Unul dintre aspectele în privinţa cărora traducerile NT induc (involuntar) în eroare se referă la sistemul de măsuri folosit. Să luăm spre exemplu parabola ispravnicului necredincios.

Primul datornic pe care îl va favoriza trebuie să returneze 100 de măsuri de ulei. Cam despre ce cantitate credeţi că ar fi vorba? 100 de litri? 200 (dacă ne gândim la o măsură mai mare?). În orice caz, dacă nu ştim cât de mare era „măsura”, cifra 100 nu arată chiar atât de rău. E vorba, în definitiv, de 100, nu de 1000…

Şi totuşi… Termenul tradus cu „măsură” este batos, care echivalează cu 34 de litri. Înmulţiţi cu 100 şi ies 3.400 de litri la datorie sau 34 de butoaie de 100 de litri! Asta în vremea când uleiul se făcea la presă manuală, nu la presă mecanizată, ca acum.

Să trecem la „măsurile” de grâu. Sunt tot 100. Numai că lucrurile se înrăutăţesc. Un koros este tot o unitate de volum şi echivalează cu 393 de litri. Asta înseamnă 39.300 litri de grâu sau vreo 200 de butoaie de grâu de 200 litri fiecare.

Gravitatea faptelor administratorului apare acum în altă lumină. Totuşi, în mod paradoxal, printr-un asemenea aranjament, ispravnicul îşi pune stăpânul său într-o lumină bună, fiindcă toţi creditorii iertaţi îi vor mulţumi pentru generozitate de care a dat dovadă. Şi cine ar vrea să dea la iveală că a fost păcălit, mai ales când are şansa de a trece drept binefăcător?