ntrNoua Traducere Românească n-a stârnit deocamdată prea multe recenzii în blogosferă. În afara scurtei evaluări preliminare (făcute de subsemnatul), mai există o serie de observaţii succinte făcute de dl.  prof. Florin Lăiu, pe blogul domniei sale.

A venit acum momentul să postez ceva mai de detaliu.

Fiindcă se întâmplă să lucrez la un referat despre 1 Cor. 7:36-38, am ajuns să evaluez exegetic întreg capitolul 7 din 1 Corinteni. Cu ocazia miniexegezei întreprinse, am fost curios să văd şi cum au fost abordate anumite chestiuni problematice din acest capitol în NTR (2007). Am descoperit nişte probleme asupra cărora aş dori să atrag atenţia.

7:1. Fraza „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie” a fost înţeleasă ca un citat din scrisoarea corintenilor către Pavel. Nu sunt deloc convins că textul grecesc poate fi înţeles în felul acesta. Pe marginea primelor versete din 1 Corinteni s-a purtat deja o polemică interesantă între C. Caragounis şi G. Fee. Cel dintâi a publicat un articol intitulat „Fornication and Concession? Interpreting 1 Cor. 7,1-7” în R. Bieringer (ed.), The Corinthian Correspondence, Leuven, 1996. Gordon Fee a răspuns cu „1 Corinthians 7:1-7 Revisited” în T. Burke & J. K. Elliott, Paul and the Corinthians, Brill, 2003. Caragounis a replicat din nou pe propriul lui blog cu un articol intitulat „What Did Paul Mean? The Debate on 1 Cor 7:1-7”. După ce am cântărit argumentele de o parte şi de alta, nu pot decât să-i dau dreptate lui Caragounis. Teza lui G. Fee (adoptată şi de traducătorii NTR) nu este sustenabilă şi este păcat că ecourile acestei dezbateri n-au ajuns şi la traducătorii acestei noi versiuni a Scripturii.

Coform notei de subsol c) de la 7:1, expresia „a se atinge de femeie” înseamnă „a avea relaţii sexuale”. Informaţia este incompletă. După cum arată Caragonis cu numeroase exemple din texte greceşti, expresia „este bine ca omul să nu se atingă de femeie” constituie un eufemism pentru abstinenţă în general (i.e. prin celibat), nu pentru relaţiile sexuale din interiorul cuplului. Pavel este de părere că este mai bine ca omul să nu se căsătorească. Presupusul ascetism al corintenilor (care ar fi susţinut abstinenţa în interiorul cuplului) este o găselniţă exegetică inutilă care ar trebui clasată.

7:6. „Spun aceasta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă”. Termenul „îngăduinţă” nu e potrivit aici. După cum arată Caragounis în cele două studii, altceva spune Pavel aici. Sungnome poate fi tradus în mai multe feluri: „Spun aceasta cu îngăduinţa voastră, nu în chip de poruncă” sau „Vă spun aceasta ca o părere bine chibzuită, nu ca o poruncă”.

7:25. „Fecioarele” din acest verset sunt de fapt cei care nu s-au căsătorit niciodată (tineri şi tinere). Nu înţeleg de ce traducătorul a restrâns sensul termenului strict la persoanele de sex feminin.

7:36-38. Traducătorul a adoptat ipoteza „logodnic-logodnică” şi a dat în notă varianta „tată-fiică”. În acest pasaj, sensul termenului parthenos este „feciorie”. Atât Metodiu de Olimp, cât şi Ieronim au fost conştienţi de această soluţie. Până şi filozoful John Locke (1632-1704), mai puţin exersat în ale exegezei, şi-a dat seama că interpretările tradiţionale sunt în neregulă şi a susţinut că prin „virgin” trebuie să înţelegem aici „virginity”. Filozoful englez nu era singurul de această părere în vremea lui. Daniel Whitby (1638-1726) explica pasajul în mod similar. Metodistul Adam Clarke (1760-1832) opta pentru aceeaşi interpretare. A lipsit doar un studiu de anvergura celui realizat de Caragounis pentru ca problema să fie tranşată definitiv (zic eu) în favoarea „fecioriei”. Detalii aici!

În orice caz, traducerea română publicată de Trinitarian Bible Society (2002) nimereşte sensul corect al termenului în acest punct. Ar fi fost de dorit ca NTR, care este de dată mai recentă, să fie cu atât mai actuală!