuri înfuriate ale mării, care își spumegă rușinile lor, stele rătăcitoare, cărora le este păstrat întunericul fără de marginii, pe vecie.

14 Și pentru ei a profețit Enoh, al șaptelea patriarh de la Adam, când a zis: „Iată, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi, 15 ca să facă judecată împotriva tuturor și să încredințezej orice suflet de toate faptele nelegiuite pe care le-au făcut în chip nelegiuit și de toate cuvintele aspre pe care le-au rostit împotriva Lui acești păcătoși nelegiuiți.”k 16 Ei sunt niște cârtitori, nemulțumiți cu soarta lor; trăiesc după poftele lor, gura le este plină de vorbe trufașe și se arată părtinitori față de oameni, pentru câștig.

***

 e1:8 Gr. dóxas („slăvi”), referire probabilă la ființe cerești caracterizate de slavă.

 f1:9 Zah. 3:2.

 g1:10 Gr. physikōs, în context, „instinctual”.

 h1:10 Sau: „iraționale”.

 i1:13 Gr. ho zóphos tou skótous, „întunericul beznei”. Expresie la gradul superlativ, menită să sublinieze intensitatea beznei care îi așteaptă pe cei osândiți.

 j1:15 Sau: „să dovedească vinovat”.

 k1:15 1 Enoh 1:9. Cartea 1 Enoh, document compozit format din viziuni și tradiții apocaliptice atribuite lui Enoh, a fost redactată în perioada intertestamentară, după instituirea așa-numitei „tăceri profetice”. Deși necanonică, scrierea 1 Enoh a influențat considerabil contextul teologic iudaic în care s-a dezvoltat creștinismul.


Anul acesta am fost mai puțin prezent pe blog, din motive obiective: munca imensă pe care o presupune participarea la proiectul de revizuire a traducerii Cornilescu nu-mi mai permite luxul de a scrie prea mult.

Le mulțumesc tuturor celor care au trecut pe aici.

Un Crăciun fericit tuturor!

Mai jos, fragmentul de început din oratoriul de Crăciun al lui Bach. Nu cunosc o altă compoziție care să transmită cu  mai multă forță bucuria și speranța care vin în lume o dată cu nașterea lui Isus.

1. CHOR

Jauchzet, frohlocket! auf, preiset die Tage,
Rühmet, was heute der Höchste getan!
Lasset das Zagen, verbannet die Klage,
Stimmet voll Jauchzen und Fröhlichkeit an!
Dienet dem Höchsten mit herrlichen Chören,
Lasst uns den Namen des Herrschers verehren!


Am intrat săptămâna trecută în 2 Petru, o epistolă scurtă, dar nu lipsită de dificultăți. O voi revizui la pachet cu Iuda, fiindcă există anumite secțiuni comune acestor două scrieri. Nu mi-e limpede cine pe cine a influențat în materie de vocabular, dar asemănările sunt dincolo de orice dubiu. Mi se pare că 2 Petru ia de la Iuda, nu invers.

Capitolul 2 este un rechizitoriu împotriva unor învățători despre care nu știm prea multe lucruri. Ritmul alert al șarjelor profetice din această secțiune e greu de transpus în mod satisfăcător.

Precizez că textul va trece prin șlefuiri suplimentare.

Ca de obicei, marea frustrare a traducătorului este că nu poate spune toate finețurile pe care le descoperă și de care se bucură ca un copil care a primit un cadou.

***

12 Dar aceștia, ca niște dobitoace necuvântătoarea, sortite prin firea lor să fie prinse și nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor merge la pierzanie tocmai prin stricăciunea lor 13 și își vor lua <astfel> plata <cuvenită> pentru nelegiuirea lor.b Fericirea lor este să trăiască în plăceri ziua-n <amiaza mare>. Ca niște întinați și spurcați, plini de înșelăciune, se pun pe chefuit, când sunt la același ospăț cu voi. 14 Le scapără ochii după femei adultere și nu se satură de păcătuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsă la lăcomie, sunt niște blestemațic! 15 După ce au părăsit calea cea dreaptă, s-au rătăcit și au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nelegiuirii. 16 Dar a fost mustrat aspru pentru fărădelegea lui: o măgăriță necuvântătoare, care a vorbit cu glas omenesc, a pus frâu nebuniei profetului.

17 Oamenii aceștia sunt fântâni fără apă, neguri purtate de vifor: lor le este păstrat întunericul fără de marginid. 18 Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic și, <folosind> poftele cărnii, îi momesc în desfrânări pe cei ce abiae au scăpat de cei ce trăiesc în rătăcire. 19 Le făgăduiesc libertatea, în timp ce ei înșiși sunt robi ai stricăciunii. Căci fiecare este robul lucrului de care este biruit. 20 În adevăr, dacă, după ce au scăpat de murdăriile lumii, prin cunoașterea Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos, se împotmolesc iarăși și sunt biruiți de ele, starea lor de pe urmă ajunge mai rea decât cea dintâi. 21 Era mai bine pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptății decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă care le-a fost dată. 22 Cu ei s-a întâmplat ce spune, pe bună dreptate, proverbul: Câinele s-a întors la ce vărsasef și „scroafa spălată <s-a întors> să se tăvălească <iarăși> în mocirlă”.

 a2:12 Sau: „iraționale”.

 b2:13 Lit. „vor suferi vătămare ca răsplată pentru vătămare”.

 c2:14 Lit. „copii ai blestemului”. Exprimare semitizantă care indică faptul că acești oameni se află sub blestemul și judecata lui Dumnezeu.

 d2:17 Gr. ho zóphos tou skótous, „întunericul beznei”. Expresie la gradul superlativ, menită să sublinieze intensitatea beznei care îi așteaptă pe cei osândiți.

 e2:18 NA28: „cu adevărat”, lecțiune prezentă în unele manuscrise timpurii.

 f2:22 Prov. 26:11.


Ieri, ca parte a seriei de evenimente „Vertical”, organizate de pastorii Emil Bartoș și Radu Gheorghiță, am avut bucuria de a vorbi despre munca de revizuire a traducerii făcute de Cornilescu.

Precizez cu această ocazie că ediția-pilot pe care am prezentat-o nu este o „revizuire de autor”, ci rodul unei munci de echipă. Am ajuns să stau în fața publicului și să vorbesc despre această activitate nu fiindcă eu aș fi începutul și sfârșitul acestui proiect, ci fiindcă am ajuns, fără voia mea, unul dintre motorașele care s-au pus în mișcare pentru a urni din loc un proiect pentru desfășurarea căruia sunt necesare energii ce depășesc puterile unui singur om.

Cum spuneam și în prelegere, deja am început să primesc mesaje, unele mai erudite ca altele. Citez din ultimul mesaj primit: „Anumite trăsături sunt comune stilului religios din mai multe limbi moderne şi se regăsesc în limbajul mai multor religii: caracterul arhaic, monumentalitatea, necesitatea de a păstra distanţa faţă de vorbirea curentă, fără a pierde însă capacitatea de comunicare şi de implicare afectivă, emoţională. Stilul religios este un stil functional ca orice stil de specialitate, si nu este normal sa existe tentatii de distrugere a stilului religios pentru a usura comunicarea.” Autorul lansează aceste salve lingvistice ca mai apoi să poată  taxa voalat „incercarea unora de a inlocui in traducerea Bibliei, a termenului neprihanit cu termenul drept”. Cin’ să fie aceștia, oare, mă întreb eu cu un aer nevinovat?

Mai jos mica mea prelegere. Cei prezenți în sală au avut avantajul de a vedea pe ecran textele despre care vorbeam. Fără ele, expunerea își pierde un pic din coeziune.

Nu sunt cel mai captivant vorbitor pe care l-ați auzit vreodată, așa că înarmați-vă cu răbdare și fiți milostivnici față de bâlbele inerente unui personaj care se simte mai în largul lui între cărți decât la tribune. 🙂

Vă reamintesc că textul introductiv al ediție-pilot este public și poate fi citit gratuit AICI.

Prelegerea propriu-zisă începe de la minutul 5.00.


Fără reparațiile istorice cuvenite, festivismele decretate de sus nu valorează mare lucru.

Un text ce vine ca un duș rece peste patrioții de ocazie prea dispuși să se îmbete cu discursuri găunoase.

Nu cunosc decât o singură formă de patriotism: încercarea de a rezista la amplul proces de degradare care afectează (1) folosirea limbii române; (2) învățământul; (3) sistemul de sănătate; (4) justiția; (5) memoria colectivă.


img_9900

Am primit în sfârșit primele exemplare din ediția-pilot a Bibliei (revizuire a traducerii realizate de „Dumitru Cornilescu”). Sigla viitoarei traduceri este EDCR.

Așa cum am anunțat deja, broșura (164 de pagini) conține Geneza, Evanghelia după Marcu, Evanghelia după Ioan și Epistola apostolului Pavel către Romani.

Studenții ITP se bucură deja de noua versiune, fiindcă aproape jumătate din exemplarele pe care le-am primit au fost distribuite.

Ediția-pilot va fi disponibilă la seria de conferințe „Vertical” (www.VerticalRomania.ro). Doritorii o pot achiziționa cu 10 lei / exemplarul.

Cei care nu pot ajunge la conferință vor avea posibilitatea de a comanda exemplare de la Societatea Biblică Interconfesională din România (vezi mai jos informațiile de contact). Ar fi indicat să plasați comanda după 5 decembrie, fiindcă în aceste zile personalul SBIR nu va putea gestiona cererile.

Precizez cu această ocazie că organizația care a deținut și deține dreptul de publicare a Bibliei Cornilescu, din 1923 (când se publică separat Evanghelia după Luca și Evanghelia după Ioan), este Societatea Biblică Britanică. Ea este și singura îndreptățită să inițieze un astfel de proiect, despre care se discuta deja din anii ’20, dar care n-a mai fost adus la îndeplinire.

Pentru a le da cititorilor o idee cu privire la profilul viitoarei ediții, am postat pe internet introducerea noului proiect. Găsiți AICI fișierul PDF.

Nu uitați că ediția-pilot este însoțită de un chestionar (pe o singură pagină). Suntem foarte interesați să vedem cum va fi primit textul revizuirii. Nu-mi imaginez că vom putea mulțumi pe toată lumea. (Se înțelege de la sine, chestionarul nu este pentru cititorii care nu vor să clintească o virgulă din vechiul text cornilescian).

Mai jos datele de contact ale SBIR.

Calea Călărașilor, nr. 173, Bl. 42, Sc. 2, Ap. 35,

București, sectorul 3

România

Tel. 021.320.84.79

email: sbiromania@gmail.com

website: www.societateabiblica.org