Au trecut deja aproape 4 luni de la publicarea autobiografiei lui C.S. Lewis în româneşte. După ce a oscilat multă vreme undeva aproape de locul 15, cartea a urcat în Top 100 Humanitas pe locul 8, semn că „se cere”.
Numai în 2 luni (iunie şi iulie) s-au vândut 600 de exemplare. În august vânzările au fost de 260 de exemplare. Între timp, totalul trebuie să fi sărit de 1.000 de bucăţi. În orice caz, perspectivele sunt „surprinzătoare” şi „îmbucurătoare” totodată.
E drept, au fost şi cititori care mi-au mărturisit că n-ar fi dus-o la capăt lectura dacă n-ar fi avut parte de o recomandare implicită (din partea traducătorului). Asta fiindcă li s-a părut prea sofisticată. Deh, nu poţi mulţumi pe toată lumea. Şi pe cei care „cer semne” şi pe „cei ce caută înţelepciune”. Personal, mă aşteptam ca autobiografia să se distribuie mai lent. Dar se pare că Mary Midgley avea dreptate în privinţa lui Lewis: „Like a good wine, he improves with time”
Vaisamar 
23 septembrie 2008 at 11:50 pm
felicitari, mon cher. sa vina podiumul, sa vina tortul, sa vina ca in reclamele RR”ne place aurul purtat ostentativ la gat, mai ales sub forma de medalii”
23 septembrie 2008 at 11:56 pm
Fără răutăţi, că iau tortul şi nu se ştie dacă n-am să fac precum într-o scenă din Stan şi Bran… 🙂
Ca un vanitos mic şi suspicios ce sunt, întreb: ce e rău dacă pun feedback despre cărţile pe care le-am lucrat? Cine nu vrea să cetească reclame, să nu citească. Dar nici să nu reclame, că doar intrarea pe blog nu se taxează.
24 septembrie 2008 at 6:47 am
Eu am citit cartea pentru ca o prietena care lucreaza la libraria Humanitas din Oradea mi-a pus-o in mana in timpul unei vizite la respectiva librarie. Nu mi s-a parut deloc complicata si nu am avut nevoie de „indrumari speciale” 😛
24 septembrie 2008 at 7:31 am
momentan imi instalez windowsu, mai am 23 de minute to complete instalation. Sa faci si tu ca Microsoft….”Windows wii be more reliable and safer after we hear your opinion”
Nedumerire: Scrie te rog, daca nu te deranjeaza, desi am citit making of`ul, cat de greu, cum, in ce fel, ce inseamna sa traduci o carte. Culoarea religioasa e irelevanta. Ce trebuie sa faci ca sa traduci sau sa publici la humanitas ?
24 septembrie 2008 at 9:13 am
# 3 Ei, fiecare cu ofurile sau bucuriile lui. Îmi pare bine că nu te-au descurajat anumite secţiuni mai „filozofice”.
# 4. În principiu, ca să traduci pentru Humanitas trebuie să găseşti o carte bună care îi interesează (deci să ai niţel fler de editor), să le-o propui şi să fii în stare să o traduci (bine).
Ca să publici ca autor român trebuie să găseşti un subiect ulterainteresant pe care să-l documentezi foarte bine şi să-l scrii cu mult farmec.
„Making of”-ul meu nu spune că e greu, spune doar că durează uneori. Recent însă am propus o carte la Humanitas în numele unui prieten şi răspunsul pozitiv a venit a doua zi: în sensul că da, îi interesează cartea şi traducătorul. Mai departe nu ştiu cum vor merge lucrurile că am predat ştafeta.
Cum se traduce o carte? Trebuie să iubeşti mai întâi autorul şi textul lui. Să doreşti să le pui cititorilor un text românesc frumos, îngrijit. Să te verifici adeseori că ai înţeles bine textul, aluziile, referinţele culturale. Să ai un dicţionar de sinonime pe lângă tine, până găseşti ceea ce ştii că-ţi trebuie. Să citeşti textul şi să-l reciteşti după ce l-ai terminat de tradus. Să-l mai laşi o perioadă şi iar să-l reciteşti. Să-l citeşti cu glas tare, dacă e nevoie, sau să dai prietenilor mostre din el. Asta presupune timp, energie. Mulţi traducători lucrează pe bandă rulantă, la metru liniar de text. Munca asta la noi nu se plăteşte prea grozav (în comparaţie cu tarifele din Apus) dar există alte satisfacţii.