Ce aş lua cu mine din Münster la întoarcere

– cele 500.000 biciclete, împreună cu reţeaua de piste pentru biciclişti, pentru a face mai suportabil traficul nebunesc din capitala scumpei noastre patrii, România.

– temperaturile mai mult decât suportabile pe timp de vară şi ploaia discretă din anumite zile de august.

Foto: Porţiune din promenada a cărei frumuseţe, răcoare şi linişte le voi regreta enorm în praful,  arşiţa şi gălăgia din Bucureşti.

– aşa-numitele Bäckerei-Konditorei (brutării-cofetării) cu numeroasele lor tipuri de brötchen (chifle): Käsebrötchen (cu brânză), Mohnbrötchen (cu mac), Roggenbrötchen (cu făină de secară), Milchbrötchen (cu lapte), Kartoffelbrötchen (cu cartofi), Sesambrötchen (cu susan), Zwiebelbrötchen (cu ceapă), Landbrötchen (asta nu ştiu cum se traduce, dar are gust de pâine coaptă pe vatră), Crispy, Baguettebrötchen, şi multe altele, care mai de care mai gustoase. Eine große Versuchung! (Cum i-am spus vicarului când ne-am întâlnit în lift şi m-a văzut cu punga în mână).

– promenada lungă de 4,5 km care înconjoară centrul oraşului şi-ţi dă uneori impresia că treci printr-o pădure. Este ideală pentru plimbările cu bicicleta. Poţi însă face şi jogging pe pista de zgură sau pe unde consideri de cuviinţă.

– autobuzele foarte relaxate, care înclină şasiul când ajung în staţie, pentru a face mai comod accesul persoanelor în vârstă.

– catedrala şi corul bărbătesc care cântă uneori la slujbe. Alternativ, numai pe cantor, dacă membrii corului au reţineri să vină toţi în România. Dacă şi cantorul refuză, aş lua totuşi imnurile lor superbe.

– sistemul de cantine studenţeşti cu mâncare variată, foarte bună şi ieftină (dacă eşti student).

– fotocopiatoarele care îţi oferă serviciu de scanare şi trimitere a documentului pe adresa de email (iarăşi dacă eşti student la Universitate).

– librăria uriaşă de pe Salzstraße, pe 4 niveluri (plus subsol), cu o ofertă năucitoare de cărţi, care îţi dă senzaţia că totuşi se scrie prea mult. Prea mult.

– automatele de bilete (de autobuz sau de tren) de la care poţi să cumperi bilet la orice oră din zi şi din noapte (nu ca în Bucureşti, când, deşi mai sunt 10 minute de program, madamele de la ghereta de bilete din gară pleacă fiindcă a venit maşina RATB să le ia, aşa că n-ai decât să te descurci. Îi spui controlorului că tantea de la gară a scurtat programul).

– pe sora Oberin Berthelma, care prin bunătatea ei îmi aminteşte de bunica mea maternă.

Ce las fără regrete în Münster

– atitudinea excedată a studentului pe care l-am întrebat de unde pot să iau apă fierbinte pentru ceai, în prima zi de după sosire, când luam micul dejun. Individul a schiţat o grimasă, vrând probabil a spune: „Nu mă-ntreba. N-am chef de mizilicuri astăzi”, după care s-a răsucit pe călcâi şi m-a lăsat cu cana în mână şi cu gura întredeschisă.

– morga de cotoi înciudat a studentului (dacă student o fi fost) căruia părea să-i tune, să-i fulgere, să-i ningă şi să-i plouă cu grindină (toate odată) atunci când l-am salutat pe culoarul căminului şi nu s-a obosit să-mi răspundă. (Mojicia are cetăţenie multiplă, dacă mai trebuie s-o spunem).

– logoreea cronică a unui student care lucrează (part-time) la INTF şi care vorbea câte în lună şi-n stele (chiar aşa, uneori le citea celorlalţi horoscopul de pe un site online) şi se hilzea din tot nimicul.

– cuplurile de homosexuali şi de lesbiene pe care le-am văzut (ţinându-se afectuos de mână) în timp ce mergeam sau veneam de la serviciu. De bună seamă, în Münster poţi să te pierzi lesne.