Declaraţia apostolilor, din Fapte 6:2, „Nu este potrivit pentru noi să lăsăm Cuvîntul lui Dumnezeu ca să slujim la mese” este de regulă înţeleasă în sensul că apostolii erau un fel de chelneri care îi serveau pe primii creştini la mesele lor comune (agape). Într-adevăr, la prima vedere, expresia diakonein trapezais (să slujim la mese) ar părea să sugereze activitatea de „ospătar”.

Atâta doar, că termenul trapeza (de unde vine şi termenul modern „trapez”) are în greacă mai multe sensuri, între care şi cel de „masă folosită de schimbătorii de bani” (Mat. 21:12). Prin extensie, a ajuns să însemne şi „bancă”. De altfel, tradus literal, versetul din Luca 19:23 ar suna aşa: „De ce nu ai dat banii mei la masă (i.e. la bancă, la bancheri/zarafi)”?

Rezultă de aici că declaraţia ucenicilor ar trebui înţeleasă mai degrabă în felul următor:

Nu este potrivit ca noi să lăsăm Cuvântul lui Dumnezeu ca să ne îndeletnicim cu administrarea banilor.

Ucenicii nu cred că este potrivit să renunţe la propovăduire pentru a face pe gestionarii. De altfel, n-ar fi exclus ca textul să aibă şi o tuşă de ironie, fiindcă logos (cuvânt) poate însemna şi „socoteală, gestiune” în alte contexte. Ucenicii au lăsat logos-ul (Cuvântul, i.e. propovăduirea) în favoarea unui altfel de logos (evidenţă comercială).

(TEV) So the twelve apostles called the whole group of believers together and said, “It is not right for us to neglect the preaching of God’s word in order to handle finances (să gestionăm finanţe).

Reclame