Update (23 aprilie 2015). Traseul final poate fi găsit mai jos.

În luna noiembrie, dacă Dumnezeu mă ține cu sănătate și cu zile, intenționez să vizitez Israelul, pentru a însoți, ca ghid, un grup de studenți/tineri din mediul evanghelic românesc.

Vizita este organizată de colegul meu Romulus Ganea, specialist în istorie biblică, a cărui experiență ca participant la expediții arheologice în Israel îl recomandă în mod deosebit ca însoțitor.

Informații despre traseu găsiți AICI.

Mai jos sunt informațiile generale ale ofertei. Persoanele care doresc să se înscrie trebuie să aibă o recomandare din partea pastorului bisericii din care fac parte.

În cazul în care sunteți interesați de participare, vă rog să vă anunțați intenția lăsând un comentariu pe acest blog.

***

Perioada: 25 oct. – 1 nov. 2015

Tarif: pentru un număr minim de 45 persoane costul este de 582 $ (fără biletul de avion)/persoană.

Hoteluri:

Eden în Tiberias sau St. Gabriel în Nazaret, 3 nopți.

Capitol, Victoria în Jerusalem, 4 nopți.

Ce include tariful:

Transfer de la și către aeroport.

7 nopți la hoteluri cu mic dejun și cină asigurate.

3 persoane / cameră.

7 zile pline cu ghizi vorbitori de limbă română; autocare deluxe.

Intrări incuse în itinerariu: Parcurile Naționale, Tabor, excursie cu barca pe Marea Galileei, Acco, Muzeul Israelului, Tunelul lui Ezechia, Cetatea lui David, biserici.

Ce nu include tariful:

cheltuieli personale pentru cumpărături, prânzul, bacșișul pentru ghidul israelian și pentru șoferi. 3 euro pentru ghid și 2 euro pentru șofer / zi. (Ghidul din Israel trebuie sa însoțească în mod obligatoriu grupul, potrivit legii din Israel).

Excursia se adresează în special studenților și tinerilor. Pentru familii va fi o mică modificare de tarif.

Ghidaj: Lector dr. Romulus Ganea / Lector dr. Emanuel Conțac


Cititorii vor fi observat tăcerile mele adânci din ultima perioadă. Caza lor nu este greu de ghicit: „muncă”. Cum s-ar spune, noi muncim, nu bloguim. :)

Pregătesc acum pe apucate o lucrare pentru o conferință care va avea loc în mai la Leuven și încerc să mă lămuresc asupra unei chichițe filologice din Noul Testament de la Bălgrad, această ediție care mă intrigă peste poate (ca să nu zic chiar că mă „scoate la hat” sau „din minți”).

Expresia care îmi dă de furcă se găsește în Predoslovia epistolei „2 Tesaloniceni”. Nu intru în detalii deocamdată. Poate am să fac cândva o postare specială.

Cert este că din ananghie am fost scos de un tânăr, dar iscusit filolog ieșean, Iosif Camară, care mi-a deschis o pistă pe care, urmând-o, socot că voi ieși din impas.

Pista trece și prin Gramatica limbii române vechi (1521-1780), a prof. Constantin Frâncu. Răsfoind astăzi prin ea dincolo de subiectul pe care îl analizez, mi-a căzut sub ochi o afirmație pe care o face autorul la p. 368:

„4.8.9.2. Foarte rar și numai în traducerile din slavă de la începutul perioadei apar complemente de relație cu în și spre: „zicea că nece în legea jidovilor, nece în bisērecă, nece spre împăratul n-au greșit” (NT, 168r).”

Citatul luat ca exemplu de C. Frâncu provine din Faptele Apostolilor, 25:8, Noul Testament de la Bălgrad.

Bon! Dar noi știm că NT de la Bălgrad traduce uneori și după latineasca lui Beza ori după Vulgata.

Același verset arată astfel în ediția Beza:

beza1

Dacă s-ar dovedi că versiunea slavă (Ostrog?) traduce diferențial prepoziția, atunci am avea un argument că într-adevăr prof. Frâncu are dreptate.


CTP se dedă iarăși la speculații de factură biblico-teologică. Dacă ar fi citit cu mai mare atenție Scriptura, sau ar fi avut parte de o minimă catehizare, poate așa n-ar mai fi spus senin lucruri năstrușnice precum cele de mai jos. Tot articolul (năstrușnic în proporție de 90%), AICI.

„Personajului Iisus îi lipsesc şi anumite trăsături sufleteşti. Nu îl vedem a se teme de nimeni şi de nimic, nu urăşte pe nimeni, nu are nici îndoială, nu râde şi nici nu îi face pe alţii să râdă, fiind complet lipsit de simţul umorului.
Dar golul cel mai mare în existenţa Lui este absenţa prieteniei. Iisus Hristos a avut doar fani şi duşmani. Şi oameni care i-au stârnit mila. Cu toţii, fiinţe inferioare Lui în plan moral, ca inteligenţă, cunoaştere şi tărie de caracter.”

Contrar celor afirmate de CTP, Evanghelia după Ioan afirmă clar că Isus avea un cerc de prieteni apropiați. Citez mai jos câteva versete ilustrative.

„După aceste vorbe, le-a zis: ,,Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn.” (Ioan 11:11)
„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi.” (Ioan 15:13)
„Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ce vă poruncesc Eu.” (15:14)
„Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că v-am făcut cunoscut tot ce am auzit de la Tatăl Meu. (Ioan 15:15)

Știm despre Maria, Marta și Lazăr că erau oameni legați de Isus printr-o prietenie deosebită. La mormântul prietenului său Lazăr, Isus se înfioară și plânge.

Cei doisprezece ucenicii se numără și ei între prietenii lui Isus. Fiindcă Isus nu este „larger than life”, ci egal cu sine și consecvent cu propriile declarații („Cel care iubește cu adevărat se jertfește pentru prietenii săi”), își dă viața pentru ucenici. La rândul lor, aceștia vor muri pentru el. Nu ca o obligație, ci fiindcă moartea înseamnă glorificare; crucea înseamnă înălțare.
La Cina cea de Taină (Ioan 13:23), ucenicul pe care îi iubea Isus are acces privilegiat la o informație importantă: identitatea celui care îl va da pe Isus în mâinile adversarilor săi.

Ideea că Isus nu are prieteni „de la egal la egal” nu poate mira decât pe cineva care pornește de la premisa că Isus e un simplu om. Or, evangheliile nu vorbesc despre un simplu om. Prin urmare, a judeca relatarea din evanghelii după criteriile enunțate de CTP e un semn de gândire precară. Înțeleg că jurnalistul nostru este ateu și că socotește evangheliile un mit! Să-mi fie îngăduită nițică nebunie, de dragul demonstrației ad absurdum. Păi dacă te raportezi la ele ca mit, interpretează-le după criteriile mitului. Căci socotesc că CTP, când citește creații literare precum Legenda meșterului Manole, nu spune despre Manole că e un „fraier care își sacrifică nevasta pentru niște betoane” ori că Ana e „o gâsculiță care se prinde într-un joc fatal, din care i se trage moartea”. În altă ordine de idei, oare ce ar spune domnul CTP unui filozof feminist care ar cere scoaterea Legendei meșterului Manole din programa de literatură, pe motiv că această creație întărește stereotipurile patriarhale despre rolul femeii, condamnate la subordonare în raport cu soțul ei și redusă în mod silnic la condiția de victimă a scopurilor abuzive (criminale, chiar!) ale celor din jurul ei.

Dar Evanghelia nu este un mit (decât pentru cine nu a citit mituri și e complet lipsit de antrenament literar la acest capitol!), prin urmare criticile lui CTP sunt cu atât mai ridicole!

Una peste alta, nu știu de ce tocmai CTP s-a găsit să constate că „Isus este complet lipsit de simțul umorului”. Mai sumbru, încruntat și lipsit de simțul umorului decât CTP, cel pururea pătruns de o seriozitate care e de găsit numai la Atlas, purtătorul globului pământesc și al tuturor problemele lui, nu cunosc pe nimeni. În legătură cu prietenii și prieteniile domnului CTP nu știu ce să-mi imaginez, ca să nu greșesc. Dacă prietenia adevărată înseamnă opoziție, îl vor trage prietenește de urechi pentru năzdrăvăniile pe care le scrie în ultima vreme.


În copilărie, la școala duminicală fiind, am auzit că există „savanți care strică Biblia”, adică niște indivizi puși pe rele, oameni care, prin intermediul noilor traduceri apărute, subminează mesajul Scripturii.

O asemenea manevră ar fi insinuarea că „Marea Roșie” prin care au trecut evreii era de fapt o „Mare de Trestii”.

Când m-am făcut om mare am lepădat cele copilărești și am ajuns să citesc Scripturile veterotestamentare și în limba ebraică. Or, ceea ce numim noi „Marea Roșie” în Cornilescu este, în ebraică, yam-suf, adică „Marea de Trestii” sau „Marea Trestiilor”.

Bun, și atunci de ce zicem „Marea Roșie”?

Fiindcă așa spune „Septuaginta”: θάλασσα ἐρυθρά.

Mă îndoiesc că există vreo versiune în limba română care să spună „Marea Trestiilor” sau „Marea de Trestii”. Și totuși, dacă, în calitate de protestanți, suntem consecvenți cu principiul veritas hebraica, așa ar trebui să traducem.

Acestea fiind spuse, supun chestiunea atenției dvs. Vă invit să votați ce ați prefera. Știu deja rezultatul sondajului, dar mă simt dator să încerc Marea (Roșie!) cu degetul. :)


Preiau de pe pagina de FB a ITPB ultima postare publicată:

***

„Aduceți-vă aminte de mai marii voștri” (Evrei 13:7).

Institutul Teologic Penticostal a instituit de curând două fonduri de burse pentru studenți și masteranzi, după cum urmează:

5 burse „Trandafir Șandru”, acordate anual primilor cinci studenți, în funcție de rezultatele pe plan academic la nivel de licență

5 burse „Teodor Pandrea”, acordate anual primilor cinci masteranzi, în funcție de rezultatele pe plan academic.

Cuantumul unei burse este de 550 de euro/anual.

Cele două fonduri de burse poartă numele fondatorilor învățământului teologic superior penticostal: pastorul prof. T. Șandru a avut viziunea înființării ITP, iar prof. T. Pandrea a făcut eforturi susținute pentru a face posibilă acreditarea ITP.

Considerăm că instituirea acestor burse nominale reprezintă un mod potrivit de a ne arăta respectul și prețuirea față de moștenirea primită de la cei care au trudit pe ogorul învățământului penticostal în anii dificili ai perioadei de început.

Dacă vă numărați printre beneficiarii viziunii de care au fost însuflețiți profesorii Trandafir Șandru și Teodor Pandrea și doriți să contribuiți la extinderea fondului de burse prin donații, puteți folosi conturile ITPB afișate pe pagina noastră de internet.
http://itpbucuresti.ro/donatii

Vă rugăm să precizați în formularul de tranzacție fondul de burse pe care doriți să îl sprijiniți (Ex. „donație fond de burse T. Șandru”).


Vă propun spre lectură primul capitol din Geneza, în forma pe care mi-aș dori să o citesc eu într-o Biblie revizuită.

Nu pot explica acum fiecare schimbare. Mă interesează care este impresia generală pe care o lasă textul, nu discuția pe chichițe.

***

Geneza 1

1La început, Dumnezeu a creat cerurile şi pământul. 2Pământul era pustiu şi gol, și întuneric era peste faţa adâncului, şi Duhul lui Dumnezeu se mişca pe deasupra apelor.

3Dumnezeu a spus: „Să fie lumină!” Şi a fost lumină. 4Dumnezeu a văzut că lumina este bună; şi a despărţit Dumnezeu lumina de întuneric. 5Dumnezeu a numit lumina „zi”, iar întunericul l-a numit „noapte”. Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua întâi.

6Și Dumnezeu a spus: „Să fie o tărie în mijlocul apelor şi ea să despartă apele de ape!”

7Şi Dumnezeu a făcut tăria şi a despărţit apele care erau dedesubtul tăriei de apele care erau deasupra tăriei. Şi aşa a fost. 8Dumnezeu a numit tăria „ceruri”. Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a doua.

9Dumnezeu a zis: „Să se adune apele care sunt sub ceruri într-un singur loc şi să se arate uscatul!” Şi așa a fost. 10Dumnezeu a numit uscatul „pământ”, iar adunarea apelor a numit-o „mări”. Și Dumnezeu a văzut că este bine.

11Apoi Dumnezeu a spus: „Să odrăslească pământul verdeaţă: iarbă care face sămânţă, pomi roditori care să facă rod după soiul lor, cu sămânţă în rod, pe pământ.” Şi aşa a fost. 12Pământul a dat la iveală verdeaţă, iarbă care face sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod cu sămânţă în ei, după soiul lor. Dumnezeu a văzut că este bine. 13Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a treia.

14Și Dumnezeu a spus: „Să fie nişte luminători în tăria cerului, ca să despartă ziua de noapte; și să fie semne pentru soroace și pentru zile şi ani 15şi să fie luminători în tăria cerurilor, ca să lumineze asupra pământului!” Şi aşa a fost.

16Și Dumnezeu a făcut cei doi luminători mari ‒ luminătorul cel mai mare, spre cârmuirea zilei, şi luminătorul cel mai mic, spre cârmuirea nopții ‒ și stelele.

17Și Dumnezeu i-a aşezat în tăria cerului, ca să lumineze asupra pământului, 18să cârmuiască ziua şi noaptea, şi să despartă lumina de întuneric. Și Dumnezeu a văzut că este bine.

19Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a patra.

20Dumnezeu a spus: „Să mişune apele de vieţuitoare și vietăți înaripate să zboare deasupra pământului, pe fața tăriei cerurilor!” 21Dumnezeu a făcut creaturile cele mari şi toate vieţuitoarele târâtoare de care mişună apele, după soiul lor; a făcut şi orice vietate înaripată după soiul ei. Dumnezeu a văzut că este bine.

22Și Dumnezeu le-a binecuvântat, zicând: „Fiți rodnice, înmulţiţi-vă şi umpleţi apele mărilor; iar vietățile înaripate să se înmulţească pe pământ!” 23Și a fost seară, şi fost dimineaţă: ziua a cincea.

24Și Dumnezeu a spus: „Să dea la iveală pământul vieţuitoare după soiul lor: vite, târâtoare şi fiarele pământului, după soiul lor!” Şi aşa a fost. 25Dumnezeu a făcut fiarele pământului după soiul lor și vitele după soiul lor şi toate târâtoarele pământului după soiul lor. Și Dumnezeu a văzut că este bine.

26Apoi Dumnezeu a spus: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; ei să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se târăsc pe pământ.” 27Și Dumnezeu l-a creat pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a creat; parte bărbătească şi parte femeiască i-a creat.

28Și Dumnezeu i-a binecuvântat; şi Dumnezeu le-a spus: „Fiți rodnici, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste toate vieţuitoarele care se târăsc pe pământ!”

29Şi Dumnezeu a spus: „Iată v-am dat toată iarba care face sămânţă de pe faţa întregului pământ şi tot pomul care are în el rod cu sămânţă: aceasta să fie hrana voastră!”

30Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului, şi tuturor celor care se târăsc pe pământ, care au suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.” Şi aşa a fost.

31Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi, iată, erau foarte bune. Și a fost seară, şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.


Se încumetă cineva să traducă în română această poezie?

E scurtă, dar plină de miez. La poezie nu prea am talent, așa că aș lăsa pe cei care se pricep.

***

LOVE

George Herbert

LOVE bade me welcome; yet my soul drew back,
Guilty of dust and sin.
But quick-eyed Love, observing me grow slack
From my first entrance in,
Drew nearer to me, sweetly questioning
If I lack’d anything.

‘A guest,’ I answer’d, ‘worthy to be here:’
Love said, ‘You shall be he.’
‘I, the unkind, ungrateful? Ah, my dear,
I cannot look on Thee.’
Love took my hand and smiling did reply,
‘Who made the eyes but I?’

‘Truth, Lord; but I have marr’d them: let my shame
Go where it doth deserve.’
‘And know you not,’ says Love, ‘Who bore the blame?’
‘My dear, then I will serve.’
‘You must sit down,’ says Love, ‘and taste my meat.’
So I did sit and eat.


Recent vorbeam la Speranța TV despre combinația toxică dintre religie și politică. În România interbelică s-au văzut astfel de cocktailuri ideologice. Le vedem și acum în zonele controlate de separatiștii ruși.

Iată cum un stat ticălos nu se dă în lături să folosească religia pe post de liant ideologic.

Sursa AICI.

Urmărește

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 2,319 other followers