Fiindcă ultima mea postare a atins nervul sensibil al „creştinării” Dobrogei de către Sf. Andrei, subiect despre care am mai scris cu altă ocazie, cred că e acum timpul să vin cu nişte lămuriri suplimentare pe această temă. Probabil că o cercetare de acest fel riscă să devină „extrem de jignitoare”, dar mă simt totuşi dator să dau justa măsură a „exagerării” de care am fost acuzat.
De la Patriarh citire
Pornesc de la o mostră de „discurs” tipic, luat din prefaţa Bibliei sinodale 1988, semnată de Patriarhul Teoctist:
„După cum este îndeobşte cunoscut, «Evanghelia lui Dumnezeu» (I Tes. 2, 2), «cuvintele vieţii celei veşnice» (Ioan 6, 68) au răsunat, pentru întâia oară, în auzul strămoşilor noştri, în epoca apostolică.
Sfântul Andrei, «fratele lui Simon Petru» (Ioan 1, 40), cel dintâi dintre ucenicii Domnului care a mărturisit: «Am găsit pe Mesia Care se tâlcuieşte Hristos» (Ioan 1, 41), unul din cei doisprezece Apostoli (Matei 10, 2; Marcu 3, 16; Luca 6, 14; Fapte 1, 13), a propovăduit adevărul evanghelic în Sciţia Mică, Dobrogea de astăzi, aşa cum mărturiseşte, într-un glas, întreaga tradiţie bisericească, prin Tertulian (†240), Origen (†254), Eusebiu de Cezareea (†340), Sinaxarul Bisericii constantinopolitane etc.”
Mai întâi o precizare. Ştiu că există cel puţin o monografie pe acest subiect. Nu am citit-o, dar sper să ajung să o am cândva în mână. Până una alta, am văzut doar cum interpretează istoricul Mircea Păcurariu sursele şi deocadamtă mă abţin. În cele ce urmează pornesc de la sursele primare, nu de la interpretări.
Întreaga tradiţie bisericească „într-un glas”: cel al lui Origen
După cum vom vedea mai jos, „întreaga tradiţie bisericească” mărturisitoare „într-un glas” se reduce (deocamdată) la Origen.
Tertullian
Primul invocat în citatul din Biblie este Tertullian. Am acces la Patrologia Latina în format electronic, dar n-am reuşit să găsesc vreo referire la Andrei ca evanghelist al Sciţiei. Române deci ca un bun cunoscător al operei lui Tertullian, sau un căutător mai priceput decât mine să ne spună în care scriere anume se menţionează acest lucru.
Origen
Mărturia lui Origen se păstrează în fragmentele din Commentarii in Genesim unde citim că Andrei a fost în Sciţia. Atenţie, spune SCYTHIA şi atât. Vom vedea mai jos ce se înţelegea prin Sciţia în vremea respectivă. Precizez acum doar că Origen dă informaţii şi despre ceilalţi apostoli. Redau într-o traducere brută (foarte perfectibilă): Lui Toma, după cum zice tradiţia, i-a revenit Parthia, iar lui Andrei Sciţia. Lui Ioan Asia; rămânând acolo, a şi sfârşit. Petru în Pont şi Galatia şi Bitinia, Capadocia şi Asia a propovăduit iudeilor din diaspora.
Foto: O hartă de pe Wikipedia ne ajută să identificăm destul de bine Scythia şi Parthia în care au propovăduit Andrei, respectiv Toma.
Eusebiu
Când citeşti Istoria bisericească 3.1.1., ce mare surpriză ai? Textul lui Origen (93 de cuvinte) despre locurile în care au propovăduit apostolii este citat aproape ad litteram de părintele istoriei bisericeşti creştine. Apare doar o singură modificare: înlocuirea participiului diasparenton cu katasparenton. În rest, tot 93 de cuvinte. Eusebiu (după cum singur spune) pur şi simplu a înglobat tradiţia origeniană, deci nu se poate spune că el oferă o atestare independentă. Numai că acest fapt este ignorat (cu grijă) de istoriografia oficială.
Avem o Sciţie, cum procedăm?
Avem o mărturie (Origen preluat de Eusebiu) conform căreia Andrei ar fi predicat în Sciţia. Dar ce înseamnă Sciţia? Ce se înţelegea în primul secol prin Sciţia? Ce înţelegea Origen prin Sciţia? (Pe Eusebiu nu-l mai pun la socoteală, fiindcă el doar redă ce spun alţii).
Pentru asta ar trebui să mergem la Strabon (64 î.Hr.- 24 d.Hr.), părintele geografiei, care a fost contemporanul mai vârstnic al lui Isus (şi al Sf. Andrei). În imensa lui lucrare, Geografia, face vreo 10 referiri la Sciţia (din care 2 la Sciţia Mică), dar n-am să mă opresc decât la cinci dintre ele.
[Precizez că există şi alte referiri la sciţi, dar eu am căutat numai numele teritoriului. Cine va căuta substantivul „sciţi” sau adjectivul „scitic” va găsi numeroase alte informaţii].
1.1.13. Prima referire este în contextul precizărilor pe care le face autorul despre cercul oikoumenei (lumea locuită), care are la nord Sciţia (şi Celtica, adică Franţa de astăzi) iar la sud Etiopia. Aceste ţări sunt considerate zonele extreme ale oikoumenei.
1.2.28. Iarăşi referire la Sciţia şi Etiopia ca fiind două mari regiuni, opuse geografic una alteia.
2.5.14. Referire la Sciţia învecinată cu India (latura cea mai estică a Sciţiei).
7.4.5. Iată un pasaj extrem de interesant, care merită studiat în amănunt. Avem o referire la Taurica [Crimeea de astăzi, în sudul Ucrainei], ai cărei locuitori sunt numiţi sciţi. „Tot acest ţinut, împreună cu ţinutul din afara istmului, până la Borysthenes [Nipru] era numit Sciţia Mică (Mikra Skythia). Dar din cauza numărului mare de oameni care au părăsit Sciţia Mică şi au trecut atât râul Tyras [Nistru], cât şi Istros [Dunărea] şi au ocupat ţinutul de dincolo de el, o însemnată parte din Tracia a ajuns să fie numită Sciţia Mică [Dobrogea de azi]; tracii le-au făcut loc în parte a urmare a forţei şi în parte ca urmare a caracterului neprielnic al ţinutului, căci mare parte a ţinutului este mlăştinoasă”.
7.5.12. Referire la triburile care trăiesc pe lungul Istrului [Dunării] şi la mlaştinile din Sciţia Mică [Dobrogea].
Aşadar, după cum ne informează Strabon, prima „Sciţie Mică” a fost Crimeea de astăzi. Când sciţii de acolo n-au mai încăput, au trecut Nistrul şi Dunărea şi au smuls de la traci Dobrogea, care a ajuns şi ea o „Sciţie Mică”. Teritoriul Dobrogei de astăzi a fost cucerit de romani şi din 29 d.Hr. a fost parte din Moesia romană. Diocleţian (împărat între 284-305) a împărţit Moesia Superioară în Dardania şi Scythia Minor, deci provincia şi-a recăpătat numele, care a continuat să fie utilizat şi în vremea lui Constantin (şi Eusebiu).
Sciţia Mică răstoarnă mitologia mare
Pe vremea lui Strabon, a Mântuitorului şi a Sf. Andrei, prin Scythia se puteau înţelege multe. În lipsa altor precizări, te-ai fi gândit în primă fază la acel teritoriu imens de la capătul lumii („civilizate”). În nici un caz nu te-ai fi gândit direct sau strict la Dobrogea, ci la sudul Ucrainei şi al Rusiei, Caucaz, sau teritoriul din jurul Mării Caspice sau dinspre est, până la India.
Când Origen scrie despre apostoli că au mers în Scythia şi Parthia, mai mult ca sigur are în vedere uriaşele întinderi din Asia (vezi harta), nu petecuţul de pământ mlăştinos de pe ţărmul românesc al Mării Negre. Dacă ar fi spus Scythia Minor (care acum era inclusă în Moesia), ar fi fost altceva. În lumina acestor precizări, să mai citim o dată textul de la care am pornit:
„Sfântul Andrei, «fratele lui Simon Petru» (Ioan 1, 40), cel dintâi dintre ucenicii Domnului care a mărturisit: «Am găsit pe Mesia Care se tâlcuieşte Hristos» (Ioan 1, 41), unul din cei doisprezece Apostoli (Matei 10, 2; Marcu 3, 16; Luca 6, 14; Fapte 1, 13), a propovăduit adevărul evanghelic în Sciţia Mică, Dobrogea de astăzi, aşa cum mărturiseşte, într-un glas, întreaga tradiţie bisericească, prin Tertulian (†240), Origen (†254), Eusebiu de Cezareea (†340), Sinaxarul Bisericii constantinopolitane etc.”
Vaisamar 
14 martie 2009 at 4:44 pm
Citind cele de mai sus, cuplat cu cele citite in postarea anterioara + comentariile, m-a strafulgerat ingrozitor un gand … in mod cert unul dintre contemporanii lui Isus a fost stramosul meu, caci daca el n-ar fi avut atunci, copii, si copiii lui copii, eu astazi n-as fi existat. Si atunci ma intreb ingrozit: daca acel nestiut stramos al meu a trait in partea verde a hartii de mai sus? Sau, satisfacut: daca, totusi, in partea portocalie, sau rosie ?
14 martie 2009 at 10:21 pm
Daca tot ne-ati „incurcat” va trebui sa mergeti mai departe si sa ne spuneti despre timpul exact in care putem vorbi despre crestinism pe teritoriul tarii noastre.
14 martie 2009 at 11:08 pm
S-au descoperit urme ale prezenţei creştinilor în Dobrogea încă din primele secole, deci creştinismul are o vechime considerabilă. Nu sunt specialist în istoria creştinismului pe teritoriul României de astăzi, deci nu pot să dau aici informaţii autorizate.
Problema mea este cu modul în care sunt interpretate sursele primare (textele greceşti sau latine) şi cum sunt făcute să spună NEAPĂRAT ce vor interpreţii, când de fapt ele spunt altceva.
Genul acesta de interpretare ideologică se întâlneşte, din păcate, şi la anumiţi evanghelici americani, care vor cu tot dinadinsul să arate că America a fost întemeiată pe baze creştine (=că Părinţii Fondatori au gândit politica americană în acord cu Biblia etc.) În realitate, teoria politică a Părinţilor Fondatori americani e un amalgam de idei iluministe şi de filozofie deistă.
Aşa că ideologiile stau la până şi aiuirea, nu numai la noi. Numai că în alte părţi îmbracă alte haine.
13 ianuarie 2017 at 4:24 pm
Decât surse proaste, mai bine Tradiție cumjnte.
14 martie 2009 at 11:33 pm
Domnule draga, un act de cercetare, presupus a fi facut cu bunacredinta, este binevenit, indiferent de rezultate. Mi-ati lipit vorbele gresit in constructul dumneavoastra, sper ca neintentionat.
Dar haideti sa facem putina geografie biblica.
1. Dobrogea de azi era parte a imperiului roman inca din 29 idHr in urma razboiului de 2 ani purtat de Licinius Crassus (general al lui Octavian August si proconsul al Macedoniei), in urma caruia getii si bastarnii sunt invinsi, astfel incat Dunarea (pana la varsarea in Pont) devine hotarul nordic al imperiului.Consecinta este ca tot spatiul balcanic, Ilirium, Tracia, Moesia devin accesibile in siguranta, pericolul incursiunilor popoarelor nord dunarene fiind redus.
2. Apostolii aveau in inima ccele spuse de Mantuitorul, de a propovadui Evanghelia „la toata faptura de sub cer”(Col.1,23),”la toate neamurile”(2Tim. 4,17).
3. Dovada concludenta ca Evanghelia a fost propovaduita in Dobrogea ne-o da Sf.Ap.Pavel!
Luam ca temei Ep. catre Romani la cap. 15 versetele 19-24, care reprezinta o sinteza a lucrarii misionare desfasurate pana la momentul redactarii epistolei, in partile estice si nordice ale imperiului, in urma celei de a treia calatorii misionare.
Deci ajunge in Balcani, afirma raspicat ca propovaduieste doar acolo unde Hristos nu fusese numit, constata ca nu mai era era la cine a propovadui „in acele tinuturi”- versetul 23, adica rasaritul si nordul imperiului) (pana atunci fusese „impiedicat” sa ajunga la romani din cauza evanghelizarilor – versetul 22), si anunta ca pleaca in Spania (versetul 24), adica in extrema vestica a imperiului. Faptul ca-si indreapta privirile spre Spania constituie o dovada clara a lipsei de spatiu misionar.
Cine erau, pornind de la Ierusalim, „aceste tinuturi”?
Provinciile Asiei Mici: Asia Proconsulara, Bitinia, Pontul, Frigia, Galatia, Cilicia, Capadocia, si pe langa Macedonia, Ahaia si Iliria, in rasaritul Europei adaugam Tracia, Moesia si Scitia Minor.
Chiar nu mai era de propovaduit? Scitia Minor, domnilor, Scitia Minor! Cui o lasati! Vai s-amar!
Sa nu fi comunicat in vreun fel apostolii intre ei, si sa lase o gaura asa mare, incat Sf. Pavel, nestiutorul, sa plece din Balcani tocmai in Spania, lasand provincia imperiala Scitia Minor fara increstinare?
Sfantul Apostol Pavel si Cei doisprezece au lucrat impreuna si solidar la raspandirea Evangheliei, pastrand o stransa legatura (cf. Gal. 2,9). Ideea de colaborare intre Sfinti Apostoli intre ei pe de o parte, si cu misionarii pe de cealalta parte este exprimata clar in 1 Cor. 3, 5-7, corintenii fiind dezbinati in legatura cu unii misionari.
Chiar credeti ca lasau gauri asa de mari?
Si pana la urma, dumneavoastra il faceti mincinos pe Sf. Marcu Evanghelistul care spune „iar ei (Sfintii Apostoli) plecand au propovaduit pretutindeni” (Marcu 16,20), ca oricum n-are voloare ce a zis Eusebiu ca „invatatura mantuirii a putut straluci asemenea razelor soarelui in toata lumea”. Curios lucru si proorocul David vede la fel(Psalmul 18,4): „in toata lumea si pana la marginile lumii au ajuns cuvintelor lor”. Acuma, puteti fi convins ca de fapt se gandea la evanghelistii secolelor 19-21 si nu la Sfintii Apostoli!
Dar probabil ca Sf. Pavel a raportat eronat posteritatii ca Evanghelia „a fost propovaduita la toata faptura” (Col. 1,23, 2 Tim. 4,17), cand nici macar in imperiu n-au ajuns, in Scitia Minor, unde drumurile erau sigure si nu te atacau tot felul de teologi la drumul mare.
Acuma prost informat o fi fost si Tertulian care in Adversus Judaeos,7 spune ca „Hristos stapâneste si în tinuturile sarmatilor, dacilor, germanilor si scitilor”.
Sau Sf. Iustin Martirul si Filosoful (+165) scria ca „Nu exista nici un neam, fie si traind în carute si în corturi si crescând vite, la care sa nu se faca rugaciuni in numele lui Hristos (Dialogul cu iudeul Trifon, XVII).
Sau Sf. Ignatie Teoforu (+107) care afirma ca episcopii erau randuiti „pana la marginile lumii” (Epistola catre Efeseni III,2).
Iar cand ne informeaza despre activitatea Sfintilor Apostoli Toma si Andrei, Eusebiu subliniaza ca sursa informatiilor sale este traditia. Inaintea lui Eusebiu o gasim, cum ati spus, la Origen, in comentariile la geneza, cartea a treia, care eu stiu ca, din nefericire, este pierduta, singura referinta la ea fiind data de Eusebiu prin cuvintele
„acestea sunt aratate de Origen”. Pentru conformitate, imi puteti furniza si mie sursa textului lui Origen?
Ar fi mult de dezvoltat, (de exemplu cum se intelegeau in vremea apostolilor termenii de lume si marginea lumii raportat la granitele imperiului) dar cu adevarat nu e timp, si de fapt au facut-o bine altii mai mari ca noi.
Pe partea istorica, in limba romana, ar fi Ghe. Bratianu – Marea Neagra. De la origini pana la
cucerirea otomana, Radu Vulpe si ion Barnea – Romanii la Dunarea de Jos, apoi multele studii ale acad. Emilian Popescu. Mai vedeti si volumul „De la Dunare la Mare: Marturii istorice si monumente de arta crestina”, RM Pipppidi: „Strainii de peste mari” in volumul „Geti si greci la Dunarea de Jos din cele mai vechi timpuri pana la cucerirea romana”, Nicolae Gudea si Ion Ghiurc – „Din istoria crestinismului la romani. Marturii arheologice”.
Toate acestea le-am luat din „Sfantul Apostol Andrei” de pr. Sabin Verzan, unde toate sunt dezbatute in extenso.
O sa ma interesez daca la noi la biblioteca asociatiei Sf. Andrei exista aceste titluri, si cred ca, cu rugaciunile Sfantului Andrei, o sa le gasim, spre luminarea a tot poporului.
15 martie 2009 at 12:30 am
Mulţumesc de comentariu. Nu am acum timp să răspund „in extenso”. Aş face doar câteva precizări:
1)îngustaţi absolut nepermis zona de misiune a apostolilor, consderând că ei neapărat vor fi vrut să predice strict între graniţele (sigure) ale acestuia. Parthia unde s-a dus Sf. Toma (după Origen) nu era în imperiu.
2)Când scriitorii bisericeşti timpurii fac referire la sciţi, ştiţi dvs. precis că e vorba de sciţii din Dobrogea? Eu n-aş fi aşa sigur. E ca şi când, dacă un american ar vorbi de „europeni”, ne-am gândi imediat că e vorba de „români”, deşi Europa e un continent. Sciţia era un teritoriu imens. Sciţi erau şi în S. Ucrainei (Crimeea), şi în Caucaz, şi în jurul Mării Caspice, şi la graniţa cu India.
3) Eu vă cer atestări documentare clare despre prezenţa apostolică în Scythia Minor, nu deducţii despre ce a făcut Sf. Pavel şi de ce. Aplicând aceast gen de raţionament putem dovedi, cu puţină imaginaţie, absolut orice.
4) Textul origenian este din PG 12, Thesaurus Linguae Graece, Commentarii in Genesim (fragmenta), MPG 12: 45-92. Nu ştiu dacă are şi o altă atestare în afară de Eusebiu. Dar diferă de cel din Eusebiu prin cuvântul menţionat.
5) Am doar o carte de E. Popescu, o colecţie de studii (Christianitas Daco-romana). Are şi câteva pagini despre Sf. Andrei. Am să revin cândva cu o postare despre maniera jenantă în care face istorie dl. academician.
6) Sper că sunteţi conştient de dificultatea în care vă aflaţi dacă luaţi declaraţia paulină „la toată făptura” şi „toate neamurile” în sens ABSOLUT. Adică efectiv la TOATE. Înseamnă că şi chinezii sau neozeelandezii sau indienii precolumbieni trebuie să fi fost evanghelizaţi de Sf. Pavel. Evident că declaraţiile respective trebuie puse între nişte limite.
7) Declaraţia lui Tertulian despre sciţi o ştiam, dar nu ştiam (fiindcă nici nu se paote şti) că el prezintă o mărturie (explicită) despre evanghelizarea Scythiei Minor de către Sf. Andrei (cum zice Prefaţa Bibliei din 1988).
8.) Argumentaţia dvs. e bazată pe întrebări retorice de genul „Chiar or fi lăsat găuri aşa mari?”, „O fi fost Tertuallian aşa prost informat?” etc. Evident că dvs. aveţi deja răspunsul, deci nu are rost să vă dau eu unul. Dar istoria serioasă nu se scrie cu interogaţii, ci cu dovezi clare. Şi nu având în vedere ce ne-ar plăcea nouă să iasă, ci luând în calcul toate sursele, cântărindu-le şi trăgând nişte concluzii echilibrate.
9) Dacă ruşii, ucrainenii sau toţi cei care locuiesc acum pe fostul teritoriu scit ar proceda ca dvs., ar rezulta că Sf. Andrei ar fi avut nevoie de 3 vieţi ca să străbată toate aceste teritorii şi să le creştineze, fiindcă toţi l-ar reclama ca întemeietor.
15 martie 2009 at 1:53 am
1 la 1: nu ingustez deloc, aici va dati cu stangul in dreptul, extinderea zonei de propovaduire in afara imperiului este chiar un argument indirect pentru a arata ca in limitele imperiului (adica si in Scitia Minor) evanghelizarea fusese incheiata.
1 la 2: Când scriitorii bisericeşti timpurii fac referire la sciţi, ştiţi dvs. precis că nu este vorba de sciţii din Dobrogea-Scitia Minor? Eu n-aş fi aşa sigur.
1 la 3: Desi conform traditiei, Sf. Apostol Andrei a ajuns in Crimeea (inima Scitiei
„libere”) si eu vă cer atestări documentare clare despre aceasta. Exista vreo dovada a trecerii sale pe acolo? Evident nu. Decat afirmatiile consemnate pe hartie.
Toate argumentele dvs pot fi extrapolate fara nici o problema si pentru Scitia Mare. De aici nu putem trage concluzia ca de fapt nici nu a ajuns in Crimeea? V-as ruga sa reflectati asupra acestei idei
2 la 3: Marturiile sunt in primul rand arheologice. Inca nu s-a gasit vreo inscriptie care sa spuna ceva de genul Dar acest lucru este demonstrabil pentru majoritatea zonelor crestinate timpuriu peste care s-a sedimentat o viata bisericeasca continua(Dobrogea secolelor 2-3 este plina de oseminte de mucenici). Daca nu a inceput crestinarea cu Sf. Ap. Andrei ramane sa demonstrati dvs cand a inceput, ati face ceva de pionierat. Apropo, care ar fi marturiile in sprijinul antitezi dvs? Puteti demonstra ca vreo episcopie/biserica/comunitate crestina de pe litoralul scit al Marii Negre are radacini apostolice? Sau macar ca sunt mai vechi decat cele din Dobrogea!
3 la 3: comiteti eroarea pe care o fac de obicei ateii care spun ca nu este Dumnezeu. Aceasta afirmatie tine de metafizica sau are temeiuri empirice? Daca tine de metafizica, atunci in sens axiologic nu este mai tare decat cea care spune <>. Daca este empirica-va rog produceti dovezi!
Cum va explicati existenta unor toponime din Dobrogea care atesta trecerea sa pe aici (Paraiasul Sfantului Andrei, Apa Sfantului Andrei sau Pestera Sfantului Andrei) si de asemenea, pomenirea sa intr-o serie de colinde, legende si obiceiuri, atat din Dobrogea, cat si din Basarabia. De ce nu obiceiuri legate de acel necunoscut propovaduitor de secol 2-3 care sa sprijine teza dvs?
1 la 5:de exemplu: „Izvoarele apostolice ale crestinismului romanesc: Sf. Ap. Andrei al Tomisului – Studii teologice 1994, nr. 3-4″
1 la 6: inteleg TOATE la modul cel mai simplu/intuitiv. V-am dat si indiciul ca TOATE se refera cel putin la limitele imperiului.De fapt dvs. va situati intr-o pozitie delicata pentru ca trebuie sa produceti dovezi clare despre cat la suta din TOATE avem voie sa credem. Adica dvs in sens ABSOLUT trebuie sa produceti dovezi. Spre stiinta dvs nici o stiinta profana nu mai foloseste cuvantul ABSOLUT, iar in istorie dovezile scrise se coroboreaza cu inventarul arheologic si dovezile materiale plus toponimia, etnografia si folclorul.
1 la 9: nu era nevoie. N-ati auzit de ucenici?
Desi v-ati dat singur raspunsul:”Când Origen scrie despre apostoli că au mers în Scythia şi Parthia, mai mult ca sigur are în vedere uriaşele întinderi din Asia (vezi harta), nu petecuţul de pământ mlăştinos de pe ţărmul românesc al Mării Negre”
Asta nu-i lipseste de a se revendica apostolic! Desi probabil stiti, dar sunteti prea infierbantat sa va amintiti ca slavii apar in acea zona geografica cateva secole mai tarziu, si pagani fiind!
15 martie 2009 at 5:22 am
Si pana la urma este o problema de logica si care se poate rezolva foarte usor cu harta in mana.
Cu o minima documentare veti vedea ca itinerariul misionar al Sfantului Apostol Andrei cuprindea Bitinia, partile Pontului Euxin si ale Propontidei (Marea Marmara cu cetatile Celcedon si Bizant), Macedonia, Tracia si regiunea de pana la Dunare, Tesalia, Elada (Grecia centrala), Ahaia (Peloponezul) si cetatile Amissos, Trapezunt, Heracleea Pontului si Amartris(sudul bazinului Marii Negre).
De asemenea stim ca a murit la Patras din Ahaia (Grecia), aproape de golful Sepanto.
Ca sa ajunga la Sevastopolis cea mare (in Crimeea) (cum scrie in Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae)putea sa o ia pe litoralul fie estic, fie vestic.
Daca este sa ne luam dupa dvs, ca nu a fost deloc in Dobrogea, insemneaza ca din Asia Mica, Bitinia, Pont, Trapezunt a inconjurat tot bazinul Marii Negre pe la est, a ajuns in Ucraina si, in loc sa coboare cum e logic prin Basarabia, Dobrogea, Tracia si apoi sa vina la Bizant, coborand prin Macedonia si Tesalia, sa ajunga in orasul Patras din Ahaia, deci in loc sa o ia asa, se intoarce la Patras tot pe litoralul estic si apoi sudic al Marii Negre.
Aveti vreun document in acest sens?
Documentele care atesta ajungerea in Crimeea sunt cele care atesta trecerea sa pe litoralul vestic, fie la dus, fie la intors. Mie imi pare ca s-a dus urcand litoralul estic si s-a intors pe cel vestic, ca sa moara la Patras.
De altfel, si luati va rog aminte, documentele care atesta lucrarea Sf. Andrei (in afara Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae-sec X): Viata, faptele si sfarsitul Sfantului si laudatului Apostol Andrei cel dintai chemat, scrisa de Epifanie Monahul (secolul IX) sau istoricul Nichifor Kalist (sec XIV) pomenesc de episcopul Apias ca episcop de Odyssopolis (Varna de azi), asezat de Sf. Andrei(la Epifanie). Synaxarium Ecclesiae Constantinopolitanae pomeneste de Amplias (cinstit ca apostol la 31 octombrie impreuna cu Urban, Aristobul, Narcis si Appeles-vezi Romani 16,9-11) cel pomenit in Romani 16,8 ca episcop de Odyssopolis, adica una si acceasi persoana.
Deci documentele care pomenesc de Crimeea pomenesc si de Varna. Carevasazica din tot ligheanul care e Marea Neagra, sfantul a mers peste tot numai prin Dobrogea nu, ba chiar a evitat-o, ducandu-se numai pina in Moesia, la Varna si inapoi, iar mai departe pe litoralul sudic, estic si nordic(pana la Herson si Odessa) si inapoi. Macar dati-i voie pana in Basarabia la Cetatea Alba(ca tot era colonie greceasca-Tyras)!
Pana la urma ce asa de greu de priceput?
Concluzand: toata argumentatia dvs. se bazeaza pe sensul larg pe care il dati topos-ului Scitia, dar nu va puneti problema cum s-a dus si cum s-a intors, daca exista documente in acest sens.
15 martie 2009 at 8:54 am
„si de asemenea, pomenirea sa intr-o serie de colinde, legende si obiceiuri, atat din Dobrogea, cat si din Basarabia. De ce nu obiceiuri legate de acel necunoscut propovaduitor de secol 2-3 care sa sprijine teza dvs?”
asta chiar ca e buna! legendele, miturile pe post de documente istorice!
8 mai 2015 at 3:16 pm
„Acesta este ucenicul care mărturiseşte despre acestea şi care a scris acestea, şi ştim că mărturia lui e adevărată. Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a făcut Iisus şi care, dacă s-ar fi scris cu de-amănuntul, cred că lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin.” (Ioan 21, 24-25)
15 martie 2009 at 1:46 pm
Nu prietene, se vede ca habar n-ai ce inseamna o cercetare interdisciplinara!
15 martie 2009 at 3:02 pm
Dle. E.vaisamar, de ce va lasati ‘antrenat’in astfel de discutii? Oare noi, romanii, am fi mai crestini daca cineva de mai sus ar avea dreptate? sau mai putin crestini daca ar avea dreptate altcineva? Nu vedeti ca ortodoxia e, din pacate, pt. unii, o boala? OK, din punct de vedere istoric am putea discuta, desi e atat de mult timpul trecut de la vremile pe care le ‘discutati’ aici incat trebuie sa fiti de acord cu mine ca s-au schimbat si oamenii. Daca am amesteca istoria cu credinta, pana acolo inacat am ajunge sa le confundam, ce am mai putea vorbi despre credinta italienilor, de ex. ( natie care acuma provoaca, unora dintre noi, atata scarba incat aceia mai bine s-ar privi intr-o oglinda…) Ganditi-va E.vaisamar ca eruditia unora poate fi, uneori, folosita gresit de cei ce se cred eruditi. Asa ca ce rost mai are? Lasati-i pe cei care, crezandu-se urmasii directi ai lui Andrei cred ca isi pot aroga, prin aceasta, dreptul de a fi mai crestini, sa se convinga singuri cat de mult gresesc (daca vor avea vreodata simtirea s-o faca) si Dvs. ocupati-va, mai departe, cu lucruri serioase. Nu de alta, dar vedeti bine ca va bateti cu niste mori de vant …
15 martie 2009 at 3:15 pm
# 6 şi 7 Dle Dumitrescu, socotiţi că am răspuns la mesajul dvs. prin ultima postare. Nu vreau să mă cert pe marginea interpretărilor pe care le susţineţi. E dreptul dvs. să vă imaginaţi ce doriţi despre Sciţia. Dar dacă aveţi pretenţia să vă bazaţi reconstituirile pe surse, atunci vă rog să le citaţi corect şi complet.
# 10 Dle Chioreanu, prin formaţie sunt filolog şi trebuie să mă asigur că citesc şi interpretez corect textele care îmi pică în mână. Din păcate, constat abuzuri serioase la anumiţi cercetători în această privinţă şi asta mă deranjează. De aceea m-am lăsat „antrenat” în discuţii. Altfel, fiecare să-şi construiească orice identitate pofteşte. Numai să nu deformeze şi să manipuleze textele. Un text nu se poate apăra de abuzurile la care este supus adesea.
15 martie 2009 at 5:25 pm
„Nu prietene, se vede ca habar n-ai ce inseamna o cercetare interdisciplinara!”
mitologia si legendele din diferite culturi nu sunt considerate documente istorice, dar daca dvs va face placere sa fabulati in jurul lor, cine sunt eu sa va rapesc aceasta aceasta satisfactie?
16 martie 2009 at 6:34 pm
[…] Cât ţine (în)minunarea? 3:16 Doctoratul ca cheie, ca cizmă şi ca clarinet… Momente şi Sciţe Ce faci dacă soţul nu-ţi este credincios A venit si pentru tine primavara? Cand pui punct […]
9 aprilie 2009 at 10:21 pm
Oare cite ore /zi studiezi ca sa ne faci si noua cunoscute atitea taine?
Ferice de tine.
9 aprilie 2009 at 10:48 pm
Nu mi-am pus niciodată problema în felul ăsta („câte ore”). Depinde de circumstanţe, de probleme, obligaţii etc. Încerc să fac şi eu ce pot.
10 aprilie 2009 at 12:53 am
Pina mai poti,pina nu ai alt jug,pina nu ne obliga sa punem cip…
A propos,nu vad o reactie a oficialilor nostri relativ la ardenta problema.
E cumva interzis pe la case mai mari?
10 aprilie 2009 at 8:12 am
Nici nu veţi vedea, cred. Oficialii ai alte griji decât „microcipul”. Ei nu se ocupă de lucruri „micro”, ci numai de cele „marco”.
10 aprilie 2009 at 1:24 pm
Buna ziua!
As vrea sa citesc ce ati scris despre Cioran, dar nu gasesc articolul cu pricina. Ma puteti ajuta?
Zi frumoasa!
10 aprilie 2009 at 1:34 pm
N-am scris nimic de Cioran. Am scris de Nae Ionescu.
https://vaisamar.wordpress.com/2009/02/05/nae-ionescu-fata-cu-evanghelizarea/
https://vaisamar.wordpress.com/2009/02/04/nae-ionescu-si-scoaterea-din-sarite-1/
19 iulie 2009 at 2:14 pm
Nu vreau să mi-o iei în nume de rău,dar argumentația ta e foarte slăbuță..Ai reuși ce-i drept să obții niște răspunsuri emoționale din partea mea cu articolul precedent deși nu demonstrezi absolut nimic,nici că a fost prezent,nici că a evitat aceste locuri.Tu doar îmi repeți omisiunile unor vechi anuare.În ce instanță intelectuală,omisiunile istoriei dovedesc ceva concret?(ești adept al lui Roessler :))glumesc).Vezi că a apărut ceva interesant numit studiu interdisciplinar..dacă vrei să fi luat în seamă și de intelectuali(nu doar de mucoși)fă un studiu complet,scrie o carte despre acest subiect..Ap.Andrei merită,zic eu,mai mult decât două articole terminate în două zile.
19 iulie 2009 at 8:59 pm
N-am pretenţia că ce am scris eu este un studiu ştiinţific. Dar nici prefaţa Bibliei 1988 să nu aibă această pretenţie, de ştiinţificitate. Şi nici cartea Andrei, apostolul lupilor, care este un amestec de comentariu biblic narativ şi fantezie „ex burtibus”. O am în bibliotecă de câteva luni (mi-a fost împrumutată), m-am uitat prin ea, dar este pur şi simplu prea ideologizată ca să poată fi luată în seamă ca publicaţie ştiinţifică. Apropo, dacă veţi întâlni vreodată o recenzie pe marginea ei, făcută de un istoric secular, să-mi atrageţi şi mie atenţia asupra ei.
Dacă „studiul” lui D. Manolache (despre Apostolul lupilor) vă ajută să fiţi mai pios şi mai dedicat în râva dvs. pentru Hristos, n-am nimic în contră. Dar dacă o folosiţi doar ca să vă justificaţi că „avem ca tată pe Avraam”, ca iudeii din vremea Mântuitorului, atunci cred că aţi încurcat priorităţile.
Deocamdată nu intenţionez să scriu nimic despre Sf. Andrei. Scopul meu nu este să fac polemică demitizând marotele altora. Am lucruri mai importante. Nu mi-am propus să vă privez de confortul pe care vi-l dă convingerea că avem în Românika un creştinism de sorginte apostolică.
19 iulie 2009 at 10:33 pm
Eu înțeleg că vrei să stârnești o dezbatere,dar nu dai nici un punct de start.Noi,ăștia mai profani,de unde să începem?Să dăm și noi exemple de istorici,ermiți,episcopi care nu l-au menționat pe Ap.Andrei în Dobrogea? Vezi tu,situația de față e similară unui caz judiciar oarecum comic(dâmbovițean,ca să folosesc un clișeu la modă)în care tu te prefaci că aduci dovezi contrare tradiției iar noi ne prefacem că înțelegem..dar chestiunea în cauză nu are o fundație,tu îți argumentezi cazul pe lipsa de informații directe asupra acelei perioade,ceea ce nu dovedește nimic.Mențiunile legate de Ap.Andrei au venit foarte tărziu și cu lacune imense.Îți dai seama ce comoară zace în bibliotecile Vaticanului :)..iar ca să-ți mai sparg o convingere:nu-mi asigură nici un „confort” faptul că Andrei ne-a creștinat(printre alții)..dacă te uiți la societatea actuală,vezi că puțini mai cred în ceva.Asta mă deranjează întradevăr!Nimeni nu mai crede în nimic,iar cei ca tine cu deontologia asta chipurile nepărtinitoare,care nu studiază îndeajuns dar pretind să le fie dată dreptate..și asta mă deranjează.La Constantinopol spune clar că a ajuns CEL PUȚIN la Dunăre,vlădicii români dau mărturie clară că a fost în zonă,arheologia a descoperit și un mormânt de dac creștinat la Galați din sec I plus nenumărate simboluri creștine inclusiv peștele anagramă..apoi mai este însăși practica tuturor apostolilor care n-au stat locului nicăieri..trăiau numai pe drumuri,întărind toate comunitățile noi
19 iulie 2009 at 11:21 pm
Să fim serioşi. Un Sinaxar de secol. 15 conţine mărturii de primă mână despre activitatea Sf. Andrei? Sau Dosoftei?
Realitatea este că din sursele timpurii (Origen) nu ştim decât un fapt: „lui Andrei i-a revenit Sciţia”. Ideea cu „tragerea la sorţi” e îndoielnică. Verbul „lanchano” înseamnă şi „a trage la sorţi”, dar şi „a-i reveni”, „a obţine” (nu neapărat prin tragere la sorţi). Vedeţi toate locurile unde apare acest verb în NT (sau în LXX) şi apoi mai vorbim.
Ce înseamnă Sciţia? Dvs. susţineţi sus şi tare că neapărat trebuie să fie Sciţia Mică (Dobrogea). Eu aş fi mai temperat.
Mă îndoiesc că Vaticanul are documente din sec. II.
Îmi place logica dvs.: „lipsa dovezilor nu dovedeşte nimic!”. Chiar aşa, temă de reflecţie: oare ce ar trebui să dovedească o lipsă?
19 iulie 2009 at 11:28 pm
„temă de reflecţie: oare ce ar trebui să dovedească o lipsă?” spune-mi tu..nu eu perorez pe seama unor supoziții personale.Tu ai adus subiectul în discuție,demonstrează-mi că n-a fost în Dobrogea..simplu ca bună ziua!Ce s-o mai dăm pe aforisme și vorbe meșteșugite..put your money where your mouth is..parcă așa spun americanii
19 iulie 2009 at 11:51 pm
Dle Selejan, cred că n-aţi înţeles cum funcţionează istoriografia. Eu nu trebuie să demonstrez nimic. Dvs. aveţi tot interesul să demonstraţi că a fost în Dobrogea. Pentru mine problema se pune altfel: ce surse avem despre Sf. Andrei şi despre itinerariul lui? Din ce secol provin sursele, ce spun ele, cât sunt de credibile şi ce înseamnă Sciţia din sursele care vorbesc despre Sf. Andrei?
Până acum, singura sursă timpurie este Origen (sec. 3). Origen menţionează Sciţia, care este un teritoriu foarte vast. Cam la asta se reduce problematica surselor. Dacă dvs. mai aveţi şi alte surse despre Sf. Andrei din primele 3-4 secole, să mi le prezentaţi şi mie.
20 iulie 2009 at 12:39 am
Îmi pare rău,dar te înșeli..eu nu am nici un interes să-ți argumentez ție cazul și așa destul de șubred.Dacă mi-aș pune serios capul cu subiectul ar însemna să fac călătorii peste tot să mă informez,fonduri de carte religioase,biblioteci,mitropolie etc și nu merită.Până la urmă tu ai prezentat „cioara vopsită”(ca să mă exprim mai prozaic),nu poți așa simplu să-mi ceri mie ce tu pe pagina și cu studiile tale nu ai dovedit.Subiectul ăsta merită mult studiu și dezbateri până să ajungi la afirmații categorice ca aceasta:”Concluzia la care ajungem..ca Andrei să fi ajuns în Dobrogea este foarte mică, dacă nu chiar nulă”.Internetul are limitele sale la capitolul acesta,dar nu sunt lipsite de merit..Hipolit Romanul în lucrarea Despre apostoli din 249DHr dă mărturie despre prezența apostolului în Sciția Minor,apoi simpla importanță a mitropoliei autocefale a Tomisului dovedește că a avut o viață creștină cu mult înainte să devină oficială.Papa ioan a recunoscut biserica română drept apostolică..etc
20 iulie 2009 at 8:55 am
Ba trebuie să dovediţi că Sciţia menţionată de Origen e tocmai Sciţia Mică şi nu o alta. Trebuie să dovediţi că asta înţelegea Origen prin acest nume.
V-aş sfătui să lăsaţi netul ca sursă de informare, dacă vreţi să fiţi credibil. Ca să înţelegeţi mai bine la ce mă refer, vă întreb: puteţi să daţi exact citatul din lucrarea lui Hipolit Romanul pe care o invocaţi? Când aveţi anul şi pagina ediţiei din care citaţi, să mi le transmiteţi şi mie. Vă urez mult spor în cercetare!
21 ianuarie 2011 at 7:18 pm
chiar aşa, aş vrea şi eu să văd citatul din lucrarea lui Hipolit Romanul… De prea multe ori se fac referiri la lucrări necunoscute sau inexistente ale unor oameni despre care ştim, dorindu-se adăugare de greutate şi veridicitate.
13 august 2009 at 11:51 am
[…] Momente şi Sciţe […]
1 august 2010 at 8:58 pm
Nu stim sigur cine a increstinat Dobrogea, dar stim ca pretentia ca „POPORUL ROMAN ESTE ORTODOX DE DOUA MII DE ANI” este una nefondata si mai grav, falsa. „Pana in sec al 9-lea religia romanilor a fost se pare legata de Roma, adica de romano-catolicism. In acelasi secol am fost cuceriti si incorporati in imperiul bulgar. Bulgarii s-au increstinat in anul 864 d.Cr. Dupa increstinare ei au oscilat intre Roma si Bizant, dar pe la 870 din motive geopolitice bulgarii au decis sa o rupa cu Roma si sa se uneasca cu Constantinopolul, acceptand ritul ortodox. Cativa ani mai tarziu au decis sa introduca in biserici in locul limbii grecesti, limba slavona.Fiindca romanii se aflau sub stapanirea imperiului bulgar, automat li s-a impus ruperea relatiilor cu Roma si acceptarea ortodoxiei bizantine”. Sursa: Iosif Ton- CÄDEREA IN RITUAL. http://www.ecc.ro
Mirarea mare este ca Ap. andrei nu ne-a adus numai credinta ortodoxa ci ne-a lasat si moastele lui mostenire. Mare inselaciune!
1 august 2010 at 9:52 pm
Interesant este că întâlnim o aluzie la Sf. Andrei ca patron al României şi într-o comedie a lui Caragiale: „Sfinte Andrei, scapă-mă şi de acu încolo: sunt încă june! Geniu bun al venitorului României, protege-mă; şi eu sunt român!” (Rică Venturiano în O noapte furtunoasă)
1 decembrie 2015 at 10:20 am
Draga domnule, ceva lectura suplimentara :
______________________________
Vaișamar: mesajul dvs. a fost moderat. Nu văd legătura cu subiectul postării mele. Dacă aveți o opinie personală (și pertinentă), vă rog să o exprimați clar și la obiect. Nu accept să fiu bombardat cu linkuri la diverse documente care n-au legătură cu subiectul. Viața e prea scurtă ca să ne-o petrecem scoțând bolovanii pe care îi aruncă în apă indivizii fără ocupație.
1 decembrie 2015 at 12:11 pm
🙂 Clar si la obiect : o lectura a lucrarii dr. Dr. V.H.Baumann :Bazilica cu “Martyrion” din epoca romanitatii tarzii descoperita la Niculitel (jud. Tulcea) ar vindeca pe multi magisteri de ” opinii personale si pertinente” legate de paleocrestinism in spatiul Pontic; precizez ca este vorba de arheologie ; asa cum este si ” Sangele Martirilor” de acelasi autor .
Banuiesc ca e greu de acceptat faptul ca ortodoxia romaneasca poate fi datata cu radiocarbon.
1 decembrie 2015 at 12:17 pm
Și ce treabă are asta cu Sf. Andrei și cu Sciția? Dacă există vestigii creștine vechi în zonă, înseamnă că ele au fost aduse de Sf. Andrei?
Dacă ortodoxia românească poate fi „datată cu radiocarbon” e o chestiune separată de cea pe care o discut eu în această postare.
Dacă actuala ortodoxie e totuna cu „paleocreștinismul dobrogean” e o altă discuție.
1 decembrie 2015 at 12:49 pm
Normal ca nu are nicio legatura : Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel , martiri crestini inmormantati in cripta unei bazilici cu plan treflat ( trilobat) din secolele IV-V ; o trimitere la apostolul Iosif Ton e cat se poate de binevenita si potrivita in context.
Incercati, macar, daca altfel nu se poate, sa va smintiti mai putin semenii si doar din cand in cand.
1 decembrie 2015 at 12:58 pm
Ce treabă are Iosif Țon cu subiectul, stimată doamnă? Ați făcut o fixație/obsesie pentru persoana lui?
Și ce treabă au Zotic, Atal, Camasie și Filip de la Niculițel cu Sf. Andrei și cu Sciția? Reușiți să călcați magistral alăturea cu drumul.
Erau cei patru inși români de-ai noștri, de ați ajuns să-i purtați la butonieră de parcă dvs. i-ați pus în cripta bazilicii cu plan trilobat?
V-ați propus să ne insultați inteligența sau chiar aveți cumva impresia că Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos sunt nume românești?!
1 decembrie 2015 at 1:54 pm
Ar fi bine sa fi reusit sa va insult inteligenta de wikipedia, poate asa veti recurge in cercetarile domniei voastre si la studiile istoricilor , facute cu stiinta si munca.
Atata vreme cat moderati legaturi spre lucrari de istorie si lasati sa tot felul de bazaconii, servite gratis,sa curga in suvoaie,.. de prisos orice concluzie.
1 decembrie 2015 at 2:00 pm
Mulțumesc de recomandări. Vă mai așteptăm cu proxima ocazie. Cu informații pertinente la subiectul anunțat. Eu nu discut aici creștinismul lui Zotikos și Attalos, ci prezența Sf. Andrei în Sciția. Dvs. păreți să fiți fixată pe „lecția despre castravete” și o țineți gaia-mațu cu „studiile istoricilor făcute cu știință și muncă”.
26 august 2010 at 5:40 am
Ca pentru orice boala grea, tratamentul e oarecum complicat. Vorba unuia, om de treaba, de altfel: adevarul e un lux pe care nu ni-l mai putem permite. De la Andrei „Dobrogeanul” si pana la „revolutia din ’89″… Nu stiu daca e vreun interes spre ingroparea adevarului istoric, dar nici prea mult interes in aducerea lui la lumina nu este. Si nu stiu daca este rau mai mare, decat sa cladesti o identitate pe chestiuni atat de discutabile. Probabil cu cat ne afundam in minciuna si nesiguranta, efectele vor fi mai vizibile. Succes in cercetare! Atata timp cat este loc de „sapat”, sigur merita!
26 august 2010 at 10:25 am
Exhaustiv articol,multumim.
Am o cerere care nu e legata esentialmente de Andrei,dar tot de traditie tine:
opinia domnului dr.fil.exeget,traducator,prof.vaisamar despre succesiunea apostolica,
rugaciunea pentru morti,
rugaciunea la Maria,in ortodoxie,catolicism,protestantism si neoprotestantism.
De asemenea,iconografia ,
ca simbol al entitatilor divinesa o anatemizam?
Desigur,nu e un raspuns usor.
Dar…pina la a doua venire,nadajduim,magister.
26 august 2010 at 10:35 am
Prea mult cereţi pentru cineva care e plecat în „concediu de lucru”. 🙂 Cu ajutorul Domnului vom trăi şi vom vedea. Subiectele pe care le-aţi ales sunt complexe şi nu pot fi tratate satisfăcător în postări de blog.
26 august 2010 at 12:33 pm
cam in felul asta era vizitat Isus de unii si intrebat cu „sinceritate”: „Doamne, ce zici despre…?”. Cu alte cuvinte: „Doamne, da-mi cateva argumente pentru a-mi intari convingerile…” Nu te lasa, profesore, nu te lasa!:)
30 august 2010 at 2:37 pm
Mda,si modest pe deasupra si intelept.
,,Intelepciune drepti sa graim,”magister.
3 decembrie 2010 at 9:12 pm
Am o intrebare,
care poate are ceva in comun
cu articolul acesta
[ma refer la traditia religioasa,,per se”]
considerati ca valabila
o dizertatie
la studii europene[master]
cu tema:
,,Identitatlile religioase
si constructia identitatii.
Cazul comunitatii greco-catolice”?
3 decembrie 2010 at 9:13 pm
Si daca DA,
m-ati putea ajuta
cu ceva bibliografie,
adica sa-mi indicati
ceva de citit pe aceasta tema?
Multumesc,magister.
30 noiembrie 2011 at 2:07 pm
[…] n-au spus niciun cuvânt de Sciţia Mică, iarna nu-i ca vara şi altele asemănătoare. (Detalii aici. Citiţi şi comentariile, e o dezbatere interesantă.) Dar nu contează asta, important este că […]
22 februarie 2012 at 2:00 pm
[…] n-au spus niciun cuvânt de Sciţia Mică, iarna nu-i ca vara şi altele asemănătoare. (Detalii aici. Citiţi şi comentariile, e o dezbatere interesantă.) Dar nu contează asta, important este că […]
24 iunie 2013 at 7:00 pm
ARTICOLUL ACESTA …apare pe wickipedia,stiati ca…?
24 iunie 2013 at 7:37 pm
Unde apare?
30 noiembrie 2015 at 8:42 pm
Reblogged this on B a r z i l a i – e n – D a n and commented:
Cine i-a evanghelizat pe strămoșii noștrii ?
30 noiembrie 2015 at 8:45 pm
vaz ca voiti a-l trimite pe apostol la dracu-n praznic, dar nicidecum sa-l lasati sa fi predicat si in relativ sigura dobroge. apoi voiti neaparati a dari la anii 800, la bulgari samd. aber, a mai existat si un wulfila. poate s-o fi indurat si de welschii de valahi, ca doar vorbeau rotwelsch pt o oreche fina si (bi)gotha https://ro.wikipedia.org/wiki/Wulfila
30 noiembrie 2015 at 9:34 pm
Relativ sigura Dobroge e cam nesigură. Sigur că a existat și Wulfila, care trebuie să fi fost probabil un „Vulpilă”.
Ca să înțelegeți ce e cu Sciția în antichitate, trebuie să citiți oleacă mai mult. Un Strabon, un Pliniu și mulți alții.
30 noiembrie 2015 at 11:10 pm
Si aici cateva lucruri interesante, cam aceeasi teza:
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/fost-apostolul-andrei-fondatorul-cre-tinismului-rom-ni
1 decembrie 2015 at 6:12 am
[…] Originally posted on Vaisamar: […]
1 decembrie 2015 at 11:40 am
Domnule vaisamar, pe mine nu m-ati convins decat de doua lucruri: de faptul ca sunteti dedicat mai mult distrugerii unei anumite idei, nu de a sustine o viziune proprie asupra acelei idei, iar apoi ca nu faceti decat lucrare de propaganda ieftina, seaca, fara nici o valoare, mai ales stiintifica. Sa fiti sanatos in „cercetarile” dumneavoastra, insa intelegeti ca pentru un specialist adevarat, istoric, filolog ori teolog, este foarte usor a deosebi un naimit de un cercetator cu prestanta. Deci, nu m-ati convins decat de faptul ca interpretati o melodie „dupa ureche” si suna tare fals!
1 decembrie 2015 at 12:14 pm
Nu mi-am propus să vă conving de ceva. Devin tot mai convins eu însumi că pentru perceperea adevărului e nevoie de „ureche muzicală”. O ai, atunci percepi muzica adevărului fără efort, natural. Nu o ai, și atunci zici „sună fals”.
Dacă „o anumită idee e falsă”, „distrugerea unei anumite idei” nu este în mod necesar greșită, cum insinuați dvs.
1 decembrie 2015 at 2:37 pm
[…] Originally posted on Vaisamar: […]
15 noiembrie 2018 at 8:10 pm
Din anumite scrieri din antichitate reiese ca Sciţia începea de la râul Siret înspre est cobora înspre Dunăre, cuprinzând Bărăganul şi Dobrogea, nu numai Dobrogea, numită Sciţia Minor (Sciţia Mică). Aici trăiau triburi ale geţilor, care conform cronicilor din vechime purtau straie persane. Dincolo de ei înspre vest locuiau triburile dacice, înrudite cu geţii. Cel mai vestit trib de geţi au fost massageţii (geţii mari, geţii regali). Limba lor se deosebea foarte mult de limba latină, după cum scria poetul Ovidiu, exilat în ţara lor.
15 noiembrie 2018 at 8:28 pm
Din care scrieri?
16 noiembrie 2018 at 10:26 pm
Herodot, în Cartea a IV, descrie Sciţia veche plasând-o între râul Olt şi Don. Sciţia era o confederaţie de triburi, grupată în jurul tribului conducător. De exemplu, massageţii purtau haine ca şi sciţii şi aveau aceeaşi tehnica şi armament de lupta. Râurile din Sciţia: la hotarul din vest Ister (Dunărea) şi Tiarantus (Aluta, Olt), Ordessus (Ardsis, Arges), Naparis (Jalovicza, Ialomita), Ararus v. Ierus, Pyretus (Pruth), Tyras (mai târziu Danaster, Nistru), Hypanis (Bug), Borysthenes (mai târziu Danapris, Nipru) cu afluenții Panticapes și Hypacyris; Tanais (m. Don) cu Hyrgis (m. Doneţ) la hotarul din est.
Surse:
Dacii (daghii = muntenii), ca şi Sciți provin din jurul Mării Caspice, Daghestan
https://ro.wikipedia.org/wiki/Sci%C8%9Bi
Hainele sciţilor (a se vedea căciula lui Skilurus şi a lui Decebalus) sunt identice cu ale dacilor
https://en.wikipedia.org/wiki/Skilurus
https://ionmiclau.wordpress.com/2016/01/31/caciula-lui-decebal/
Denumiri de lideri daci şi massageţi identice Dju-ras Diurpaneus dac, Dju-ras Masgut massaget. Apropo Neagu Dju-vara, care zicea că e cuman 🙂 Să mai şi zâmbim.
Steagul dac, purtat şi de diferite popoare migratoare, de exemplu cumanii.
Okori Lexikon, Scythia
http://mek.oszk.hu/03400/03410/html/7528.html
Oricum, este clar că Sciţia Mică a fost parte integrală a Sciţiei Mari, după cum şi Asia Mică este parte din Asia Mare. În ce colţ din Sciţia Mare a umblat apostolul Andrei, habar nu am, dar având în vedere proverbul că orice legendă are un sâmbure de acevăr, e posibil, sau cel puţin nu se exclude o ipoteza că el a ajuns acolo prin filiera teritorială balcanică.