Mereu am fost nedumerit de modul în care vorbeau predicatorii străini despre supliciul la care a fost supus Mântuitorul înainte de răstignire. Nu lipsea niciodată din prezentare acel cumplit bici roman (horribile flagellum), cu mâner scurt, cu mai multe curele prevăzute cu bucăţi de os sau de metal care sfâşiau fără milă pielea şi carnea condamnatului. Din traducerea lui D. Cornilescu nu ştiam decât de “bătaia cu nuiele”; exagerau oare predicatorii respectivi, transformându-şi discursurile în tot atâtea echivalente “vorbite” al peliculei The Passion of the Christ? Se apăsa astfel pedala sensibilităţii până la podea, din dorinţa de a le transmite vorbitorilor cât de cumplit a fost chinul lui Isus (şi cât de scump obţinută libertatea de vină şi de păcat)?

Originalul grecesc le dă totuşi dreptate. Termenul folosit în Mat. 26:27 (şi în Marcu 15:15) este fragelloō care înseamnă “a biciui (cu un flagellum)”. Relatările din Luca şi Ioan folosesc alte două verbe: paideuō (a pedepsi, a da o “lecţie”), respectiv mastigoō (a biciui).

P.S. În NT, gama verbelor greceşti referitoare la “bătaie” şi “pedeapsă” este destul de mare. De multe ori însă Cornilescu foloseşte în traducere verbul “a bate cu nuiele”, deşi, strict vorbind, acest echivalent este valabil numai pentru rhabdizō (folosit în Fapte 16:22 şi 2 Cor. 11:25).