În 2 Petru 1:20, textul lui Cornilescu spune astfel: Fiindcă mai întîi de toate, să ştiţi că nicio proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Versetul pare să spună că în interpretarea Scripturii trebuie să te foloseşti tot de Scriptură. Ar fi deci vorba de un principiu hermeneutic (foarte sănătos de altfel).

Originalul grecesc sună însă diferit: pasa prophēteia graphēs idias epiluseōs ou ginetai şi trebuie tradus astfel: Nicio profeţie nu se interpretează după părerea proprie a cuiva. Cu alte cuvinte, ni se atrage atenţia să nu interpretăm profeţiile din VT (sau, prin extensie, toată Biblia) după cum ne taie capul pe fiecare, deoarece oamenii n-au rostit/scris mesajul din proprie iniţiativă, ci au fost conduşi de Duhul Sfânt.

Iată cum este tradus versetul în alte versiuni:

(Galaction 1938): Dar mai înainte de toate trebue să ştiţi că nicio proorocire a Scripturii nu se tâlcueşte după cum îl taie capul pe fiecare.

(NT Catolic 2002): Înainte de toate, să ştiţi aceasta: nici o profeţie a Scripturii nu se interpretează după propria părere a cuiva.

(Bart. Anan.) Dar mai’nainte de toate, voi pe aceasta s’o ştiţi: nici o profeţie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia;

(NRS) First of all you must understand this, that no prophecy of scripture is a matter of one’s own interpretation.