După eforturi susținute, făcute de diverse echipe de programatori și specialiști IT, avem în sfârșit bucuria să anunțăm prezența textului NT EDCR în mai multe app-uri de profil.

Cititorii români sunt probabil foarte familiarizați cu app-ul eBiblia, al cărei palmares de versiuni românești cu greu poate fi concurat.

Puteți citi aceste versiuni pe site-ul https://my.ebiblia.ro/app/#_

Între multele avantaje pe care le oferă acest site (și app-ul aferent) se numără posibilitatea de a citi în paralel mai multe versiuni.

Un alt app foarte popular este YouVersion. https://www.youversion.com/

Nu în ultimul rând, Societatea Biblică Interconfesională din România, care deține copyrightul pentru EDCR, are un app (AICI) în care a fost adăugat recent și textul revizuit (2019). Tot aici puteți găsi două versiuni românești audio.

Reclame

Un cititor EDCR ne semnalează posibilitatea înțelegerii primei părți din 1 Cor. 6:18 ca slogan care era vehiculat în interiorul bisericii din Corint și pe care Pavel îl citează fără a indica acest lucru (De notat că în alte situații el indică faptul că face referire la poziția adversarilor. De ex., în cap. 15 întreabă “cum zic unii că nu este înviere…”).

Nu sunt convins că avem aici un slogan, cum cred unii exegeți (luați comentariul lui Fitzmyer și găsiți o bibliografie de bază), din mai multe motive.

Înainte de a analiza chestiunea, reiau mai jos textul din EDCR (cu referința biblică din subsol mutată în textul biblic).

6:16 Nu știți că cine se lipește de o desfrânată este un singur trup cu ea? Căci zice Scriptura: “Cei doi vor fi un singur trup”. (Vezi Gen. 2:24).

6:17 Dar cine se lipește de Domnul este un singur duh cu El.

6:18 Fugiți de desfrâu! Orice alt păcat pe care-l face omul este săvârșit în afara trupului, dar cine se desfrânează păcătuiește împotriva propriului său trup.

6:19 Oare nu știți că trupul vostru este templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi și pe care Îl aveți de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri?

6:20 Ați fost cumpărați cu un preț. Slăviți-L deci pe Dumnezeu în trupul [și în duhul] vostru, [care sunt ale lui Dumnezeu]!

Mai întâi trebuie observat că în context Pavel pregătește terenul pentru discuție atrăgând atenția că porneia-desfrâul (=relația sexuală cu o prostituată) implică persoana în totalitatea ei. Verbul folosit de Pavel este kollao, „a se lipi”, „a se uni”. Este același verb care stă la baza echivalentului folosit în Geneza 2:24 (proskollao), context în care este descrisă unirea fizică dintre bărbat și femeie.

De altfel, Geneza 2:24 este și contextul din care provine citatul care încheie v. 16: “Vor fi – zice [Scriptura] – cei doi o singură carne”.

Angajarea totală a persoanei ca urmare a relației sexuale constituie punctul de referință pentru înțelegerea declarației (pe care o socotesc a lui Pavel) din v. 18: “Orice păcat pe care-ar fi să-l facă omul este în afara trupului” (traducere liberă).

Constatarea lui Pavel este de bun simț și ea trebuie înțeleasă în felul următor: Nu există niciun păcat care să implice trupul în maniera în care o face imoralitatea sexuală (în context, relația unui bărbat cu o prostituată). Nu există niciun păcat în care omul să se angajeze atât de intens, încât să devină “una” cu “obiectul” păcatului săvârșit.

Se va obiecta că și lăcomia de mâncare, beția, fumatul sau folosirea drogurilor ar putea intra în categoria “păcate care implică trupul”. Comparația este neavenită dintr-un motiv evident: în niciuna din situațiile de mai sus trupul nu se angajează total, pentru a se contopi (în limbaj paulin, pentru a forma “un singur trup”) cu o altă persoană. Pavel „joacă” la el acasă, nu în deplasare, iar terenul de joc este Geneza 2 (relația intre bărbat și femeie).

Se va obiecta pote și faptul că Pavel zice “tot păcatul” sau “orice păcat” este exterior trupului și că în textul grec nu avem adjectivul pronominal “alt”.

Obiecția este neîntemeiată pentru cei care sunt familiarziați cu stilul biblic. În Mat. 12:31 avem o situație similară: “Orice păcat și orice blasfemie le vor fi iertate oamenilor, dar blasfemia împotriva Duhului nu va fi iertată“. Dacă aplici aici “logica” multor exegeți, ajungi la concluzia că Isus se contrazice. Or, o interpretare de bun simț rezolvă aparenta contradiție prin suplinirea termenului “altă” în context.

Și Pavel face genul acesta de afirmații “totale” care de fapt se dovedesc “parțiale”. Ne zice că nu a botezat pe nimeni în afară de Crisp și Gaiu, iar apoi ne spune că a botezat și casa lui Stephanas. E normal să fie așa. Toți facem astfel de afirmații generalizatoare în cursul vorbirii, iar apoi arătăm că ele trebuie luate cu anumite limite.

De asemenea, nu văd în ce fel i-ar ajuta pe corinteni presupusul slogan. El începe cu “Orice păcat…”. Or, “păcat” e o categorie teologică. Una dintre problemele corintenilor este că ei păcătuiesc uneori fără să știe că ce fac este păcat. Am dubii serioase că membrii bisericii din Corint păcătuiau deplin încredințați că se fac vinovați de păcate. Dacă așa ar fi stat lucrurile, m-aș fi așteptat ca Pavel să tune și să fulgere împotriva acestei mostruozități (cum face în 1 Cor. 5), nu să citeze presupusul slogan ca pe ceva benign (precum “toți avem cunoaștere” și “pântecele este pentru mâncări” etc.).

Unui lozincard care se apără cu declarația: “Orice păcat pe care îl comit nu mă afectează trupește” i se poate răspunde foarte simplu: “Stimabile, orice păcat pe care îl faci te incriminează; e irelevant că e în trup sau în afara trupului.”

Dar cum ar putea un lozincard (desfrânat) să se apere eficient cu presupusul slogan că orice păcat este în afara trupului sau că nu are efecte asupra trupului? Pavel ar fi putut să-l întrebe: “Stimabile, dar când ai venit ultima dată la Cina Domnului, când ai luat masa în separeu cu amicii și v-ați îmbătat, n-a fost un păcat care să implice trupul?”

Din aceste motive, cred că nu de un slogan corintean vorbim, ci de o afirmație paulină care este strâns legată de principiul că porneia angajează trupul într-o manieră specifică (nemaiîntâlnită în cazul altor păcate).

Mai pun la socoteală că imperativul scurt “Fugiți de desfrâu” are nevoie, din punct de vedere retoric și argumentativ, de o justificare, pe care Pavel o dă imediat. Dacă nu admitem că ce urmează este o explicație paulină, îl transformăm pe Pavel într-un studențaș din anul I care leagă idei în mod incoerent. Cei care citiți, „printre lacrimi și suspine”, referate scrise de studenți de anul I știți despre ce vorbesc.

Nu dezvolt aici ideile pauline din versetele următoare. Ele întâresc argumentația, insistând pe ideea că trupul credinciosului (unit cu Hristos) este un templu. În virtutea utilizării sale ca templu, trupul nu poate intra în alte asocieri și uniuni.

Mai jos textul grecesc, pentru cei care vor să-și împrospăteze perspectiva.

1 Corinthians 6:16–20: 16 ἢ οὐκ οἴδατε ὅτι ὁ κολλώμενος τῇ πόρνῃ ἓν σῶμά ἐστιν; Ἔσονται γάρ, φησίν, οἱ δύο εἰς σάρκα μίαν. 17 ὁ δὲ κολλώμενος τῷ κυρίῳ ἓν πνεῦμά ἐστιν. 18 φεύγετε τὴν πορνείαν. πᾶν ἁμάρτημα ὃ ἐὰν ποιήσῃ ἄνθρωπος ἐκτὸς τοῦ σώματός ἐστιν· ὁ δὲ πορνεύων, εἰς τὸ ἴδιον σῶμα ἁμαρτάνει. 19 ἢ οὐκ οἴδατε ὅτι τὸ σῶμα ὑμῶν ναὸς τοῦ ἐν ὑμῖν ἁγίου πνεύματός ἐστιν, οὗ ἔχετε ἀπὸ θεοῦ, καὶ οὐκ ἐστὲ ἑαυτῶν; 20 ἠγοράσθητε γὰρ τιμῆς· δοξάσατε δὴ τὸν θεὸν ἐν τῷ σώματι ὑμῶν.


Articol scris în colaborare cu Sorin Ion Loghin

Dintre multele învățături pe care le găsim în Sfânta Scriptură, cele mai ușor de înțeles se găsesc în listele de calități pe care Apostolul Pavel le-a inclus în Epistolele Pastorale. Aceste liste stau ca îndrumar pentru cei puși în slujba Domnului și nu numai. Între calitățile enumerate de Pavel se află și termenul kόsmios; acesta este important fiindcă el arată interesul Apostolului nu doar pentru calitățile care țin de caracter (chibzuință, înțelepciune, ospitalitate), ci și pentru cele care țin de exteriorul persoanei.

Modul în care cititorii Scripturii înțeleg textul, în special cei ce nu au acces direct la textul grecesc, depinde de calitatea muncii făcute de traducători. În cazul acestui termen, traducătorii au întâmpinat și întâmpină dificultăți, din cauza faptului că el nu este ușor de tradus. Cititorii care vor avea răbdarea să consulte 11 traduceri, din perioade de timp diferite (1648-2017), vor putea observa evoluția modului în care a fost abordat termenul kόsmios. Pe scurt, printre echivalenții folosiți se numără: „cinstit”, „smerit”, „bine rânduit”, „modest”, „cuviincios”, „decent”. O analiză mai atentă arată că cele mai multe traduceri au preferat termenul „cuviincios”. Problema cu acești echivalenți este că ei nu redau în mod satisfăcător înțelesul lui kόsmios, drept care cititorii pierd ocazia de a sesiza bogatul spectru de nuanțe asociate acestui termen.

Înainte de a analiza pasajele în care este folosit termenul în Noul Testament, vom arunca o privire asupra câtorva texte din perioada clasică. Ar trebui să mai precizăm și că termenul kόsmios derivă de la kόsmos, „ordine”, „podoabă” (ulterior și „ordine a lucrurilor”, „lume”). În textele pre-creștine, kόsmios îl descrie pe omul care se autodisciplinează și care, în virtutea moralității sale înalte, devine vrednic de respect. Ca termen filozofic, kόsmios cuprindea idealul grecesc al ordinii, al autocontrolului, al măsurii și al echilibrului. Valența filozofică se poate observa foarte bine în cele spuse de Platon: „Or, filosoful, având de-a face cu ceea ce este divin și supus ordinii (kosmíō), devine și el o ființă supusă ordinii și divină, în măsura în care aceasta este posibilă pentru un om” (Republica, VI.12, 500 C-D, trad. Andrei Cornea). În loc de „supus ordinii” am putea spune „caracterizat de ordine”, iar ideea din dialogul platonician ar rămâne în esență aceeași.

Cu timpul, sensul termenului s-a îngustat, kόsmios fiind folosit mai ales pentru a denumi o calitate socială. În operele autorilor greci, este folosit pentru a completa profilul cetățeanului model, care își vede liniștit de ale sale, își muncește în tihnă peticul de pământ și caută să se achite cu grijă de sarcinile care îi revin.

În Noul Testament, kόsmios înregistrează doar două ocurențe, ambele în 1 Timotei. Prima dintre ele este folosită în legătură cu îmbrăcămintea femeilor creștine. A doua ocurență apare într-o înșiruire de calități care trebuie să-l caracterizeze pe epískopos, conducătorul comunității creștine. Având în vedere istoria utilizării termenului în perioada clasică, facem precizarea că adjectivul kόsmios nu vizează doar aspectul exterior sau comportamentul, cu toate că și acestea au un rol important, ci se referă și la omul lăuntric. Distincția „interior-exterior” nu trebuie însă accentuată prea mult, fiindcă exteriorul este frecvent expresia interiorului.

Dacă traducem literal textul din 1 Timotei 2:9 (păstrând, așadar, în mod conștient cacofonia pe care numai cu un artificiu stilistic o putem evita), ajungem la următorul text: „Tot astfel, femeile să se împodobească cu îmbrăcăminte kόsmios, cu modestie și decență, nu cu împletituri [de păr], nici cu aur, cu mărgăritare sau cu haine scumpe”. Versetul descrie succint femeia a cărei ținută este „în ordine”, respectabilă, chiar modestă, elemente exterioare consonante cu profilul spiritual al cuiva care profesează theosébeia, adică reverența pentru Dumnezeu (1 Tim. 2:10).

Cu privire la 1 Timotei 3:2, ne putem întreba dacă Pavel are în vedere aspectul interior sau dacă, precum în pasajul precedent, kόsmios capătă o valență exterioară și descrie ținuta episcopului. Totuși, prezența adjectivului sṓphrōn („chibzuit”) în același verset nu ne dă voie să pierdem din vedere dimensiunea interioară, cea exterioară fiind doar o dovadă a chibzuinței. S-ar spune că sṓphrōn este la nivelul caracterului ceea ce kόsmios este la nivelul exteriorului.

După cum precizam la începutul articolului, kόsmios le-a creat dificultăți traducătorilor, iar mulți dintre ei n-au reușit să-i redea sensul suficient de bine. De exemplu, termeni precum „smerit” (Noul Testament de la Alba Iulia, 1648) sau „bine întocmit” (Biblia de la București, 1688) îl duc pe cititor într-un alt teritoriu semantic decât cel dorit de Pavel. Din fericire, această problemă a fost rezolvată în  versiunile moderne, care limpezesc textul paulin. În Biblia catolică (2013) cele două ocurențe ale lui kόsmios sunt traduse prin „decentă” (1 Tim. 2:9), respectiv „cuviincios” (1 Tim. 3:2). NTR (2017) propune perechea „decentă” și „respectabil”.

În ediția sa princeps (NT 1920), Cornilescu folosește o parafrază pentru prima ocurență: „în chip cuviincios”, soluție inspirată din versiunea Segond (d’une manière décente). Lista de calități „episcopale” conține o parafrază și mai generoasă: „cu rânduială în purtarea lui”. Abia în urma revizuirii întreprinse la cererea Societății Biblice Britanice s-a ajuns la formula pe care o cunoaștem: „vrednic de cinste”. Aceasta are însă dezavantajul că introduce o anumită ambiguitate, fiindcă astăzi cititorul tinde să asocieze „cinstea” cu ideea de „corectitudine”, nu cu cea de „onoare”, care trebuie să fi fost în intenția lui Cornilescu. În EDCR s-a optat pentru termenul „prezentabil”, care are avantajul că evocă spectrul de asocieri „estetice” ale lui ksmos (ordine, bună rânduială, podoabă, ornament).

În concluzie, kόsmios este un termen întâlnit frecvent în discursul etico-filozofic al autorilor clasici de limbă greacă. Același termen este folosit de Apostolul Pavel în listele de calități pe care le găsim în Epistolele Pastorale. Termenul vizează dimensiunea interioară a omului chibzuit, calitate manifestată în exterior prin îmbrăcăminte și comportament. Aplicat explicit conducătorilor creștini, întrucât ei sunt cei mai vizibili și trebuie să constituie exemple pentru toată comunitatea, termenul reprezintă un prag etic spre care sunt îndemnați să urce și cei care nu sunt chemați să ocupe funcții de conducere.


NT EDCR a fost retipărit de curând.

Dacă nu ați ajuns încă în posesia unui exemplar, puteți obține unul de la Societatea Biblică Interconfesională.

Datele de contact le găsiți aici.

Calea Călărașilor, nr. 173, Bl. 42, sc. 2, Ap. 35,

sector 3, București, cod 030615

Telefon: 021.320.84.79

Email: sbiromania@gmail.com


Mă bucur să anunț urbi et orbi că NT EDCR este acum disponibil în mediul online (https://my.ebiblia.ro/app/#)

Cititorii își pot instala app-ul eBiblia atât pe telefon, cât și pe tabletă, în sistem Android sau pentru iPhone.

Mai jos o captură de ecran din aplicația pentru iPad.

În ediția electronică „notele de subsol” apar imediat după versetul de care sunt legate.

Oricare dintre versiunile incluse în eBiblia se poate descărca pentru a fi folosită offline.

Mai jos Romani 7. După cum vedeți, am dezactivat din meniu trimiterile paralele.


INSTITUTUL TEOLOGIC PENTICOSTAL DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE TEOLOGIE PENTICOSTALĂ

 

PROGRAMUL SIMPOZIONULUI

„(Re)traducerea Sfintei Scripturi: retrospective, proiecte în desfășurare, perspective”

București, 15-16 mai 2019

 

Miercuri 15 mai 2019

08.15               Micul dejun

09.00–09.10    Deschiderea oficială – Cuvânt de salut din partea Rectorului ITPB

Pastor Lect. univ. dr. Ioan Brie

09.10–11.25    Prima sesiune de referate și discuții pe marginea lor

Moderator: Conf. univ. dr. Ciprian Terinte

09.10–10.10    Prof. univ. dr. Lee Roy Martin: Challenges to the Translation of the Old Testament with Special Reference to the Book of Psalms

10.10–11.10    Prof. univ. dr. John Christopher Thomas: The Relationship between New Testament Textual Criticism and Theological Interpretation

11.1011.25    Sesiune de întrebări și răspunsuri

11.2511.40    Pauză de cafea

11.40–12.40    A doua sesiune de referate și discuții pe marginea lor

Moderator: Conf. univ. dr. Emanuel Conțac

11.4012.00    Conf. univ. dr. Ciprian Terinte: A vorbit apostolul Pavel despre o harismă a conducerii? Interpretarea verbului προΐστημι în contextul din Romani 12:8

12.0012.20    Lector univ. dr. Dragoș Ștefănică: Încercări de înnoire a limbajului biblic în mediul evanghelic românesc. Studiu de caz: revizuirile traducerii Cornilescu 1924.

12.2012.35    Sesiune de întrebări și răspunsuri

12.3512.45    Pauză de cafea

12.45–14.00    A treia sesiune de referate și discuții pe marginea lor

Moderator: Prof. univ. dr. habil. Silviu Tatu

12.4513.05    Conf. univ. dr. John Tipei: Importanța filologiei biblice în procesul de traducere și în formarea unei teologii practice corecte

13.0513.25    Conf. univ. dr. Laurențiu Moț: Verbul πληρόω în Apoc. 6:11: un studiu lexicografic

13.2513.40    Lector univ. dr. Ioan Brie: Temă rezervată

13.40–14.00    Sesiune de întrebări și răspunsuri

14.00–15.00    Prânzul

Joi 16 mai 2019

08.15               Micul dejun

09.00–10.30    A patra sesiune de referate și discuții pe marginea lor

Moderator: Lector univ. dr. Dragoș Ștefănică

09.00–09.45    Dr. habil. Lénart de Regt: How the Hebrew says it and how translations can express it: the case of Numbers 22-24

09.4510.10    Prof. univ. dr. habil. Silviu Tatu: Probleme majore în traducerea Psalmilor din Biblia ebraică

10.1010.30    Sesiune de întrebări și răspunsuri

10.3010.40    Pauză de cafea

10.40–12.00    A cincea sesiune de referate și discuții pe marginea lor

Moderator: Conf. univ. dr. Emanuel Conțac

10.4011.00    Lector univ. dr. Florin Lăiu: Reconstituirea textului biblic ebraic, dincolo de autoritatea versiunilor martore

11.0011.20    Conf. univ. dr. Alexandru Mihăilă: Probleme cu privire la canon și text într-o traducere interconfesională a Bibliei

11.2011.40    Prof. univ. dr. Francisca Băltăceanu: Temă rezervată

11.4012.00    Sesiune de întrebări și răspunsuri

12.0012.15    Pauză de cafea

12.15–14.00    A șasea sesiune a conferinței

Moderator: Conf. univ. dr. Ciprian Terinte

12.15–12.35    Conf. univ. dr. Emanuel Conțac: Noi observații privind traducerea termenilor țedaqa și dikaiosynē în tradiția biblică românească

12.35–12.45    Emilia Iorgandopol, Secretar general al Societății Biblice Interconfesionale din România

12.45–13.45    Lansare de carte: Noul Testament EDCR (SBIR) și Biblia după textul ebraic: Exodul și Leviticul (Humanitas). Masă rotundă cu privire la status quaestionis. Participanți: Francisca Băltăceanu, Alexandru Mihăilă, Lénart de Regt, John Tipei, Emanuel Conțac

13.45–14.00    Sesiune de întrebări și răspunsuri

14.00–15.00    Prânzul


Mai jos câteva observații asupra unui termen important din Epistolele Pastorale. Sper că niciunul dintre cititorii blogului nu are intoleranță la gluten exegetic.

Precizez că textul a fost scris la două mâini, în coautorat cu Sorin Loghin.

***

Termenul semnόs le-a pus probleme traducătorilor, deoarece găsirea unui echivalent românesc adecvat nu este o sarcină tocmai ușoară. Dacă vom avea curiozitatea (și răbdarea) de a consulta zece traduceri românești reprezentative (publicate în intervalul 1648–2017), vom observa că majoritatea traducătorilor au preferat să traducă termenul semnόs prin „cinstit”, echivalent care conține o nuanță de ambiguitate, în cel mai bun caz. În cel mai rău caz, termenul îl induce în eroare pe cititor, dând impresia că, atunci când cere ca un diacon să fie semnόs, Pavel are în vedere corectitudinea. Or, diaconii trebuie să fie integri, dar nu acest atribut este cel care deschide lista calităților din 1 Tim. 3:8.

Revenind la traducerea termenului, constatăm că el a fost redat în fel și chip în tradiția biblică românească, ceea ce este un indiciu clar că traducătorii au făcut numeroase încercări de a-l echivala corect în limba română. Între echivalenții pe care îi găsim se numără „smerit”, „moderat”, „modest”, „cucernic” și „onorabil”. Înainte de a vedea cum poate fi rezolvată problema cauzată de dificultatea traducerii termenului semnόs, vom face o incursiune în perioada clasică, pentru a observa sensul cu care a fost folosit termenul în sursele precreștine.

În literatura clasică semnόs este folosit pentru a denumi persoane și chiar lucruri care inspiră reverență. În unele contexte el aproximează ceea ce noi am putea numi „splendid”, „magnific” și „nobil”. În cel mai înalt sens, termenul este o calitate atribuită zeilor și, prin extensie, obiectelor cultice care sunt într-o strânsă legătură cu aceștia. Deși semnόs nu exclude dimensiunea interioară, din cele mai multe texte reiese că latura exterioară este cea privilegiată. De exemplu, în Antichități iudaice (VI.332), Iosif Flaviu folosește termenul pentru a descrie personajul pe care îl vede vrăjitoarea din Endor: „La apariția acestuia, femeia s-a fâstâcit în fața bărbatului semeț (semnόn) și plin de măreție divină și, tulburată de înfățișarea, lui a exclamat «Oare nu ești tu regele Saul?»” (trad. de I. Acsan). Din context reiese că în viziunea necromantei (sau a lui Iosif Flaviu?) profetul este caracterizat de prestanță și gravitate. Un om descris ca semnόs este demn, are un comportament onorabil și urmează un standard moral înalt, calități care se manifestă în exterior și atrag respectul celorlalți.

În Septuaginta sensul termenului nu este diferit de cel atestat în perioada clasică. După cum precizam mai sus, semnόs este o caracteristică a locurilor care sunt sub protecția divinității. Un derivat al lui semnόs este folosit cu referire la Templul. Când Heliodor, reprezentantul regelui Seleucos, vine la Ierusalim cu gând să confiște banii depozitați în incinta sacră, marele preot se opune ferm, arătând că „nu se poate să fie nedreptățiți cei care au avut încredere în sfințenia locului, în măreția (semnόtēti) și inviolabilitatea unui templu cinstit de toată lumea” (2 Mac. 3:12). Adjectivul mai este folosit pentru a descrie oameni care prin comportamentul lor au câștigat admirația nu doar a celor din jur, ci și a generațiilor viitoare. În discursul pe care îl ține înainte de a fi martirizat, Eleazar îi spune torționarului său „Nu-mi vei pângări gura venerabilă (semnόn) de bătrân și nici nu vei întina apusul unei vieți trăite după lege”  (4 Mac. 5:36).

În Epistolele Pastorale semnόs este o calitate cerută persoanelor aflate în funcții de conducere, deoarece, printr-o purtare adecvată, ei se bucură de prețuirea celor din jur. Diaconii trebuie să fie semnόi (1 Tim. 3:8), deoarece ei fac o slujbă publică, iar printr-o ținută serioasă și onorabilă inspiră respect. Aceeași virtute este foarte apreciată în cazul femeilor, prin urmare Pavel o include în lista destinată acestora (1 Tim. 3:11). Exegeții încă nu s-au pus de acord dacă termenul gynḗ, folosit în context, trebuie tradus prin „femeie”, caz în care Pavel s-ar adresa femeilor care desfășoară o slujire diaconală, sau prin „soție”, caz în care pasajul vorbește despre soțiile diaconilor. Indiferent cum înțelegem termenul, este limpede că Pavel cere ca femeile să fie caracterizate de un comportament rezervat, discreție și stăpânire de sine în orice împrejurări. În Tit 2:2, Pavel lărgește orizontul listelor de calități și nu-i mai vizează exclusiv pe liderii bisericii (aici presbýtēs trebuie înțeles ca bătrân, membru al bisericii, nu ca prezbiter, conducător). Apostolul se referă la întreaga congregație și cere ca toți să fie semnόi.

După cum precizam la începutul articolului, semnόs este un termen greu de tradus, iar adjectivul „cinstit”, folosit în traducerile românești, îl poate induce în eroare pe cititor. Din fericire, traducerile recente au rezolvat această problemă. În Biblia catolică (2013) termenul a fost tradus prin „demn”, iar în NTR 3.0 prin „onorabil”. Dat fiind că versiunea Cornilescu 1924 traduce termenul prin doi termeni diferiți („cinstit” și „vrednic de cinste”), în Ediția Dumitru Cornilescu Revizuită (EDCR) echivalarea s-a făcut, în toate cele trei cazuri, prin adjectivul „demn”.

În concluzie, grecescul semnόs descrie lucruri și persoane care inspiră reverență și respect, fie sub aspect estetic, fie în domeniul moral. Această calitate trebuie să fie apanajul persoanele aflate în poziții de conducere, al femeilor și al creștinilor în general, deoarece ținuta membrilor bisericii, indiferent de rolul pe care îl îndeplinesc aceștia, este o mărturie importantă în arena publică.