Versetul din Luca 16:9 este unul dintre cele mai dificile din tot NT, mai ales că vine în continuarea unei pilde ciudate (despre un administrator corupt, care este totuşi lăudat de stăpânul său pentru modul său iscusit de a lucra). Multe sunt problemele care ar merita comentate, dar voi face referire mai ales la expresia „când veţi muri” (eklipēte).
Verbul ekleipō poate avea mai multe sensuri, în funcţie de context: a se sfârşi (despre anii vieţii, Evr. 1:12), a pieri, (despre credinţă, Luca 22:32), a se întuneca (despre soare, de unde şi termenul modern „eclipsă”, Luca 23:45).
Interesant este că în manuscrisele timpurii, verbul eklipēte (veţi muri), este de fapt la singular – eklipē, şi nu se referă la ascultători (când voi veţi muri), ci la „bogăţiile nelegiuite” (mamōna tēs adikias) şi la momentul „când ele se vor isprăvi”. Verbul este la singular, dar bogăţiile sunt la plural, ceea ce nu este neobişnuit în greacă (vezi şi celebrul dicton panta rhei, „totul curge”, care literal se traduce „toate curge” [ca la Bucureşti]).
Verbul „să vă primească” (dexōntai) trebuie înţeles ca un pasiv care face referire voalată la Dumnezeu (vezi, de exemplu, „pasivul divin” din Fericiri. „Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi [de Dumnezeu]”.
Aşadar, textul ar trebui să sune astfel:
Iar eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor pieri, să fiţi primiţi în locuinţele veşnice.
Să precizăm că „bogăţiile nelegiuite” se referă la bani şi averi nu ca fiind rele în sine, ci din perspectiva faptului că au o capacitate extraordinară de a contamina şi perverti sufletul omului. Banii şi averile se mişcă într-un circuit afectat de corupţie (money makes the world go round), fac cel mai adesea parte dintr-o lume a nelegiuirii (vezi traficul cu arme, droguri, prostituţia, pornografia etc., toate motivate de o singură realitate – banul!). Aceşti bani, care cel mai adesea sunt asociaţi cu nelegiuirea, trebuie răscumpăraţi şi investiţi în activităţi cu al căror rezultat ne vom întâlni în eternitate.
Textul nu spune că o bogăţie adunată prin mijloace nelegiuite poate să-i cumpere unui bogătaş corupt un „loc de verdeaţă” în cer, ci spune că banul, această realitate care zămisleşte adesea o lume de nelegiuiri, trebuie răscumpărat de „fiii lumini” şi investit pentru eternitate.
Următoarele versiuni redau bine dificultăţile textului:
(NJB) And so I tell you this: use money, tainted as it is, to win you friends, and thus make sure that when it fails you, they will welcome you into eternal dwellings.
(NET) And I tell you, make friends for yourselves by how you use worldly wealth, so that when it runs out you will be welcomed into the eternal homes.
(NIV) I tell you, use worldly wealth to gain friends for yourselves, so that when it is gone, you will be welcomed into eternal dwellings.
(REB) So I say to you, use your worldly wealth to win friends for yourselves, so that when money is a thing of the past you may be received into an eternal home
Versiunile româneşti recente nu ţin cont că verbul „să vă primească” are valoare de pasiv (să fiţi primiţi), dar în rest traduc binişor:
Bartolomeu Anania: Faceţi-vă prieteni prin bogăţia nedreaptă, pentru ca, atunci când ea vă va lipsi, ei să vă primească în corturile cele veşnice.
Vers. cat. 2002: Faceţi-vă prieteni din mamona nedreaptă, pentru ca ei să vă primească în corturile veşnice atunci când veţi duce lipsă.
5 aprilie 2008 at 2:30 pm
Suna intersant, dar nu stiu daca clarifica foarte mult intlesul versetului.
Intre „..cand bogatile vor pieri, (D-zeu) sa va primeasca in corturile vesnice” si „..cand voi veti muri, (D-zeu) sa va primeasca in corturile vesnice” nu mi se pare o diferenta foarte mare. Ideea, asa cum ai accentuat, e sa stii ce sa faci cu bogatiile, pentru a avea o rasplata in vesnicie. Vezi de exemplu 1Timotei 6:18-19.
Parerea mea e ca Isus, in pasajul acesta, isi justifica actiunea de a manca cu pacatosii (Luca 15:2) El le spune ucenicilor ca face asta pentru a-si castiga prieteni pe care s-i duca in vesnicie. Deci faceti si voi la fel, pentru ca atunci cand veti ajunge in vesnicie sa aveti o rasplata.
5 aprilie 2008 at 6:15 pm
Versetul, în noua traducere, pune accentul că va veni un moment în care bogăţiile vor fi ceva de domeniul trecutului, când nu ne vom mai putea baza pe ele. E o nuanţă, dar nu mi se pare neglijabilă.
N-aş spune că Isus îşi justifică aici acţiunea de socializare cu păcătoşii.
Tot contextul vorbeşte despre administrarea resurselor (a se vedea şi versetele care urmează).
6 septembrie 2008 at 5:57 pm
nu prea e clarificat acest verset
,prea putine detalii.Cum sa ne facem prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte?
Poate are cineva mai multa intelepciune si clarifica esenta acestui verset
Astept!!!!!!!!!!!!!
6 septembrie 2008 at 8:41 pm
Dacă versetul în sine este foarte enigmatic, de unde vrei să scoată comentatorii „detalii”?
Tot ceea ce poţi face cu ajutorul bogăţiei pentru Împărăţia lui Dumnezeu înseamnă „a-ţi face prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte”.
Dar să aşteptăm, poate are altcineva mai multă înţelepciune. Mie atâta mi s-a dat, deocamdată.
6 septembrie 2008 at 8:46 pm
# 3, precizare: poate n-ar strica să daţi o adresă de email corectă atunci când lăsaţi comentarii pe blog. Ca proprietar îmi rezerv dreptul de a şterge comentariile celor care nu sunt dispuşi să-şi asume „paternitatea/maternitatea” asupra lor.
7 septembrie 2008 at 4:37 pm
Permiteti-mi sa-mi spun si eu parerea. Deci: Luca 16:9 – Si eu va zic: „Faceti-va prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentru ca atunci cand veti muri, sa va primeasca in corturile vesnice.” Este o afirmatie a lui Cristos pe care multi o catalogheaza ca fiind ‘ciudata’ si se intreaba: ” Oare chiar zice Cristos sa ne facem prieteni cu ajutorul bogatiilor nedrepte, pentru ca, dupa moarte, sa fim primiti in corturile vesniciei?” Da, Cristos chiar zice asta! Dar s-ar putea ca noi sa fim aceia care intelegem gresit, crezand totusi ca intelegerea noastra este buna. Si bucurandu-ne ca Isus ne da dreptul de a ne folosi de bogatiile nedrepte. Dar intrebarea este: pe Pamant care om poate zice ca bogatiile pe care le are sunt drepte? Niciunul! Toate bogatiile noastre sunt nedrepte, pentru ca ele nu sunt ale noastre, ele sunt ale lui Dumnezeu, date de Dumnezeu. De aceea le zice Isus „bogatii nedrepte”, si ne indeamna sa ne facem prieteni cu ajutorul lor. Bogatiile sunt nedrepte, dar trebuie ca modul nostru de a le folosi sa fie drept. Adica, multumindu-I lui Dumnezeu pentru ca ni le-a dat, sa ne facem cu ajutorul lor multi prieteni, cu care sa le impartim. Dumnezeu ne-a dat aceste bogatii, trebuie ca, intr-un fel sau altul, si si cu ajutorul prietenilor, sa le inapoiem lui Dumnezeu. Deci, impartindu-ne bogatia cu prietenii, nu facem decat sa ne luam ajutoare in actiunea de inapoiere a ei Celui Care ne-a dat-o. Astfel Ii slujim lui Dumnezeu, si nu lui Mamona. Dumnezeu vrea sa ne dea totul, Mamona vrea sa ne ia totul. Avraam a fost un om foarte bogat. Dar cea mai mare bogatie era fiul lui. Atunci cand Dumnezeu ii cere sa-I inapoieze aceasta bogatie, Avraam nu ezita s-o faca. Acest lucru vrea sa ni-l spuna Cristos. Este parerea mea…
4 iunie 2016 at 6:06 am
Interesantă părerea aceasta.si chiar inspirată.
8 decembrie 2008 at 2:36 am
[…] 16 — Cei doi stăpâni Am citit azi un articol despre Luca 16:8. Pentru că nu aş vrea să-i stric autorului blogul printr-un comentariu prea lung, am să-mi spun […]
11 august 2009 at 10:42 pm
In text,”nedrepte” poate fi tradus prin”nemeritate”?
12 august 2009 at 10:42 am
Nu e vorba ca sunt nemeritate, ci ca bogatiile sunt intrinsec legate de coruptie, parte a unui circuit corupt. Da, indirect sunt si „nemeritate”, dar nu ideea de merit este in prim-plan, ci ideea de „coruptie”.
S-ar putea sa ne surprinda asta, dar trebuie sa tinem cont ca afirmatia vine intr-o societate cu mecanisme economice diferite de cele din ziua de astazi. Bogati erau fie vamesi ca Zacheu, aproape intotdeauna corupti, fie familiile preotesti care controlau comertul din Templu (si foloseau tot felul de stratageme pentru a scoate profituri mari), fie detinatorii de pamanturi, care foloseau munca bruta si prost platita a zilierilor sau a sclavilor.
N-as spune insa ca ideea trebuie absolutizata si ca orice bogatie, prind definitie, este corupta, fiindca realitatea este intotdeauna mai complexa. In linii mari insa, banul si-a pastrat capacitatea de corupe. Asta se vede si in societati extrem de disciplinate si de corecte, ca Japonia.
14 august 2009 at 9:59 pm
Pe vremuri intelegeam aici „bogatii pe nedrept numite astfel” . In sensul ca nu sunt bogatii reale ci doar o „icoana”
Acum nu stiu ce sa inteleg pentru ca mi-am pierdut interesul pana cand ma imbogatesc si atunci pot sa-mi fac griji cu intelesul din nou.
Sper sa nu fiu luat in serios si sa-mi fac ne-prieteni pe gratis 🙂
15 august 2009 at 10:59 am
Sami, morala în termeni moderni este astfel: „Got money? Put them to good use, for the Kingdom of God. You won’t be sorry”.
Că banii sunt numiţi pe drept sau pe nedrept bogăţie e secundar. Şi oricum, construcţia în greceşte nu permite ideea că ele sunt „pe nedrept numite”.
8 ianuarie 2010 at 4:33 pm
[…] Am citit mai demult un articol despre Luca 16:8. […]
9 ianuarie 2010 at 1:32 am
Îmi cer scuze, nu ştiu ce l-a apucat pe WP! Articolul e foarte vechi şi nu pricep de ce a trimis ping aici şi acum. Mulţumesc pentru înţelegere, sper să nu se repete incidentul.
9 ianuarie 2010 at 10:08 am
E ok. Nu trebuie să-ţi ceri scuze că mă promovezi. 🙂
1 aprilie 2011 at 1:53 pm
Cum intelegi tu ideea de socializare a lui Isus din evanghelii, de la mesele vamesilor si pacatosilor? In ce masura putem sa-i urmam exemplul astazi si sa ramanem in acelasi timp urmasii lui, cu scopul evident de a fi ”prezenti” in lume si de a duce Vestea Buna?
1 aprilie 2011 at 2:13 pm
De înţeles o înţeleg foarte bine. De practicat n-o practic, din mai multe motive: (1) din teamă (2) din prejudecăţi, (3) din incapacitatea de a ieşi din mediul în care mă mişc şi care inevitabil mă limitează. Isus stă la masă cu păcătoşii fiindcă cei bolnavi au trebuinţă de doctor. Nu ştiu dacă orice creştin e suficient de matur ca să-şi asume statutul de doctor pentru alţii. Dar martori ai învierii lui Hristos trebuie să fim toţi, indiferent de mediul în care trăim.
1 aprilie 2011 at 2:41 pm
Multumesc.
14 iunie 2011 at 10:38 pm
Fa-te prieten cu Dumnezeu dand milostenie, pentru ca atunci cand vei muri sa mergi in casa pe care ti’a pregatit-o!
trebuie sa fii bun, sa iti dai zeciuielile si sa faci si milostenii, adica sa nu iti aduni comori pe pamant, ci sa Iti aduni o comoara in cer!
Dzeu ne’a dat aces drept! nu e meritul nostru ca avem ce avem! ne da sanatate sa putem munci, dar El ne ofera acest drept (serviciul).
Sau:
°Foloseste-te de lucrurile pe care le ai ca sa te imprietenesti cu Dumnezeu, pentru ca atunci cand vei muri sa mergi in casa pe care ti’a pregatit-o°
22 iulie 2014 at 2:42 pm
Am mai auzit acest fel de gindire; spunea cineva ca face milostenie ca sa aiba o casa si in cer. Sintetizind acest concept nu ramine decit sa fii destept in actiune sa „investesti ” unde trebuie ca sa ai si in cer o casa.
Sfintul Siluan spune destul de clar, ca atunci cind vom ajunge dincolo, Dumnezeu se va uita daca „chipul nostru” se va asemana cu a Fiului.
Faptele nu pot sa te duca in cer daca nu sint motivate de dragostea interioara; daca motivatia faptelor este ca tot mie sa imi mearga bine, atunci aceasta este slava desarta.
Nelu.
2 iunie 2012 at 6:42 pm
Sau poate ca […]
_____________________
Vaisamar: Sau poate că dvs. mai aveți mult până să descoperiți că se poate dialoga fără injurii. V-ați gândit vreodată la asta?
21 iulie 2014 at 10:35 pm
Am ajuns pe aceasta pagina cautind comentari la Luca 16 in special pe vers. 9. Am ramas surprins sa gasesc un membru de pe dialogul evanghelic ortodox
abordind acest subiect aici. ( Visman); Este extrem de dificil acest verset ca si celelalte. ( si pentru mine)
Nu putem apela la „litera” versetelor pentru a o inteloge ca pe o „investitie” in imparatia lui Dumnezeu pentru a ne mearga bine. Acest concept este numit de parintii bisericii ” slava desarta”. Se pune accentul pe ce fac eu ca sa-mi fie bi
ne. Adica pe faptele care te duc in cer. Cel mult poate fi o strategie de a atrage pe ” simbriasi” sa vina in biserica pentru un „profit”, dar odata luminati in timp prin lumina Duhului , sa treaca de la conceptul de „profit” sau „investitie” la conceptul de daruire de sine , adica sa treaca de la la dragostea de sine la dragostea agape. In aceasta treapta dispare conceptul de „investitie”.
As putea surprinde o parte a versetelor cu sinteza: Versetele sint o dojana la adresa fiilor luminii, care nu au aceiasi perseverenta in „domeniul luminii”, fata de „fii lumii acestia” care isi umaresc intereseul cu asiduitate.
Fii lumii acesteia au „inteleciune” mai mare in obtinerea lucrurilor lumesti, comparativ cu intelepciunea care ar trebui sa-i conduca pe fii luminii la cresterea spirituala.
” bogatiile nedrepte” ar pute insemna darurile spirituale primite care nu ni se cuveneau. ( fara nici o legatura cu banii).
Cu dragoste Nelu
15 octombrie 2014 at 8:35 am
[…] Despre pilda ispravnicului nedrept am mai scris cândva pe blog (vezi AICI). […]
15 octombrie 2014 at 12:34 pm
Multumiri pentru incercarea de a reda sensul corect: Iar eu vă spun: faceţi-vă prieteni cu ajutorul bogăţiilor nedrepte, pentru ca, atunci când ele vor pieri, să fiţi primiţi în locuinţele veşnice.
29 noiembrie 2014 at 9:32 pm
Suma pe care a scazut-o ispravnicul poate reprezenta comisionul acestuia
30 noiembrie 2014 at 7:32 pm
Hmmm, greu tâlc? Păi ia să vedem ce spune pilda: un om a fost nedrept. Dar ce e dreptatea noastră? Şi cine dintre noi se poate lăuda că e drept? Oare tot ce facem noi e drept? …. Ce face apoi icon-omul? Se schimbă, devine bun. Pilda nu ne îndeamnă să fim nedrepţi, ci ne dă o speranţă: aceea că bunătatea ne poate răscumpăra nedreptatea.
25 februarie 2018 at 8:43 am
1. De ce nu va referiti si la sfirsitul textului (asa cum l-a impartit traducatorul) …Luca 16:10-13 ?
2. Orice pilda….se trateaza ca o pilda. Interpretarile sunt diferite .
3. Un verset nu se reinterpreteaza singur, contextul si mesajul trebuie sa fie intr-un inteles unitar cu invatatura scripturii ; exista multe alte versete singulare care pun in incurcatura pe cei ce trebuie sa le explice.