Cornilescu traduce Apoc. 22:3 în felul următor: „Nu va mai fi [în Noul Ierusalim] nimic vrednic de blestem acolo.”

Termenul tradus prin „vrednic de blestem” este gr. katathema (înrudit cu anathema), care înseamnă, de fapt, „ceea ce a fost blestemat, ceea ce se află sub blestem”. Trebuie precizat că nu e vorba de blestemul (ca acţiune a) unei persoane, ci de „blestemul” ca stare în care se află actualmente creaţia şi omul nerăscumpărat. Păcatul atrage asupra creaţiei şi a omului un blestem în sensul că Dumnezeu pune creaţia „sub interdicţie” (cf. conceptul ebraic herem, Ios. 6:18, 7:1; Mal. 4:6); tot ceea ce este izgonit din prezenţa lui Dumnezeu este, din această perspectivă, „blestemat”.

Fiindcă termenii „blestem” şi „blestemat” stârnesc adesea mari confuzii, se impune să traducem versetul din Apoc. 22:3 de o manieră mai explicită:

Nimic aflat sub blestem(ul lui Dumnezeu) nu va mai fi acolo.

P.S. Următoarele traduceri adoptă aceeaşi linie interpretativă (mai justă).

(NRS) Nothing accursed will be found there any more.

(TEV) Nothing that is under God’s curse will be found in the city.

(REB) And every accursed thing shall disappear.