Când citeşti în traducerea Cornilescu ceea ce scrie Pavel în Romani 1:5 (…ca să aducem, pentru Numele Lui, la ascultarea credinţei, pe toate Neamurile) s-ar putea să fii intrigat de proiectul gigantic al lui Pavel de a aduce (aproape integral, s-ar spune) toate naţiunile la ascultare şi credinţă. În definitiv, dacă ne gândim bine, Pavel n-a reuşit să aducă la ascultarea credinţei pe toate neamurile, cum spune el (sau, mai degrabă, cum spune Cornilescu).

Discrepanţa dintre proiect şi realitate este doar în versiunea Cornilescu. Originalul spune altceva: eis hupakoēn pisteōs en pasin tois ethnesin (lit. “spre ascultarea credinţei între toate Neamurile). Aşadar, Pavel nu spune că intenţionează să convertească toate naţiunile la credinţă, în totalitate, ci că a fost chemat să lucreze pentru că în toate naţiunile să se ajungă la “ascultarea credinţei” (i.e. ascultarea care constă în credinţă). Nuanţa pare nesemnificativă, dar are de fapt importanţa ei, pentru că strategia misionară a lui Pavel nu a fost de a rămâne într-o regiune până la convertirea totală a naţiunii respective (proiect cam irealist), ci întemeierea unor comunităţi creştine în oraşe-cheie din diverse părţi ale Imperiului Roman, de unde mesajul să meargă mai departe.

Pavel nu şi-a văzut visul împlinit în timpul vieţii sale, dar Evanghelia propovăduită de el este dusă mai departe astăzi, pentru ca, astfel, în toate naţiunile să se ajungă la „ascultarea credinţei” de care vorbea neobositul apostol al Neamurilor.

Tradus liber, textul din Rom. 1:5 ar trebui să sune astfel:

…prin care am primit harul de a fi apostol, pentru ca, în numele Lui, oameni din toate naţiunile să ajungă la ascultare şi credinţă.