Am trecut cu bine prin operaţii. N-a fost ceva foarte complicat: extragerea unui lipom suspect (despre care medicii crezuseră că este o adeonopatie) şi încă ceva ce nu ştiu cum se cheamă în limbaj medical (o modificare a cornetelor nazale, pentru uşurarea respiraţiei?).

[Mulţumesc tuturor celor ce m-au pomenit în rugăciune. Dumnezeu să vă răsplătească].

Câteva zile petrecute într-un spital românesc sunt o bună ocazie de a cunoaşte Românika profundă, cu personajele ei foarte originale. Creionez mai jos doar unul. Dacă timpul îmi va îngădui, am să mai adaug unul sau două portrete.

Manelistul. Când ajung de la reanimare în salonul în care m-am internat, găsesc într-unul dintre paturi un mare iubitor de manele. Românul nostru a descoperit celularul cu sonor şi ţine să facă de cunoscut tuturor această muzică nemuritoare, foarte dragă inimii lui. „Asta se ascultă acum, şi la nunţi…”, ne spune el oarecum în chip de aplogia pro suo gustu. Aşa se face că radioul unui coleg de cameră turuie pe frecvenţa Europa FM, în vreme ce mobilul individului răcneşte o manikă lacrymosa.

Manelistul e foarte franc. Se interesează cât se dă medicului pentru operaţie, cere diverse informaţii necesare supravieţuirii în spital, întreabă dacă are cineva o cartelă Cosmote, „să sun scurt”. Devine aproape imediat de o sinceritate vulgară, când începe să comenteze pătimaş anatomia asistentelor de la chirurgie. În plus, se tutuieşte cu personalul medical şi e speriat de perspectiva operaţiei.

A boxat la viaţa lui (acum pare-se că lucrează ca paznic la un cazinou) şi ţine să ne arate pe ecranul telefonului său trofeele adunate la diverse competiţii. Din păcate, n-a găsit între noi admiratori prea zeloşi ai boxului. Când iese din operaţie, îmi cere să-l imortalizez în ipostaza de „pacient”. Probabil lupta cu operaţia şi nara bandajată constituie şi ele nişte trofee sui generis care trebuie adăugate la colecţie. Când pleacă (în aceaşi zi), toată lumea răsuflă uşurată. Din păcate, acest gen de personaj e tenace şi nu va dispărea probabil decât odată cu Românika. Ne vom mai întâlni cu pitorescul lui şi peste 100 de ani.

Ajungă să mă întreb inevitabil ce formă ar trebui să aibă mesajul lui Hristos pentru un astfel de iubitor de manele,  dezinhibat şi ubicuu, care ar putea fi adăugat cu succes în galeria de personaje descrise de Radu Paraschivescu în celebrul său ghid…