În Romani 1:4, textul grecesc este ambiguu în privinţa genitivului ex anastaseōs nekrōn, care se poate traduce în două feluri:

1) prin învierea morţilor (genitiv subiectiv, care exprimă ideea că „morţii învie”)

2) prin învierea din morţi (genitiv ablatival, „de separare”).

Contextul teologic al epistolei (sau o hermeneutică de bun simţ) favorizează clar cea de-a doua variantă. Aşadar, textul ar trebui să sune astfel:

„… care, prin învierea din morţi, a fost rânduit Fiu-al-lui-Dumnezeu-cu-putere, conform Duhului sfinţeniei, Isus Hristos, Domnul nostru.”

P.S. Am luat sintagma „Fiu-al-lui-Dumnezeu-cu-putere” ca un tot unitar, cum face şi versiunea NET.