Textul din 1 Cor. 9:27 spune: Ci mă port aspru cu trupul meu, şi-l ţin în stăpînire, ca nu cumva, după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat.

Versetul merită atenţia noastră fiindcă termenul lepădat poate stârni confuzie în mintea cititorilor. S-ar putea crede că este un adjectiv substantivizat, şi atunci Pavel zice: „ca nu cumva eu însumi să ajung un lepădat (de credinţă). Nu-i aşa, în context religios înţelegem de regulă verbul ca fiind reflexiv: „a se lepăda” (a renunţa, a abandona).

Ar mai fi o posibilă interpretare, conform căreia „lepădat” este un participiu. În acest caz, Pavel spune: „ca nu cumva… eu însumi să fiu lepădat [de către Dumnezeu]”. Dar afirmaţia stârneşte alte nedumeriri. Cum adică să fim „lepădaţi” de Dumnezeu? Ne leapădă Dumnezeu pur şi simplu dacă greşim? Se dezice de noi? Ne abandonează? Ne dă cu şutul?

Ca de obicei, cheia către înţelegerea versetului stă în interpretarea corectă a originalului grecesc. Termenul „lepădat” este adokimos. La origine, acesta înseamnă „care nu a trecut testul”, „care nu a fost aprobat”, „descalificat”.

Dacă ne uităm cu atenţie în context, observăm că în secţiunea 1 Cor. 9:24-27, apostolul Pavel face apel la câteva imagini din sport, pentru a-i motiva pe corinteni în pregătirea lor spirituală: 9:24 – imaginea participării la întrecerile de alergat pe stadion; 9:25 imaginea atleţilor care participă la jocurile comunităţii şi care se supun la tot felul de înfrânări pentru o cunună pieritoare; 9:26 – imaginea lui Pavel ca alergător (care are ţintă) şi boxer (care loveşte precis, nu la întâmplare).

În 9:27, Pavel pune punct argumentaţiei dându-se pe sine ca exemplu de „atlet” (al credinţei) care îşi spune trupul unui regim drastic şi îl aduce sub control tocmai pentru a nu fi „descalificat”. Este vorba de un limbaj metaforic, folosit de fapt în toată secţiunea 9:24-27.

Aşadar, accentul nu cade pe faptul că Dumnezeu l-ar lepăda, ci pe faptul că, în calitate de evaluator riguros, Dumnezeu l-ar descalifica. Sugestia este că şi-ar pierde premiul (răsplătirea cerească). Pavel nu e interesat să ne lămurească suplimentar ce înseamnă această „descalificare”? Poate însemna chiar pierderea mântuirii? Cei care pun astfel de întrebări ratează scopul mesajului paulin; el nu este să ne spună cât de mult am putea păcătui până să ne pierdem mântuirea, ci să ne atragă atenţia că indulgenţa faţă de noi înşine ajunge să atragă dezaprobarea lui Dumnezeu. Iar asta e destul de grav în sine.